E Vinerea Mare. Sărbătorile se apropie cu pași timizi, amprentând noaptea conștiinței umane.
Mai e puțin până când noi, creștinii, ne vom bucura din nou de Nașterea Mântuitorului, cu sufletele spălate, cu inimi umilite, cu credință și rugăciune.
Gospodinele pregătesc românește bucătăriile. Casele sunt pline de arome, iar serile vin cu o oboseală dulce, pentru că cei dragi se vor înfrupta din bunătăți, iar masa de duminică e sfântă celebrare. Cu post (cei care pot ține), cu efort în plus, este marcat marele moment al umanității.
În Canada româncele fac la fel, poate mai englezește și poate a doua oară – pentru că unii sărbătoresc și Paștele catolic. Obiceiurile locului s-au împletit cu cele aduse din România, de acasă, iar camerele sunt împodobite cu ornamente specifice: puișori, iepurași, ouă, cele din urmă atârnate chiar și în pomii din fața casei, pe același model cum sunt atârnate iarna globurile de Crăciun.
Mesaje frumoase, mai mult sau mai puțin inspirate, sunt schimbate pe diferitele canale de comunicare.
Unul m-a întristat și m-a convins că lumea în care trăim devine o haină tot mai ciudată, tot mai destrămată, tot mai rece.
O doamnă a pus pe un grup un poem făcut de ea în colaborare cu AI, cum mândră a declarat. Pentru că în conținut erau inserate toate ingredientele specifice, a atras admirația altor cucoane care au umplut-o de inimioare admirative.
O să „fur” această „creație” să o aplaudați – eventual – și voi.
Nu mă întristează atât de mult încercarea nefericită în care un robot pune niște cuvinte împreună având și o oarecare rimă, ci audiența care nu face absolut deloc diferența dintre un text arid adunat de o mașină, și unul scris cu și din emoție.
Acest lucru îmi demonstrează că nu doar literatura se duce, dar și cultura. Atâta timp cât oricine crede că poate face absolut orice pentru că are în față un computer…
Tot ce urmează aparține doamnei.
În ziua sfântă de Paște, când lumina răsare,
Sufletele noastre se deschid larg și inima e într-o cântare.
Hristos a înviat, vestea se-aude-n văzduh ușor,
Adevarat a înviat, răspundem cu bucurie în cor!
Ouăle roșii, pictate cu grijă și mândrie,
Simbolizează sângele lui Iisus, jertfit pentru noi, pe vecie.
În bătălia ouălor, copiii se întrec cu zâmbet senin,
Hristos a înviat, iar noi ne bucurăm cu cântec creștin.
În biserică, lumânările în mister dansează,
Clopotele cântă, credincioșii se roagă.
Adevarat a înviat, sărbătoarea ne unește,
Într-o lume plină de speranță și lumină unde Dumnezeu domnește.
La masa de Paște, mirosul de cozonac și friptură,
Familia se adună, iar inimile se bucură.
Hristos a înviat, iar noi ne simțim binecuvântați,
Adevarat a înviat, sărbătorim cu dragoste și credință ca frați.
Sărbătoarea Paștelui ne aduce împreună,
Într-o comuniune de credință și lumină.
Hristos a înviat, iar noi simțim recunoștință în suflet,
Adevarat a înviat, spunem toți într-un cuget.
La mulți ani de Paște, sa sărbătorim cu dragoste și pace,
Să fim uniți în credință și sa ne bucuram de toate.
Hristos a înviat, iar noi să-i purtăm lumina
Adevarat a înviat, sa fim buni întotdeauna!Poemul de mai sus a fost scris de mine în colaborare cu AI ❤️ sper sa nu fiți dezamăgite de participarea lui AI. Mi-am luat un trial de o luna și vreau sa vad cu ce poate sa ma ajute ca planuiesc sa scriu mai mult atât în romana cât și în engleza și sa traduc în ambele tit ce scriu.
Parafrazez: “dacă suflet nu e, nimic nu e”.
Nu știu dacă eu aș fi scris mai bine (eu nu pot să scriu pe temă dată), dar sigur o făceam din suflet.
LikeLiked by 1 person
Nu există comparație între o mașină și un suflet. Poezia cu pricina are sincope, alăturări sărace etc. Dacă nu există încărcătura emoțională nu e decât o înșiruire de cuvinte. Inteligența umană e făcută de Dumnezeu, cea artificială de om. Din „operă” lipsește exact talentul, divinul. Din păcate suntem pe un tobogan care mergem la vale. Nu mai putem opri nimic și ceea e odată părea SF azi se întâmplă. Lumea va fi condusă de roboți.
LikeLiked by 2 people
Nu am vrut să fac o analiză pe text, pentru că nu am abilitățile necesare.
