Tags
Am fost întrebată cum se vând cărțile și am răspuns:
Părerea mea, oricum subiectivă, vine din două perspective: de scriitor și de cititor. Trăiesc din 2001 în Canada, departe de realitate librăriilor românești. Însă cumpăr cărți și mi se vând cărți, (editurile cu care lucrez îmi trimit niște rapoarte la fiecare jumătate de an. Așa că oarecum ar trebui să fiu calificată, chiar și pentru un răspuns aproximativ).
În calitate de cititor, pot spune că numărul volumelor pe care le cumpăr este constant, doar că balanța se îndreaptă acum înspre varianta electronică, pentru că distanța face, de multe ori, greoaie cumpărarea cărților în format fizic. În ultimii ani am dezvoltat o relație deosebită cu Kindle-ul meu, care mi-e neprețuit. N-aș fi crezut mai demult că farmecul unei cărți cu pagini de hârtie ar putea fi înlocuită de un mic ecran, superficial la prima vedere. Însă suntem un soi de victime (sau poate învingători) ai lumii în care trăim, iar comoditatea de a avea o bibliotecă întreagă în buzunar este o bucurie.
Dar cărțile sunt cărți. Nu contează formatul lor, pentru că indiferent de suportul pe care le citim, emoția din rândurile lor ne amprentează sufletele.
Ca scriitor am bucuria să fiu citită atât în România cât și diaspora. Pentru că trăiesc de foarte mulți ani în Canada, deși la prima vedere ar părea că drumul spre cititor ar fi mai anevoios, nu e deloc așa. Cărțile mele se află în majoritatea librăriilor din țară și, de asemenea, în multe magazine frecventate de români din diaspora. Personal nu am făcut mare lucru să le promovez, pentru că nu mă pricep. Aș putea să spun că s-au descurcat singure. Desigur că la început au beneficiat de postări pe rețelele de socializare și de lansări de carte organizate de editură la marile târguri de carte de la București, însă pentru că am avut șansa, bucuria, binecuvântarea – nici nu știu cum să spun – că au plăcut, vestea lor a reverberat pe cale orală de la cititor la cititor. Sunt multe cluburi de carte, grupuri literare care promovează literatura română contemporană, care descoperă cărți și le promovează. Așa am ajuns să fiu protagonista unor evenimente literare de marcă în Canada la ToroFest – Toronto, la Câmpul Românesc, Săptămâna culturală – Hamilton, Kitchener – Lansare de carte, EuropaNova – Bruxelles, dar și în România la Cluj și București.
Amintesc aceste evenimente, pentru că sunt locurile unde, desigur, s-au vândut multe volume.
Cel mai important factor, desigur, așa cum știm cu toții este cititorul. Cel care deschide ușa poveștii noastre. O carte fără cititori nu există. Cititorii ne fac scriitori, bucuria lor, interesul lor, este cea mai bună reclamă. La fel ca și în cazul oricărui produs, un client mulțumit, respectiv, în cazul nostru, un cititor mulțumit, simte nevoia să vorbească despre motivul care l-a emoționat și să-l dăruiască la rândul lor.
Și am să-ți dau un exemplu: domnul Nick Carabas din Toronto, care a cumpărat mai mult de douăzeci și cinci de „Ana” . A dăruit tuturor rudelor și cunoscuților din Canada și România cartea mea. Pentru că l-a impresionat în mod deosebit.
Un alte exemplu care, din perspectiva mea de scriitor, mi se pare interesant și onorant, este invitația la Bruxelles, la Ecole Européenne de Bruxelles IV unde, elevii ciclului primar fac lecții la școală după cartea mea „Aventurile lui Andrei”. I-am vizitat în ianuarie 2023, pentru că au dorit să o cunoască pe autoarea șoricelului lor preferat. Evident toți cumpăraseră cartea, iar aportul meu în acest demers a fost inexistent.
Cu siguranță există rețete de marketing, studii de piață, campanii de publicitate, etc. Eu nu le cunosc, așa că nu sunt cel mai bun exemplu în acest sens.
De multe ori cei care-mi citesc cărțile simt nevoia să împărtășească bucuria lecturii, postează pe Facebook impresia la cald și astfel informația se împrăștie.
Cam asta este experiența mea ca cititor și autor de carte.

Tu ajungi la om prin cuvânt. Mami a citit Promisiuni și i-a plăcut, acum citește Ana. O vreme nu a mai citit, parcă am mai spus pe alocuri că are probleme de sănătate. Apoi a început să citească psihologie, iar acum, după ani de zile citește iar proză (și asta datorită ție cu Promisiunile tale minunate). ❤️
LikeLiked by 3 people
Ce fericită sunt că am deschis ușa mamei tale. Având-o pe Sara și cunoscând sensibilitatea ta minunată cumva știam că Promisiuni va ajunge la tine. Mă bucur tare mult că lista e mai mare. Te pup
LikeLiked by 3 people
Da, și eu mă bucur că e din nou ea prin lectură. Aveam Promisiuni de anul trecut, dar citind un pic despre ce e vorba am zis să o las un pic la dospit până la momentul oportun ❤️ Pupici 😘
LikeLiked by 1 person
Mă bucur din suflet și vă îmbrățișez pe toate trei.
LikeLiked by 1 person
Și noi pe tine 🤗🤗🤗
LikeLiked by 1 person
ŞI care era, de fapt, întrebarea…? 🙂
LikeLiked by 2 people
Am fost întrebare de o publicație cum se vând cărțile.
