Colorat ești și hoinar
Și frumos… Tu n-ai habar!
Poți fi confundat cu-o floare.
Nici în bască nu te doare
Că te pot strivi ușor.
Fluturaș, ești visător!
Te înfrupți din roz parfum
Chiar la margine de drum.
Îmbătat și concentrat,
neatent ori poate… beat.
Te-am pozat, te-am admirat,
Am zâmbit și am plecat. 🙂

Neglijent ești, aiurit…
De frumos tu ești vrăjit,
Nici nu vezi, nici nu auzi.
Însă oamenii sunt cruzi.
Te apucă de aripă,
fericirea-i stinsă-n pripă.
Răutate și venin…
Omul e al tău vecin.
Tu în dar îi dai culoare,
el își ia și ce nu are.
Nu-i ajunge tot pământul
rupe floarea, spurcă gândul,
e gelos pe frumusețe
și spoiește cu tristețe
și un răsărit de soare.
Important este ce-l doare!
pentru un pișcat de muscă
ori pentru că vântu-l uscă
mută munți, taie păduri
și adună multe uri.
Iarba verde vrea să fie
doar a lui împărăție
În vecini ar vrea să crească
paie și nisip și iască.
El să fie tare, mare
și să calce în picioare
pe oricine-ar vrea și el
să se bucure nițel.
Se fălește și e rău,
se ia-n piept cu Dumnezeu.
Uită că viața-i o clipă,
că fragila lui aripă
om sau fluture? Totuna
atunci când vine furtuna.
Le înmoaie vlaga, viața,
iarna le așterne gheața.
Omul e un fluturaș
suflet-zbor peste oraș…
Haină-i este bunătatea
și otravă răutatea.
Omul bun este frumos
Nu e rău și nici fălos
Are aripi colorate
soare-n ochi și bunătate.
Pam-pam!

Domnul din imagine stătea indolent și nepăsător, concentrat la activitatea lui. I-am făcut cinci, șase poze. M-a tratat cu ignore, deși aproape am lipit telefonul de el. Am plecat și așa l-am lăsat. Mi-a rămas gândul la el. Fragil, expus, aiurit…
Toronto, 22 iulie