
Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Apune uneori soarele peste cuvinte și ochii care nu se văd prea mult se uită. Însă oameni buni răsar mai calzi ca mândrul soare și-ți deschid uși nebănuite. Și poți iarăși să zbori și să rătăcești prin labirintul personal. Nu e un dead-end.
Azi a nins și frunzele de arțar au înghețat cu personalitate.

Îți mulțumesc pentru pozele cu zăpada, o ador! 🙂
LikeLike
Faina iarna copilariilor ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Aia da. Dar e acolo, în patria copilăriei.
LikeLike
E usor sa te-ntori înapoi în trecut, sa traiesti infantil ce mai mult ti-a placut. Mult mai greu e sa fii un adult întelept, sa traiesti ca si cum ai copilul în piept.
LikeLiked by 1 person
Foarte înțelept spus, Iosif!
LikeLike