• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: A fi scriitor

Orizuru premiat :)

26 Tuesday Oct 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 10 Comments

Ar putea fi o caricatură cu 1 persoană şi carte

Scriitorul este un instrument de construit aripi. Are zborul în ADN și citește „Micul Prinț”, pendulând între planetele colecționarilor de cocori. (…) Orizuru este povestea unui dar. E rama unei picturi semnată de Iulia Schiopu. E o ecuație de geometrie creativă, rezolvată de Sasha Segal. Orizuru e visul de hârtie al cocorilor cu aripile țintind Senbazuru.

Asta scriam într-o biografie atipică a cărții ce avea să se nască de ziua mamei mele. Bucuroasă că cele două nume dragi mie: Iulia Șchiopu și Sașa Segal erau pentru a doua oară împletite pe o carte ce-mi poartă semnătura.

Și, citez Sandra Segal:

Orizuru a câștigat Locul II la partea de vot popular a concursului de coperți Dreamstime. Vă mulțumesc foarte mult celor care ați votat pentru mine. Îmbrățișari călduroase celor de la Siono Literar. De asemenea, multă dragoste pentru Em Sava, autoarea cărții și pentru Iulia Schiopu, căreia îi aparține pictura de pe copertă.

Yooo Hooo!!!!
Nu am premii. Nu am participat niciodată la vreun concurs.
Singurul la care aș fi avut șansa, Itaca – nu puteam, că eram parte din juriu.
În rest, aflu de fiecare dată că a fost concurs la anunțarea câștigătorilor. 🙂
Nici nu e relevant. Feedbackul primit, comenzile librăriilor sunt cel mai mare premiu 🙂

Dar azi, când m-a sunat Sandra să-mi spună că, dintre toate, o carte cu numele meu e pe podium, am țopăit de fericire.
Nu am niciun merit. 🙂
E Iulia care a pictat și Sasha care le-a pus împreună.
Eu doar am scris cartea și doar le-am vrut pe ele două la coperta mea.
Dar… repet: yoooo!!! hooo!
E hăinuța cărții mele. 🙂

Cafea de Dubai

31 Tuesday Aug 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Recenzii

≈ 3 Comments

Astăzi, la cafea, am să vă vorbesc despre Marianne.
E româncă, trăiește în Dubai, este frumoasă ca o cadână și are un pui la fel de frumos.
Asta e partea vizibilă. Foarte decorativă.

Ceea ce nu se vede e modul în care toarce litere, informații, amintiri, sentimente, onestitate, recunoștință.
  Unele cărți se citesc singure, altele obligă inima și mintea să se ia de mână și să urce sisificul construcției.
„Pe cărări românești” este un tumult de senzații, informații, referințe, o carte a mișcării tectonice primordiale unui pământ spiritual, concentrat într-o hartă desenată de scriitoare. Nu e o carte pe a cărei scriitură să aluneci cu patina ușurinței devoratorului de satisfacție imediată. Scriitura ei densă te obligă la opriri dese și la decantări adânci. Lectura presupune efortul descifrării și înțelegerii; este, de asemenea, prilej de întâlniri mitologice, de revelații filosofice ori de trimiteri în literatura română și universală, clasică și contemporană.

Deși volumul poartă în titlu „Pe cărări românești și alte povestiri”, autoarea a fost excesiv de modestă: nu sunt povestiri, ci concepte. Cuvintele se ordonează în arabescuri uneori prelungi, mlădioase, alteori nebune, curbate în toate direcțiile, obligând mintea cititorului să le parcurgă activ, fără răgaz, constituind, pe lângă plăcerea lecturii, și un exercițiu mental deosebit de interesant care te lasă, la final cu privirile ațintite în tine însuți.

Cartea poate fi privită ca o prismă în care cititorul se descompune pe sine în nuanțe specifice, un instrument al introspecției și, în egală măsură, un concept literar inedit. Ce caută Charon, barcagiul sufletelor, în viața reală? Dar Hermes, zeul cu aripi la picioare, ce rol are în tot acest periplu? Spin, e și ea prezentă, iar interacțiunea dintre personajele de mai sus e efectivă, ramificată și proiectată într-un alt „eu” al autoarei într-un feedback dovedit a fi dublu, deoarece personajele pomenite mai sus sunt, ele însele, niște proiecții din sensul opus.

Nu, cartea nu e mitologică. Autoarea își deschide eu-l, uneori printr-o adevărată vivisecție și îl studiază din unghiuri pe care geometria euclidiană nu le-a văzut niciodată, îi scrutează cele mai mici ascunzișuri, se raportează pe sine la o realitate cosmică apoi, după ce se înțelege – și după ce cititorul o înțelege – revine în zona concretului, cu un nou chip, acela real.

Când vrei să înțelegi cum funcționează ceva, a studia doar exteriorul nu e suficient. Odată studiat și interiorul, imaginea este completă. Un motto pentru această carte ar putea fi, foarte bine, „temet nosce”, cunoaște-te pe tine însuți. Autoarea se cunoaște pe sine pentru noi, cititorii, iar călătoria pe șinele imprevizibile ale acestui montagne-russe, care e cartea de față rămâne la fel de imprevizibilă, dar cu atât mai plăcută.

