• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Tag Archives: ploaie

Miercuri clătitănzi

09 Thursday Aug 2018

Posted by sweet & salty in Din bucătăria mea, File de jurnal

≈ 25 Comments

Tags

afine, bunica, caise, clătite, copilărie, dulceață, gem, gutui, gălbenele, mușcăți, paparude, ploaie, zmeură

20180808_174357

Căldura mi-a topit și gândurile. O vară umedă, cu gust muiat și fierbinte. Doamne, cât de dor mi-a fost de ploaie! Visam cu ochii deschiși cântec de paparude. Iarba pe gazon se usca încrâncenată într-o disperare galbenă de fân. Doar mușcatele nu păreau a avea nicio treabă. Și nici gălbenelele. Rezistente flori! De aceea nimeni nu le cântă nicio odă. Nicio mireasă nu-și alege buchet din gălbenele. Sunt un fel de țărăncuțe nesofisticate, ce nu știu folosi cuțitul și furculița. Se mulțumesc cu puțin și își înmulțesc cu generozitatea sămânța sănătoasă.

Am ieșit un pic pe balcon (ce minune că are casa asta balcon, deși am comentat ironic atunci când l-am văzut, că ce, adică, ai nevoie de balcon la casă) și era caldul ăla cleios ce ți se prelinge pe toată epiderma și te alungă la răcoare, în casă.

Spre seară a început să țârâie neserios, așa, fără chef. Am mutat ghivecele din balcon spre marginea balustradei, să prindă stropi de ploaie. Să simtă sărbătoarea udă. Sărbătoare H2O. Să le dau iluzia că se destrăbălează la bal, că-s flori de câmp, libere, nu soldăței roșii, înghețați, precum Queen’s Guard, în ghivece frumoase de balcon.

În primele secunde a venit capricioasă, abia atingând pământul, apoi s-a năpustit nebună și a pleznit dramatic tot ce putea atinge. A ținut așa toată seara. Am oprit muzica să aud ploaia. Să nu cumva să se furișeze și să plece, când nu-s atentă. Am adormit pe bătăile ritmice din geam și tot așa m-am trezit. După masă, șiroaiele spălau încă străzile și acoperișurile, iar în casă era bine.

M-a apucat chef de ceva pașnic și am făcut, din trei ouă, clătite. Nu îmi plăceau clătitele în copilărie. Exista un război constant între papilele mele gustative și multe, foarte feluri de mâncare. Aluatul lipicios, umplut cu gem, nu mă inspira deloc. În schimb îmi plăcea tehnologia lor și, deși mama nu mă punea să gătesc, clătitele erau excepție de la regulă. Mi se părea artistic să pun o jumătate de polonic de sos albicios și apoi, cu dexteritate, să învârt iute fundul tigăii încinse până când era acoperită toată suprafața. Apoi să urmăresc cu atenție când e gata și s-o întorc pe partea cealaltă.
Îmi pierdeam interesul când trebuia să pun gemul, iar de mâncat… nici să mă bați.

Mă aflam la un restaurant de fițe, în primul an de la terminarea facultății, invitată la un fel masă festivă, cu un grup de colegi, profesori și ei. La desert ne-au adus clătite flambate cu înghețată și frișcă, iar când eu am refuzat, s-au uitat la mine ca la o extraterestră: „Serios? Nu-ți plac clătitele?”
În timp, gusturile mele au început să se deschidă și azi îmi plac până și clătitele. Ce n-aș da să fiu mofturoasa de atunci?

Azi ploua strașnic și vedeam prin geamul de la bucătărie cum gălbenelele își întindeau botul rotund spre stropi.
Am făcut iute materialul de clătite și l-am pus în frigider vreo două ore. Abia apoi le-am copt. Le-am rulat cu dulceață de zmeură și caise, rețeta lui Daniel din Quebec. De când știu rețeta asta nu ne-am mai atins de alt soi. Am spălat și câțiva pumni de zmeură și afine și le-am așezat acolo. Am lăsat câteva clătite goale, să le pun la cuptor cu cașcaval, mai târziu, să fie mâncate calde, cu iaurt sau smântână.

Zi de august cu ploaie, clătite și gălbenele. Total nepretențioase, precum gustul din bucătăria bunicii. Bucuria vieții vine din simplitate. Casa dinainte a bunicii, unde gutuile impregnaseră povestea multor ani în lemnul dulapurilor și în pereți. Acolo e paradisul meu și uneori mă vizitează așa, ca o boare, din nimic, pentru că locuiește în amintirile mele.

Clătite. Dacă ar fi flori ar fi gălbenele, sau poate gălbenele ar fi clătite, dacă s-ar hotărî într-o zi să devină ceva dulce, ceva făcut în doi timp și trei mișcări, într-o zi de august cu ploaie adevărată.

20180808_17231320180808_17392320180808_17393520180808_17433220180808_17460620180808_17434920180808_174845

Long weekend- Canada Day (II)

09 Monday Jul 2018

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Travel

≈ 18 Comments

Tags

aventura, Chateau Frontenac, Franța, funicular, La Citadelle, long weekend, ploaie, Quebec, râul St Lawrence

14
Am o mulțime de imagini, mai ales imagini,  dar și povești lipite de tălpi, de tenișii mei frumoși albi, cu un pic de broderie, cât să fie mai ușchiți și mai feminini, pe care i-am purtat o singură dată, într-o seară și mi i-a transformat ploaia într-o veritabilă murătură și cred că pot să îi arunc. Da, da, o să zici că ce-mi veni să amintesc de un așa amănunt prozaic, însă ți-am spus: scriu după dictare, nu am un plan clar în minte, așa că niciodată nu prea știu ce iese.