Despre lume… ce să mai vorbim? Tu spui “va fi” iar eu spun că deja este condusă de roboți, de entități lipsite de empatie, de suflet, de emoții. Nu sunt mașini, încă, dar se comportă ca unele.
LikeLiked by 3 people
Cred că se va întâmpla și transferul. 🙂
Sărbători cu bucurie, dragă Mugur!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc!
Sărbători fericite și vouă, Em!
LikeLiked by 1 person
Pingback: Cu întârziere, fiindcă e deja sâmbătă | VERONICISME
Mă umple de tristețe modul acesta de a alătura cuvinte. Lipsește, într-adevăr căldura sufletului. Și mă sperie lumea condusă de AI.
LikeLiked by 2 people
Inteligența artifcială e o jucărie tentantă și foarte ușor de folosit de absolut oricine.
Mă sperie și pe mine acest nou instrument… Din păcate nu putem decât să fim spectatorii acestor fenomene.
Îți urez sărbători frumoase și binecuvântate!
LikeLike
De unde se vede că nu întotdeauna două minţi sînt mai bune decît una – cum se zice. 🙄
De fapt, greşesc: maşina nu poate fi numită minte, iar cucoana respectivă, dacă ar fi avut vreun strop de minte, nu s-ar fi uşurat în potecă în halul ăla.
Sînt rău, ştiu, dar mai bine rău decît prost. Na, c-am făcut-o din nou! 😆
Sărbători cu bine şi cu ai – nu cu AI! 😉
LikeLiked by 1 person
Nu ești rău, Dragoș. Spui adevăruri amare. Dacă avem nevoie de inteligență artificială, ce se întâmplă cu cea umană? Orice organ neutilizat se atrofiază…
Să ai zile frumoase, prieten drag! Îți doresc sănătate și liniște sufletească!
LikeLiked by 1 person
Mda, am obiceiul ăsta de-a spune lucrurile pe şleau. Nu întotdeauna e nevoie. Ţine şi de percepţia personală într-o anumită măsură.
Aşa-zisa inteligenţă artificială nu e decît un algoritm – destul de complex, e drept – de selecţie, filtrare şi prezentare a informaţiilor deja stocate în baza de date. Algortmul e în prezent creat de om, care evident poate avea scăpări, înlinaţii specifice (bias), motivaţii ascunse etc. Iar erorile – inerente – pot fi extrem de subtile, alterînd imperceptibil rezultatele la un nivel mult mai îndepărtat.
Însă adevărata inteligenţă apare atunci cînd algoritmul devine capabil de a se ajusta, modifica, îmbunătăţi (sau înrăutăţi!) singur, fără intervenţie umană directă din exterior. Iar odată ajunsă în acel punct o asemenea maşinărie ar putea fi capbilă de… absolut orice, la fel ca şi un om. Lipsa unor bariere etice stricte ar conduce la un dezastru.
Unii creatori de AI, cei mai lucizi, sînt deja speriaţi de posibilul dezastru, în timp ce ceilalţi sînt doar fascinaţi de larga paletă de posibilităţi întrevăzute teoretic. Puţini îşi pun problema menţionată de tine, cu degenerarea capacităţii cognitive a creierului uman într-o lume manipulată [aproape] exclusiv de către AI. Nu ştiu cîţi îşi pun problema posibilului haos în condiţiile în care stocarea exclusiv electronică a tuturor informaţiilor – inclusiv cele vitale – ar deveni unica metodă şi ar apărea un eveniment global neprevăzut care să anuleze complet acele informaţii digitale. Cu creierele goale şi incapabile de gîndire dedicată, omenirea ar reveni instantaneu la epoca de piatră… sau ceva pe aproape. Dar poate că pe undeva s-au luat măsuri împotriva unei asemenea situaţii. Cel puţin aşa sper.
Gînduri bune, sănătate şi mult spor îţi transmit şi eu. Sărbători cu bine! 🙂
LikeLiked by 1 person
Pingback: La Pietà – O Poziție
Cele mai tari două versuri:
La masa de Paște, mirosul de cozonac și friptură,
Familia se adună, iar inimile se bu-cură.
Sărbători minunate, cu inteligență naturală!
LikeLiked by 1 person
Sărbători cu bucurie, Renata!
Mie cel mai tare mi s-a părut modul în care doamna își anunță „creația”. Ah, și admirația celorlalte cucoane… neprețuit. Phhh!
LikeLike
Auăleu! Deci n-a scris-o AI, de capu ei! E o colaborare… Îz dai seama cât de cumplită era poezia cucoanei, dacă, în urma reparațiilor, atât s-a putut?
LikeLiked by 1 person
Exact. 🙂
LikeLike
Eu am ajuns târziu la articol, dar nu pot și eu să spun că mă întristează enorm. Viitorul sună… sec (și nu precum vinul).
LikeLike