„Pe cărări românești” este o alchimie: se ia o fată frumoasă cu ochi de cer, tristețe și adâncime sufletească, spiritualitate, erudiție și dragoste.  Rezultă o scriitură densă. Nu e ușor de citit, nu e ușor de lăsat din mână.  E o lirică a umbrei, care în chinuri dă naștere soarelui. O experiență mitologică, amestecată cu trăiri și cu concluzii antice într-un suflet de copilă, la fel de curat și de concis în a spune vieții viață, apei apă și morții moarte.

Coperta N. Marianne & Sasha Segal.

Cartea ei nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munți și văi, ci dimensiuni sufletești.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, carte şi în aer liber
N. Marianne – cu volumele de antologie SIONO unde are o povestire.

Scrisoare pe o floare de salcâm

25 Wednesday Aug 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Recenzii

≈ 17 Comments

 

Cristina Cristea iubește pictura. De aceea, într-o bună zi a decis să construiască o lume în care protagonistă să fie floarea de salcâm roz. A strâns în jurul ei cuvintele și le-a pus în mână câte-o pensulă. Așa i s-a născut poezia: un fior cald și elegant, un verb răsucit în mișcări delicate, uneori mimând realitatea, alteori declanșat metaforic, transformând incandescent lumea în emoție.
      Poeta este, prin propria scriitură, o floare de salcâm roz. Neapărat roz, pentru că e o specie rară, așa cum e și cuvântul, pus la baza unui univers descriptiv, cu case mici și albe, cu mușcate la ferestre, cu cireși în floare și dragoste ce se întinde curat în pânze pictate cu amintiri, colorate adesea olfactiv. Emoțiile se scriu pe petale de floare, care se transformă adesea în fluturi, reinventând un ludic al gingășiei trăirilor.

O să vă întrebați de ce laitmotivul salcâmului roz în această carte și-am să vă răspund că el se află în fiecare vers, chiar dacă nu e prezent în propoziția lirică. Trebuie doar un exercițiu de imaginație pentru a înțelege acel limbaj creat de Cristina. E un simbol, o monedă de schimb a neliniștii și iubirii,  din lumea în care oamenii folosesc în loc de cuvinte florile de un amar dulce și roz.

sau doar salcâmii
își scutură floarea
ca o pecete de final

Fiecare om are o poveste, fiecare carte un sâmbure de stea, pentru că, așa cum oamenii nu se nasc întâmplător, la fel, nici cărțile nu răsar fără să miște aripile unui fluture. Căci așa se zămislește fiecare carte: literele prind aripi și își iau zborul încet, cutremurând munți uneori – într-un continuu efect al fluturelui existent mereu și mereu, demonstrat de Edward Norton Lorenz.
Când manuscrisul Cristinei a făcut primii pași spre lume, un salcâm s-a cutremurat din răsputeri și mi-a așezat la bază trei flori. Două crenguțe cu trei ciorchini bogați, plesnind de sănătate și culoare. Nu glumesc. Trecuse o lună de zile de la înflorire, iar copacul cu pricina, Măria Sa, cu zeci de ani în cârcă, era verde și frunzos, dar a vrut să pună ramul și frunza și floarea în cartea ce avea să-i poarte podoaba. Și s-a-ntâmplat minunea ca atunci când noi aveam nevoie de flori de salcâm –stringentă nevoie să le punem pe copertă și netul era știrb la acest capitol – să le primim. Roz așa cum le-a văzut poeta, ca niște bijuterii ale cerului, venite să-i însoțească poezia. Am înțeles atunci că salcâmii vorbesc toate limbile pământului și sunt sensibili la metafore. Și că există minuni
Am cules florile și le-am făcut 254 de fotografii, iar coperta s-a născut din bucuria poeziei și dragostea salcâmului pentru vers.

„Scrisoare pe o floare de salcâm” este o carte caleidoscop. Te surprinde în flash-uri, lumini și umbre colorate în mii de perspective. Uneori dragostea se desfășoară pașnic în orașul cu case mici și albe, cu mușcate la ferestre, loc în care, sadovenian, nu se întâmplă nimic, dar stă sub semnul înfiorat al lui Nichita. Această aparentă calmitate e uvertura unor trăiri adânci, a unor furtuni de senzații și emoții, intens desenate, cu răvășiri profunde, urmate simetric de secunde cuminți, „pentru că în jurul nostru miroase dumnezeiește a cafea și a liliac înflorit, și a ploaie miroase…”

