DIN GRĂDINA LUI GRIVEI
Ei! Nu mă cheamă Grivei, dar Iiia mă zăpăcește. Îmi zice ursuleț, mini-oaie, capriță, pătrățel, băiețel, bilă, maimuță… De fapt eu sunt Yogi. Cum care Yogi? Yogi Doggy.
Atenție! Se pronunță Yoghi Doghi, pentru cei care nu știți engleză. Eu sunt mic, dar deștep. Știu engleză, română și canină. Adică sunt trilingv. Știu să dau lăbuța (o dau și când nu trebuie), să șed, să mănânc (cu asta trebuia să încep ori asta nu trebuia spus?) și să aduc jucării. Eh, câteodată mă răzgândesc pe traseu, că mă cheamă ba o frunză, ba un fir de iarbă, ba o altă jucărie, ba uit, pur și simplu, că om sunt și eu, pardon, cățeluș.
Ce îmi place mie cel mai mult? Mâncarea. Aia îmi place. Apoi, nu neapărat în ordine, șireturi, papuci și sticlele goale. Ielu mi-a cumpărat jucării, dar când văd un șiret, de exemplu, îmi pierd uzul rațiunii. 🙂
Am o jucărie preferată și una de care mi-e frică. Sunt cam rotofei și cad des. Mai ales când urc scările. Mai ratez. Ori când îl urmăresc pe Ielu și alunec pe gresie. Jjjjjjuuuuuuu cu botu-n prag. Și toată lumea râde. Habar n-am de ce.
Sunt cuminte. Și SINCER. Așa că mărturisesc că mai am câte un accident. Așa cum s-a întâmplat cu ghiveciul spart. Am tras de fața de masă și mi-a căzut în cap. S-a spart și m-am speriat. Și am lătrat. Și Ia-ia m-a certat, deși eram deja necăjit și ascuns sub scaun cu o floare ruptă-n cap și pământ pe blăniță. De două ori am pățit asta.
În rest e bine. Plâng când vreau să mă joc și nu sunt băgat în seamă.
Cine sunt Iiia, Ia-Ia și Ielu? Familia mea.