LikeLiked by 1 person
Păi şi atît de mult ai avut de zis? Io aş fi zis simplu: pe bani! 😆
LikeLiked by 1 person
Da. 😀
LikeLiked by 1 person
Nevorbită mai fuseşi, soro! 😀
LikeLiked by 1 person
Păi mi-a cerut omul articol de ziar. Cum era să mă limitez la un cuvânt? 😀
LikeLiked by 1 person
Ei, dac-a fost la cerere atunci e altă saramură. 😛
Îţi dai seama că glumesc şi eu un pic. Încă mai am urme de sînge în alcool, de aseară. 😆
LikeLiked by 1 person
Da, a fost la cerere și chiar nu știam ce să zic, așa că am folosit informațiile de la prima mână – ale mele: cititor și scriitor. Altfel nu mi-ar fi venit niciodată ideea să abordez subiectul ăsta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Never say never, vezi… 🙂
LikeLiked by 1 person
True!
LikeLiked by 1 person
Mă gândesc la faptul că tu ai deschis o primă ușă către cititori prin existența blogului, unde ai continuat să inciți la lectură, căci ne-ai oferit fragmente din cărțile tale, dar și recenzii/păreri ale cititorilor.
LikeLiked by 1 person
Nu am avut o strategie niciodată. Am făcut ce am simțit, mereu. Să știi că mulți autori consideră că nu e bine să dai înainte fragmente din viitoarele cărți.
LikeLike
Cred că sunt multe variabile de luat în calcul.
Eu, când intru în librărie, dacă nu am deja fixat un titlu sau autor, răsfoiesc volume și numai așa mă pot hotărî. Este echivalent cu un pasaj pe care tu l-ai dat pe blog.
Dar, câte bordeie…
Lipsa ta de strategie ți-a adus vânzări.
LikeLiked by 1 person
E posibil să ai dreptate, însă e tot mai puțină lume pe blog și probabil că mulți nici nu sunt interesați de cartea fizică. Chiar aș dărui-o celor care o doresc și din anumite motive nu pot ajunge la ea.
Cărțile mele sunt în librării, deci probabil că sunt testate și așa cum spui tu. Eu nici nu mă gândesc la finalitate când scriu. Nu fac niciodată un scop din a vinde cartea. Și sunt recunoscătoare până la cer că sunt citită și primesc feedback atât de des. Asta contează cel mai mult pentru mine.
LikeLike
Eu te cred, pentru că și eu aș gândi/proceda la fel ca tine.
Iar în ce privește blogul, peste tot este lume mai puțină, nu numai la tine. Lumea a migrat către alte rețele, zise de socializare.
LikeLiked by 1 person
Da, la modul general zic. Am nostalgia începutului. Din păcate lumea s-a risipit și a migrat în alte zone.
LikeLike
Din păcate prea mulți au acceptat superficialitatea către care suntem îndemnați și manipulați să mergem. Cel puțin asta este părerea mea de “conspiraționist”.
Să știi că și mie îmi este dor de acele vremuri frumoase și bogate.
LikeLiked by 1 person
Odată ce ai intrat într-o lume în care tu te simti bine, începi să afli tot mai multe dintre secretele ei. Sunt mai multe tipuri de promovare, însa cea care a lucrat la tine este cea naturală, lentă însă mai temeinică. Valoarea unei cărti așa cum ai spus prea bine, se naște din căutarea de care ea se bucură. In ce te privește, ai un avantaj. Tot mai mulți romăni au nevoie de gândirea ta sinceră, românească. Primește-o ca pe o invitație la a scrie și chiar o faci bine.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc din suflet!
LikeLike
Întrebarea este: te-ai putea întreține exclusiv din câștigurile pe care le obții în urma vânzărilor de cărți? Ai putea trăi decent fără să faci altceva (fără să ai un alt job)?
LikeLiked by 1 person
Nu cred că se mai trăiește undeva în lume de pe urma cărților. 🙂 Lumea citește mult mai puțin, pentru că are la dispoziție mult mai multe opțiuni de umplere a timpului în mod plăcut ori de culegere de informații. Pe vremuri singura sursă era doar cartea.
În plus se scrie foarte mult. Mulți autori nici nu ajung în librării – ori poposesc foarte puțin pentru că nu li se vând cărțile. Și pe cititor nu ai cum să-l convingi să-ți cumpere cartea dacă nu dorește.
LikeLiked by 1 person
Păi și atunci, dacă tu, care iată că ai avut un succes destul de pronunțat cu vânzarea de cărți, afirmi că nu se poate trăi din scris, ce să mai vorbim de un scriitor începător, care poate nici nu are atât de mult noroc? 🙂 Adică, pe undeva era justificată întrebarea care ți s-a pus, sau putem înțelege motivațiile din spatele ei. Deci chiar și atunci când cărțile se vând bine, ele tot se vând mai prost decât orice altceva (și nu te poți ocupa de scris decât, așa, ca hobby)…
LikeLiked by 1 person
Părerea mea e că singura care-și poartă de grijă e cartea. Dacă place, vorba se împrăștie. Dacă nu, la fel. 🙂 Nu contează că e carte de debut sau nu. Dimpotrivă, dacă debutul e bun, pretenția cititorului e la fel. Trebuie să vii la rampă în continuare cu o carte care să fie cel puțin la același nivel ca prima. Și tot așa. Cititorul nu acceptă compromisuri, pentru că fiecare om are timpul bine drămuit. Nu te citește nimeni doar ca să te încurajeze. Eu asta am simțit. O carte care nu place va fi abandonată după două pagini. E foarte simplu. Iar eu sunt dezavantajată că sunt departe de mediul literar românesc. Trăiesc din 2001 departe de România.
LikeLike