Cartea este patria celor două eu-uri confundate, împreună însumând perfecțiunea întregului, rupt la un punct, tânjind și căutând definiții:
… și atunci înțeleg că pentru tine eu sunt și primăvară și vânt și cireș înflorit…
Motivul floralului sublim, al florii de salcâm, cireș ori păpădie, înlocuiește emoția și cuvântul, transcende vegetalul, substituindu-se divinului: … am îngenuncheat în fața florilor de cireș ca într-o biserică, ori universului imediat: … și scriu povești despre noi pe petalele fiecărei păpădii/ pe care ți-o trimit în cale,/ ca să știi că pentru mine la capătul zborului ești tu.
Descriptivul se aprinde în lumini și umbre, anotimpurile și culorile devenind sinonime:
În dimineața aceea aveam o rochie roșie/ și tu spuneai că sunt frumoasă/ ca o toamnă coborâtă dintr-un tablou de Afremov.
Valorile realului concret se substituie metaforicului și invers. Aşteptându-te, peste sufletul meu a trecut o turmă de cerbi adulmecând înnebuniți mirosul de ciută ucisă într-un joc ciudat şi absurd de oameni mari, care niciodată nu au văzut cum se stinge cerul într-o lacrimă.
Tristețea unui prezent cu aroma trecutului plouă adesea: Hai, ia-mă de mână, vreau să uit cât de singur şi trist este visul nostru în doi.
Cristina are îndrăzneala și siguranța cuvântului și o dexteritate de a turna literele în alte șabloane și a le reface la fel de păstoase și vii: Oare ce culoare au oile din nopțile de insomnie ale cailor verzi?
O analiză foarte atentă a versului, o disecare a cuvintelor, duce cititorul la un joc colorat de sintagme, la imagini care converg unele din altele și unele într-altele și la semnificații ascunse, ce dau naștere la altele noi. Nimic nu este întâmplător în lirica ei. Nopțile devin nopți dintr-un timp fără timp. Iar blestemul e o ploaie sinonimică a florii și a mugurului care se întâmplă invers și concomitent între cei doi: … ca într-un vechi, fantomatic blestem, tot mai des plouă în mine cu muguri, tot mai rar plouă în tine cu flori.

Când citești volumul „Scrisoare pe o floare de salcâm” ajungi la concluzia că versurile Cristinei sunt o declarație de dragoste adresată poeziei.

Volumul, apărut la editura SIONO la începutul lunii august, 2021, este o reală bijuterie, prin conținut și prin formă și aspect. Nu-mi pot imagina un cadou mai frumos și elegant, decât volumul Cristinei.
Cartea este disponibilă în librăria SIONO și la librăriile partenere.

PS: Am vizitat salcâmul să-i mulțumesc pentru flori. Cu frunzele deja spre toamnă și-a împrățișat proiecția în carte. Vă puteți imagina că am primit flori de salcâm doar pentru că dorințele noastre, a mea și a Cristinei, s-au împletit. De dragul nostru a scos niște flori minune.

Se mai poate un PS?
Știți că iubesc pictura. Nu știu cum se leagă asta cu copertele, dar mă implic adesea în realizarea lor. Coperta Cristinei pot să spun că-mi aparține în proporție de 80%. Colegul nostru este mai mult decât talentat și face o muncă absolut minunată. Așa cum știți, unele coperte sunt făcute de el, altele de Sandra. Ambii sunt wow.
Însă, în câteva situații, am realizat eu conceptul.
Mi-e foarte drag ce a ieșit, de aceea am simțit nevoia să spun. Știți că la SIONO copertele sunt realizate cu foarte multă grijă, pentru că sunt cartea de vizită a cărții și prima impresie. 🙂

Articol apărut în revista Timpul.



Despre Orizuru – de la Issa

19 Thursday Aug 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 4 Comments

Scriitoarea Issabela Cotelin mi-a spus că Orizuru este: „e o mică bijuterie de învățăminte în spatele aspectului jovial.”
Mi-a făcut o surpriză cu soare.

Citind ultima carte a lui Em Sava, „Orizuru”, apărută la editura Siono Literar, am înțeles mai bine Toronto decât din toate pozele virtuale, oricât de bine făcute, alese și descrise ar fi ele. Pentru că altfel curge un scris cursiv, cu cap și coadă, strâns la un loc, chiar dacă-i compus tot din frânturi de basme. A fost aceeași senzație ca la „Trăirile Aurei” și, prin urmare, cuvintele mele sunt iarăși o pledoarie pentru cărțile scrise și tipărite, în defavoarea comodelor postări virtuale.Mi s-a părut că mă plimb și eu pe străzile aproape pustii din Toronto și-am stat să mă gândesc dacă mie mi-ar fi plăcut aparenta lor singurătate. Am înțeles, deopotrivă, și respectul pentru țara care a primit-o ca pe un om. Nu toate mamele vitrege sunt mașterele din poveste și părinte e, în cele din urmă, cel care te crește – rima e involuntară sau pot să dau „vina” tot pe Em pentru ea. Am perceput și liniștea, sobrietatea, sinceritatea marelui oraș.Am înțeles și dorul ei, al autoarei, de țară, de copilărie, de frumos. Un dor firesc, uman, de neînvins nu pentru că e el prea puternic, ci pentru că nu e nicio luptă aici. Nici nu trebuie să fie duse bătălii cu dorul – dacă ni se ia, nu ne mai rămâne nimic. Dorul e mai degrabă o istorie senină despre timpul și locul unde ne-a fost cel mai bine.Idila copacului cu felinarul m-a înduioșat, printre altele, de-a dreptul. O temă atât de universală, ca atracția dintre două lumi incompatibile, transpusă atât de frumos în cuvinte. O parabolă ai cărei protagoniști putem fi, la urma urmei, oricare dintre noi. Idilelor umane descrise le-am dat și lor dreptul la existență în mintea mea. Uneori am râs sau am zâmbit citind și nu le-aș fi găsit altă finalitate eu însămi. Idila lui Em cu cititorul continuă și ea, scriind și editând cărți bune, frumoase, multe dintre ele de pus pe raft sufletesc după căderea copertei patru peste ultimul cuvânt, altele reactivând visuri cu ușa rămasă întredeschisă în timp, majoritatea zburdând liber pe câmpia imaginației autorului și cititorului deopotrivă.„Orizuru” este o vacanță spirituală și o recomand cu aceeași căldură cu care a fost scrisă.