11

A doua zi după micul dejun și cafeaua cea de toate zilele am luat-o la roți și la pas. Vineri soarele fusese mai agresiv decât Richard Inimă de Leu și vânase fiecare milimetru de piele neprotejată de cremă și neascunsă sub pălărie sau ochelari de soare. Acum nori groși căptușeau tendințele de atac ale astrului nebun. Nu era la fel de bună lumina pentru poze, dar căldura era suportabilă, așa că am luat-o la pas prin Quebec city.
Aveam un traseu clar cu obiective precise, dar primul loc care ne-a atras atenția a fost Église du Très-Saint-Sacrement, atât construcția în sine cât și mesajul de la intrare: Dieu est amour gratuite.

82

Primul punct pe lista noastră a fost La Citadelle, cea mai veche fortăreață canadiană, cu o unitate militară activă și locuința guvernatorului Canadei.

61

Apoi ne-am îndreptat spre Chateau Frontenac, unul din primele hoteluri, tip castel construit pe la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Am filmat puțin…

Orașul Quebec și stricta lui vecinătate, împrăștiată în jurul râului St Lawrence, e o piesă de puzzle diferită de tot ce-am văzut în Canada. Și am umblat și am văzut…

7

Din secunda în care am pus piciorul în oraș, am avut senzația unui alt fim. Mi-a sugerat un soi de Franța nobilă, extrem de cochetă, cu multe flori, multă istorie, mult bun gust, multă artă, culoare și, în top, muzicalitatea limbii lui Voltaire. O Franța unei alte epoci, aflată cu siguranță în imaginația mea.

 

69
68
67

Povești de dragoste ca niște mere coapte. El și ea privindu-se în ochi: nimeni nu a iubit ca mine. Îmi plac toate poveștile de dragoste, dar a noastră e favorita mea.

 

120
6
5

Surprize vizuale și nu numai: arhitectura curată a orașului, terasele largi și vesele, spectacolele de stradă, fântânile arteziene, accente obraznice de un carmin îndrăzneț ale unor acoperișuri ori uși, pictate incitant pe clădiri albe sau din piatră gri.

 

71
70

Am coborât în Vieux Quebec (Vechiul Quebec), pe trepte abrupte din lemn și ne-am întors tot pe trepte, regretând pe la jumătatea drumului că am refuzat să luăm funicularul, care nu se afla acolo de florile mărului.
Sâmbătă a fost o zi plină și lungă. Genul acela de zi în care ai impresia că dimineața a fost săptămâna trecută. Când timpului i se face milă de tine și îți lungește fiecare secundă, o lasă să pască liniștită, fără grabă și, când te uiți înapoi te minunezi singur cum ai putut cuprinde atâtea și în tihnă perfectă. Doar într-o zi.

 

94
60
120

Quebec city e orașul ușilor deschise. E ospitalier, cald, delicios. Te întâmpină. Te primește. N-ai mai pleca…

 

16
17
18

Seara târziu ne-a botezat cum se cuvine  o ploaie zdravănă de vară. Ne-a muiat cu umbrelă cu tot.  Era timpul să ne ducem la hotel. Dar aventurile nu aveau să se oprească aici, pentru că…
Pe mâine. 🙂

96959466602524232113109823

Ești femeie, te-ndoi, dar nu te rupi

14 Tuesday Feb 2017

Posted by sweet & salty in Catchy

≈ 40 Comments

Tags

conflict, dans, ploaie, poante, sentiment

24d0bff7d2f9d1ef23d528be4fd6facc

Să mergi pe poante… Știi? Cunoști sentimentul?
Nu, nu am făcut balet, dar dacă-i cazul…. Când e o pojghiță subțire-subțire până izbucnește conflictul fac. Fac tot ce trebuie să dezamorsez explozia…

Da, aș vrea să m-ascund într-un mugur de floare, până răsare iarăși soarele. Că iese sigur. Totdeauna iese. Dar nu se poate…

Te poți ascunde? Nu. Trebuie să ieși cu pieptul înainte la luptă. Poți să amâni. Dar ce rost are? Deznodământul tot se întâmplă.
Esențial e nu să te ascunzi de furtună, ci să înveți dansul în ploaie.
Și-atunci pășești în poante. Te arcuiești în aer să n-atingi cumva norii, că-i spargi furtună. Te pliezi pe situație, flexibilă cum ești.
Doar ești femeie. Te-ndoi, dar nu te rupi.

E înnorat. Dar vântul împăcării alungă tensiunea. Comunici. Înțelegi. Sau taci, dacă e cazul. Oricât de greu ar fi. Accepți că perfecțiunea nu locuiește nici în curtea ta, nici în a lui.

Compromisul face parte din viață. Și sfânta diplomație. Sunt parte din recuzita femeii deștepte care știe că  bărbații sunt de pe Marte, iar noi de pe Venus.
Limbi diferite. Obiceiuri diferite. Ei văd lucrurile în alb și negru. Noi colorat. Sunt un fel de daltoniști de situație. E firesc să le traducem misterul nostru feminin. Măcar din când în când.

Și liniștea… neprețuita liniște este trofeul.

De ce să-i demonstrezi lui că tu ești cea mai deșteaptă? Că tu ai dreptate?

Vrei dreptate, sau liniște? Vrei să fii fericită, sau să câștigi tu meciul?

Și cât de dulce e împăcarea… Pentru că unde dragoste e, totul e… posibil.

(Articol în Catchy)

Categories

  • A fi scriitor (82)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (4)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiuni – fragment
  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,234 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,234 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...