Cafeaua cu vești MI-RO-BO-LAN-TE

18 Wednesday Aug 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam, Bucăți de gând, Concurs, File de jurnal

≈ 21 Comments

Coffee, Pen, Notebook, Open Notebook

Azi am început să scriu un text acid. Pe scurt, ziceam că ne piere planeta. Că ni se scurge printre degete.
Concluzia era să fim mai buni.
Dar cred că în esență toți suntem buni, cu plusuri și minusuri. Că toți iubim. Măcar un pic. Măcar un cățeluș ori primăvara.

Apoi, m-am răzgândit. Până la urmă spun și eu ce spune toată lumea. La fel simt. Văd aceleași știri, aud aceleași enormități, râd, plâng, am dorințe și aspirații. Și pe cine interesează ce fluturi îmi zboară mie prin freză?

Apoi, mi-am zis să tac. Pentru că oricum miercurea asta la cafea, e un soi de aș pleca și n-aș mai sta. Blogul se bazează pe reciprocitate, iar eu, din păcate, la capitolul ăsta sunt deficitară.
(și trebuie să mărturisesc că mi-a zis odată o cucoană să tac – mi-a scris 🙂 )
Ete da, că tac eu când îmi zice cineva! 🙂

Apoi, iar m-am răzgândit, pentru că dacă promit ceva, mă țin de promisiune, chiar dacă îmi fac mie promisiunea. Și uite-mă la zece seara fără să am neapărat un subiect în minte.

Ar putea fi o imagine cu carte şi text

Despre SIONO am mereu ceva de spus.
În afară de veștile para-vești, că am scos niște volume wow!!! Și că suntem în tot mai multe librării prin țară, deci acum puteți întreba la voi în oraș (Cărturești și Humanitas) plus multe altele, dar ăstea sunt rețele care-s peste tot, de cărțile SIONO care vă interesează – zic, în afară de acestea, am două noutăți fantastice. Nici nu știu cu care să încep.
1. Concurs de texte. Scoatem o antologie cu temă de iarnă.
Dacă sunteți interesați, intrați pe FB sau vă spun eu aici.
2. Și… la asta va sta mâța-n coadă:
Începând cu luna august, toate aparițiile noastre editoriale vor debuta mai ieftine cu zece lei.
De ce? Vrem să facem cartea mai accesibilă cititorului. Să scurtăm drumul dintre el și lectură.
Nu e foarte smart comercial, dar e foarte bine cultural.
Într-o Românie care scumpește, ne-am trezit noi să ieftinim, adică să facem știți voi ce împotriva vântului.

Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi text care spune „Într-o țară care scumpește, SIONO Editura ieftinește. SIONO EDITURA Pentru a scurta drumul dintre cititor și carte, toate aparițiile editoriale începând cи luna august vor costa cu 10 lei mai puțin.”

Prima carte pe care am scos-o așa este cartea Ilenei Vlădușel: e delicioasă. Care aveți copii, nepoți etc. să o luați!
Cartea ar costa în mod normal 35 de lei. Atâta costă o carte de genul acesta în librării și atâta ar fi fost prețul și la noi dacă nu ne trecea… Exact. IDEEA! Puteți verifica la cărți pentru copii. E de super calitate și are 230 de pagini. Prețul SIONO este de 25 de lei și acesta va fi prețul și la librăriile din țară.
Dacă nu falimentăm, cărțile noastre vor fi mai ieftine. 🙂
Dacă falimentăm, ne consolăm că avem idei și că am încercat. 🙂

Văd că fac ce fac și tot la SIONO ajung. Așa că, uitându-mă la ceas, mă retrag la somn.
Nu înainte de apăsa butonul de la filtru. Să fie cafeaua gata pe când vă treziți. Și ceva dulce. 🙂
Have a nice day!

PS: Cărți în pregătire: N Marianne se îndreaptă spre tipar – o să vă surprindă! O scriitură densă. Un suflu interesant.
Apoi Nicoleta Beraru. Da. Exact ea. Scriitoarea de succes a două cărți adorate de cititori, aflată în topul vânzărilor la Libris, vine cu o carte excepțională. Apoi Theodora Savuli. O să auziți de ea! E la început. Ne-am îndrăgostit cu toții de ea. Este atât de bună!!! Îi arde litera în text. Apoi dragul de Petru Racolța scoate o nouă carte. Sfătosul nostru scriitor drag! Și poetul Gabriel Dinu – dacă-l citiți, știți ce bucurie de vers are în condei. El a publicat și în România și în Franța. Și Oana Stroe, cu eleganță și parfum de viață. Volum de debut la ea. Dar scrie pe blog și o face minunat. I-am enumerat în ordinea cronologică a venirii la editură.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „FE.COM.COO SIONO Editura Antologie Poveste de iarna Concurs!!! până în 15 septembrie”


Cafea și copilărie

04 Wednesday Aug 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 11 Comments

Cu toții suntem copii. Oamenii nu cresc niciodată, chiar dacă fețele și trupurile lor spun altceva. Copilul stă ascuns într-o buclă de nor, sub inimă, și se teme sau se bucură, dă din palme ori se miră.
Iubim lumea copilăriei. E paradisul din viața noastră. Și, pentru că noi am pierdut-o, mușcând din mărul maturității, o ocrotim pentru puii noștri. În preajma celor mici suntem mai buni, îi tratăm cu un soi de respect, ca pe niște mici sărbători, pentru că lumea lor este mai curată. Grija și ocrotirea noastră se manifestă în toate alegerile pe care le facem pentru ei. Tot ce e mai bun pentru puii noștri. De mici le cultivăm obiceiul cititului, le selectăm activitățile, hrana, lectura.

Am observat un lucru: chiar și în familii în care adulții nu (prea) citesc, ascunși sub marea minciunică – nu am timp, copiii sunt îndemnați să citească. Nu cred că există copilaș care să nu aibă cărți. Poate nu există bibliotecă în casă, dar copilul are, cu siguranță, cărți de basme, cărți alese cu grijă, să fie pozitive, să dea bună dispoziție și învăț celor mici.  

Și, pentru că e vorba de copii, azi anunț cu bucurie prima apariție editorială SIONO pentru cei mici: Aventuri cu Io și Ma și Povești pentru copii isteți, de Ileana Vlădușel.
Narațiunea talentatei timișorence e ca un fuior de miere, autoarea transformându-se într-un Creangă contemporan, ce scrie despre năstrușnicii Iosif și Matei ori povestește sfătos basme magice, pline de miez. Prima parte a cărții, Aventuri cu Io și Ma, este dedicată celor doi băieți – nepoții ei, care descoperă lumea sub oblăduirea dulce a adulților. Fiecare zi e o fereastră deschisă spre viață, iar lecțiile cresc în dificultate pe măsură ce universul lor se lărgește și cuprinde mai multe elemente. Nu întotdeauna deznodământul este fericit, dar, cu siguranță, concluzia se concretizează într-o învățătură. Lumea Ilenei Vlădușel este una a copilăriei absolute, populată de personaje aflate la marginea miraculosului. Animalele (câinele, capra, pisica, cloșca, șoricelul, etc.) sunt năzdravane și spun lucruri copiilor, folosind un limbaj doar de ei înțeles, primesc nume și sunt adevărați parteneri de joacă, așa că cei doi nu înțeleg uneori de ce necuvântătoarele nu trăiesc în casă cu ei. Ludicul și oniricul se împletesc, iar scriitoarea simte că, prin intermediul celor doi copii, atât de diferiți ca structură, a primit un bilet de intrare pe poarta copilărie, făcându-se părtașă jocului ori înțelegând gândirea naivă și curată a micuților.
Partea a doua, Povești pentru copii isteți, cuprinde un număr de cincisprezece basme, în care magia este în împărăția ei. Personajele sunt fabuloase și au puteri supranaturale, dar, în același timp, poartă trăsături umane, astfel încât, fiecare sfârșit de poveste este o lecție, o învățătură adresată micuților. Este de remarcat oralitatea stilului și căldura emanată de fiecare rând, siguranța condeiului în creionarea lumii magice, construite de scriitoare cu o jovialitate savuroasă. Finalul este de fiecare dată pozitiv, pentru că binele învinge întotdeauna și copiii trebuie să tragă concluzii sănătoase. Lumina este poleiala umană valoroasă care domină umbra și pe care fiecare copil trebuie să o perceapă. Basmele urmează structural formula clasică, binecunoscută, însă Ileana le recroiește pentru copilul contemporan, având modelul propriilor nepoți. Formula atemporală „a fost odată ca niciodată” este schimbată și raportată la esența familiei: „Au fost odată, demult, tare demult, pe când bunicuța era copil și bunicul alerga desculț prin praful drumului să se joace…”

Basmele Ilenei sunt atât de frumoase, că-ți trezesc un zâmbet sufletesc și se înscriu pe aceeași linie cu cele ale Fraților Grimm ori ale lui Hans Christian Andersen.

Cartea este în curs de apariție la editura SIONO.
Coperta este semnată Sasha Segal.
Grafică interioară, Răzvan Aricescu și subsemnata.
Corectură Issabela Cotelin.


 

Cafea și cel mai iubit „La mulți ani!”

28 Wednesday Jul 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 29 Comments

Azi e despre dragoste și La mulți ani. Azi e despre mama.
Azi e despre oceanul care bate din palme a felicitări și-și cere scuze că nu și-a găsit alt loc pe planetă decât între noi două.
Azi e despre anii care ne-au împletit ființele și sufletele pereche.
Azi e despre omul care mi-a desenat ființa așa cum a dorit ea.
Azi e despre cadoul pe care i-l fac din tot sufletul. Și acesta se numește Orizuru – o carte de proză scurtă pentru adulți.
A venit de ceva vreme de la tipar, însă am dorit să fie prima care-l atinge, așa că am complotat cu editura să-i fie trimis ei primul exemplar și abia apoi cartea să ia drumul librăriilor.

Și, dacă e vorba de Orizuru, vreau să vă spun că e o carte-cadou SIONO.
Cartea va fi dăruită de SIONO odată cu achiziționarea altor cărți SIONO.
(Sunt edituri care își surprind cititorii dăruind cărți din stoc – de obicei cele care nu se prea vând – Noi am scos special o carte cadou – Orizuru.)
Cartea va putea fi, însă, cumpărată de la librăriile din țară. Doar SIONO o dăruiește. 🙂

Coperta și grafica sunt o poveste în sine – concepute de Sasha Segal, realizate cu picturile Iuliei Șchiopu – „Micul Prinț” pe copertă și „Zborul”, pe pagina de gardă. Sasha a creat o lume grafică în întreaga carte și a „împerecheat” simbolic cele două lucrări ale Iuliei. Mulțumirea mea celor două extrem de talentate artiste!

„Orizuru…
…este un cocor de hârtie, unul dintre cele mai cunoscute origami japoneze. Se spune că aripile lui conduc sufletele spre rai. O mie de orizuru înșirați sunt numiți senbazuru și sunt sinonimi cu împlinirea unei dorințe mari. Oamenii fac în fiecare zi cocori de hârtie. În pauze construiesc castele de nisip. Mina de pix mi-e plină de gânduri înaripate, iar din hârtie construiesc cocori. Viața e gând, gândul e zbor și-n suflet îmi cresc frunze. Copac ce curge invers, plantând stele în cer, și ninge încercări de primăvară. Nebunul este rege. Viața își mută toți pionii în anotimpul definitiv al omului. Valuri de bine și de rău îmi bat la poartă și mă întreb. Eu mă întreb. Nu mult, pentru că unele întrebări, chiar dacă înțeapă lemnul tare al intrării înspre mine, sunt croite anapoda și ajung dintr-o întâmplare absurdă a sorții aici. Și cad neputincioase în bot ca niște câini stupizi ce latră la lună, tocmai când lună nu-i. Că luna-i rătăcită pe la urechi de soare. Iar noaptea-i densă, țesută-n șah de stele. Și mat. Impenetrabil, negru, lăptos. De catifea. Dar cine-s eu, să amendez câinii?

Oricum nebunul este rege. Iar viața își mută toți pionii în anotimpul definitiv al omului. Și te trezești uimit, te uiți în calendar și gânduri-orizuru se-aprind ca niște felinare: a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…”


My books & Sasha Segal

03 Saturday Jul 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Ana

≈ 6 Comments

Mulți știți că „Ana” mea a luat forma unei ediții speciale, care coexistă alături de prima ediție. Cea care a realizat coperta este Sasha Segal, iar pictura aparține Iuliei Șchiopu.
Ediția specială – o ediție de colecție, scoasă în condiții de excepție, cuprinde mai multe elemente grafice deosebite. Cartea este prefațată de criticul literar Iulian Boldea – nume aflat în topul vieții culturale românești – și cuprinde bucăți de recenzii (Aura B. Lupu, Vera Oren, Vianu Mureșan, Hadrian Arion, Nicoleta Dabija, Ami Ancelin, Potecuța, Nicoleta Pătrăucean, Simona Poclid, Nicoleta Beraru, Oliviana Georgescu, Valerica Oprișanu, Camelia Sima, Nora Cosmin, Mona Șimon, Cristina Apostol, Ionel Anghel, Diana Elena Gole, Oana Stroe, Issabela Cotelin, Dana Alistar, Florina Turugă, Elena Secară Bratu). Mărturisesc că au fost mai multe, însă la tehnoredactare s-au scos câteva pentru a nu depăși un anumit număr de pagini. Toate sunt la fel de valoroase pentru mine, ordinea și alegerea a fost a redactorului de carte.

Ce m-a determinat să scriu această postare? Textul de mai jos apărut azi pe Goodreads și semnat Sasha Segal.

„O carte pe care o voi reciti oricând cu plăcere. Este o bijuterie de cuvinte, scrisă de cineva care înţelege cum să ţeasă firul unei naraţiuni captivante, cum să împletească descrierile şi dialogurile şi să te ducă de la început până la final fără să vrei să laşi cartea din mână. O carte despre trecutul unui sat transilvan, Sava, unde locuiesc două comunităţi etnice distincte: românii şi maghiarii. La un moment dat se întâmplă ceva ce părea de neconceput în acei ani de după primul război mondial: doi tineri trec peste barierele etnice, religioase şi social culturale ale comunităţilor din care fac parte şi dau curs dragostei pe care o au unul pentru altul. Dragostea lor nu va rămâne fără urmări şi barierele vor fi enorme. Fără a dezvălui mai mult, ca să nu stric altora plăcerea lecturii, vă recomand să o citiţi şi să vă convingeţi singuri de frumuseţea scriiturii. Cartea este deja la a doua ediţie, una cu o realizare grafică deosebită. Nu doar look-ul exterior al cărţii, cu pictura artistei Iulia Şchiopu care a scos de sub penel o Ană diafană, cu ochi mari şi luminoşi, cu care priveşte spre satul ei, ci şi bogăţia de informaţii adunată în ilustraţii: de la hărţile vechi pe care apare Satul Sava, la fotografia unei icoanei din biserica de lemn descrisă în roman, la imaginea unei farfurii pictate dăruită autoarei una dintre eroinele romanului şi la acuarela făcută de autoare cu satul prins în căldarea dintre dealuri.”

Folosesc acest prilej ca să vă anunț că vine următoarea mea carte, având în comun aceleași două nume: Sasha Segal și Iulia Șchiopu.
Coperta desfășurată cuprinde în biografie și numele celor două artiste ce concură la realizarea unui nou vis. Și, pentru că știu că veți ține secretul, vă spun că am dirijat lucrurile în așa manieră, încât cartea să apară în iulie. Acum e la tipar.
Vă spun mai încolo de ce, pentru că nu vreau urări în avans.
De asemenea pe copertă apar numele unor nume extrem de valoroase mie, două scriitoare talentate: Cristina Cristea și Vera Oren.

Cafea și iriși

29 Tuesday Jun 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam, Bucăți de gând

≈ 4 Comments

Azi vă dăruiesc la cafea iriși. Vă dăruiesc și o ușă deschisă spre inima unui prieten de-al nostru. Mai precis imaginea bunătății unui om.

Ar putea fi o imagine cu carte şi text care spune „Cosmisian Cumpără Lucette în perioada iunie august, iar eu voi dona integral drepturile de autor! Te-ai gândit vreodată că carte pe care tu cumperi și citești poate contribui şansa ca un copil să poată fi vindecat în România? Lucette este acea carte ce poate aduce speranța. Licette ucette Viața dincolo de imunitate zero SIONG ÎN PERIOADA IUNIE -AUGUST VOI DONA TOATE DREPTURILE DE AUTOR PENTRU ACEASTĂ CAUZĂ.”

Toți îl cunoaștem și citim pe Cosmisian. Vă mărturisesc că cei pe care vă știu de la începuturile mele pe blog îmi sunteți dragi, ca și cum ne-am cunoaște și în realitate, pentru că proba timpului ne-a botezat cu multe și ne-am cunoscut prin intermediul textelor noastre. Și am parcurs niște etape împreună, am asistat emoționați la evenimente din viața noastră literară, care este o oglindă a ființei noastre. Cum poți cel mai bine cunoaște sufletul unui om decât citindu-l? Nu mă apuc să vă enumer, că vă știți voi foarte bine.

Omul despre care vă vorbesc este, în primul rând, un scriitor talentat, apoi un prieten și un om bun, care ajută pe oricine îi apare în itinerariul existențial.
Cosmisian este la cea de-a doua lui carte, un fuior de duioșie și dragoste, de spaimă și speranță îmbrățișate, de minunea ochilor unui copil care aprind luminița de la capătul tunelului.
Lucette este o îmbinare de stiluri și genuri literare. De voci care se întâlnesc într-o Timișoară contemporană, unde planurile trecutului și prezentului se deschid miraculos spre viitor. Stilul scriitorului topește de multe ori proza în poezie, pictează dansând anotimpuri ori se preling în filosofii de viață. Este o iederă complicată, inteligent transpusă pe un perete de marmură. Se oglindește în luciul ce pare imposibil de pătruns, formează o ecuație interesantă, sofisticată. Personajele sunt atent construite dintr-o trăsătură de penel ori cu un dialog ce pare adesea jucăuș, iar scriitura este o provocare.

N-am să vă povestesc cartea, pentru că o carte nu se povestește, ci se descoperă. Vă invit la lectură, vă invit să o cunoașteți și, în același timp, să o iubiți pe Lucette prin câteva fragmente ce vor ridica puțin perdeaua lumii inteligent dantelată, ce poartă semnătura lui Cosmisian. .


„Dorul este o pasăre misterioasă care te duce în trecut, întotdeauna pe un drum nou, întotdeauna pentru a te liniști. Dacă există o legătură între dor și acea frântură de refren, nu știu, dar ei îi era dor de mama ei, de calmul îmbrățișării ei atunci când cuvintele nu mai aveau putere să mângâie.”

„Eu. Adânc în mine totul pare stins, lunile par să nu îngroape ce credeam de mult șters din imaginația mea. Și iată-mă încovoiat pe genunchii obosiți de plecăciunea la care îi obligam zilnic. Poate din lipsa puterii de a înainta. Soarele lumina într-un galben pătat cu raze răcoroase, mângâindu-mi chipul, cât să îmi amintească de tine.”

„Chipul uman este repetiția infinită a unicității.”

„De-atâta toamnă natura se stinge,

Iar stelele de pe cerul nopții ne îngână,

Frunzele se clatină, verdele se frânge,

Cerul stingher se face o câmpie spână,

Te caut ca odinioară pe unde-ți naști zorii,

Eșarfele pline de răcoare au pe ele rouă,

Mai știi cum din pieptul tău îmi curgeau norii?

Iubirea ne era destin, ca o cămașă nouă.”

cafea ritmată și cireșe

23 Wednesday Jun 2021

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 5 Comments

La o cafea
V-aș invita,
La o peltea,
La o tacla.

V-aș povesti
și v-aș pofti,
V-aș omeni
și v-aș vorbi.
V-aș ocroti
Și v-aș servi
Cu o sarma
C-o baclava
sau… un ceva
ce v-ar plăcea.

Sau poate aș filosofa.
În niciun caz nu v-aș cânta,
că v-aș speria. 🙂

Și nu aș sta.
Aș constata:
că lumea-i bună ori e rea
și viața e așa cum vrea…
Și-am povesti la o cafea,
iar timpul ar uita să stea.
Și eu din suflet v-aș ura
cu tot ce am m-aș bucura

că îmi sunteți.

V-am tot servit.
V-am obosit
Ba cu o carte,
Ca să ai parte.
Ba c-un roman
că e în plan,
Ba poezie,
de drag să-ți fie

C-așa-i românul
(nu ca străinul)
Este poet,
e interpret.
Se bate-n vorbe
Ca și în ciorbe
Eh, și-n sarmale
(Dacă-i de oale)
El știe tot
este în spot…
🙂

Gata! Mă opresc. V-am torturat destul. Dar am avut chef de rime și ritm și v-am servit o porție la minut. Eu nu scriu poezie, v-am mai spus. Deci orice asemănare cu realitatea e pur și foarte simplu întâmplătoare.
Însă mi-au plăcut pe vremuri dialogurile în versuri și mă mai apucă. Cel mai bun era Mugur. Vă amintiți?
Zilele astea mi se pare mie sau e mai subțirel pe blog? Orinu mai știu eu ce e pe aici. Mă bucur că a revenit Renata. Dacă nu o citiți, căutați-o! E super tipă.
Mulți buni nu mai scriu și nu știu de ce. Că scrisul e ca o iubită geloasă.

Bun! Așa cum știți e miercuri și e ziua când mă vorbăresc cu voi. Ați văzut și voi. Am pornit creață. În bucle de vers.

Cea mai recentă veste e că cireșul meu a făcut cireșe și sunt bune, bune. Pietroase și dulci. E lucru rar în Canada cireșul. Cel puțin asta am crezut o vreme, pentru că nu am prea văzut rubensiene roșii în alimentară. Însă, după ce m-am mutat în Toronto, m-am tot întâlnit cu cireși prin cartier. Și, când am „mobilat” grădina, am pus și un falnic cireș. Soiul lui e Stela. Dacă aveți ocazie să alegeți vi-l recomand. Este delicios.
Dacă tot s-au făcut cireșele, am pus cărțile SIONO, pe care le am, în pom și am făcut sesiune foto. Pe FB am pus pozele.

Azi a ajuns la mine și cartea Aurei B. Lupu. Bucurie mare, Aura! Să știi! E așa de frumoasă! Dacă nu o citiți încă pe Aura nu știți ce pierdeți. Coperta făcută de Sasha Segal. O carte completă de la A la Z. E o bucurie de scriitură.

Adevărul că avem niște nume la SIONO, să ne trăiască!

Alt scriitor SIONO- cu două evenimente zilele acestea – este Cristina Dinu. M-a uimit fata asta. E năvalnică în scris. O minte rară. A scos o bijuterie de carte. Sasha Segal i-a făcut o copertă de, vorba lui Răzvan, îți vine să o porți la gât înainte să o citești.
Eu nu sunt neapărat fan al genului science-fiction sau cel puțin așa am crezut. Dar m-a întors cu roțile în sus Cristina. I-am iubit cartea. Este atât de bine scrisă! ATÂT DE BINE! E genul de carte care are toate ingredientele și pe care o strângi la piept după ce o citești. Și te bucuri că o ai. Aș ronțăi tot ce scrie. E un om fabulos, creativă ca o pasăre în zbor. Și motociclistă… Nu zic degeaba asta, pentru că, citind-o, am înțeles niște dimensiuni, am învățat că motocicleta înseamnă foarte multă libertate.

Foarte interesantă! „Copiii viitorului” este a doua ei carte. Creativitatea ei se manifestă pe mai multe planuri. Face obiecte din metal. E o poezie de om, doar suflet. M-a uimit fiecare contact cu ea. Voi credeți în vibrațiile omului cu care intri în dialog? Chiar și virtual.
Vedeți din ce e făcut vulturul din imagine?

În rest viața-i viață cu de toate. Bucurați-vă de fiecare zi pe rând. Și nu uitați să citiți! Nu doar că vă ține memoria fresh, sănătoasă, că e o gimnastică a minții, dar trăim niște vremuri absoult fabuloase. Suntem contemporani cu niște minuni de oameni. Unii sunt la SIONO.





← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (75)
  • Amalgam (181)
  • Ana (45)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (100)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • pași (34)
  • Recenzii (3)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)

Arhive

Recent Posts

  • Așa cum era
  • Recenzie – Aventurile lui Andrei
  • Martie militar
  • Nu e
  • Cu Covidul la lansare

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,223 other followers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,223 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...