• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Tag Archives: Quebec

Long weekend – Canada day – IV

12 Thursday Jul 2018

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Travel

≈ 10 Comments

Tags

Chateau Richer, duminică, Quebec, Sainte- Anne- De- Beaupre, St Lawrence

20180701_131128_resize

Duminică. O dimineață superbă, ca un fresh de portocale. O zi de vară bucălată cu soare sănătos. Ne-am dus de-a lungul râului St Lawrence și am oprit de câteva ori să fac poze. Ți-am spus zona e incredibilă: Chateau Richer, apoi Sainte-Anne-de-Beaupré, orășele cochete, variante ale Quebecului la scară mică.
Povestisem cu Daniel despre biserica din sat, care era de altfel și pe lista noastră și, sigur că eu, în imaginația mea făcusem deja o ecuație simplă: sat, biserică veche de pe la 1658, deci ceva micuț. Nimic nu avea să mă pregătească pentru construcția somptuoasă a sanctuarului, ale cărui baze fuseseră  într-adevăr puse pe la mijlocul secolului al XVII-lea.

Sanctuaire Sainte-Anne-de-Beaupre, primul loc de pelerinaj al creștinilor din Nord America, m-a lăsat fără cuvinte, cu respirația tăiată. Sunt anumite locuri pe pământ unde sufletul îți îngenunchează instantaneu. Și nu e vorba de frumosul construit de uman, deși talentul e strop de divinitate.

Am admirat culorile, picturile, arhitectura, capelele aflate la un fel de parter-demisol și sala mare a bisericii, la nivelul principal. Am vizitat multe lăcașuri sfinte de toate tipurile din diferite culturi, dar nicăieri nu am văzut acest tip de pictură foarte fotografică. Am atașat o poză mai jos.

Apoi am urcat dealul, unde din loc în loc, de la bază până pe culme, la marginea aleii erau grupuri statuare simbolizând Via Dolorosa. De sus aveai perspectiva Sanctuarului proiectat pe malul râului St Lawrence și vedeai aleea ușor șerpuită cu statuile de bronz în mărime naturală.

Duminică a fost din nou o zi darnică, un cadou special făcut de Timp care ne-a acordat favoarea de a nu se grăbi cu noi, așa că nu mă grăbesc nici eu și vă arăt obiectivele pe rând. 🙂

20180701_111353_resize20180701_111410_resize20180701_114024_resize20180701_113922_resize20180701_111749_resize20180701_122105_resize20180701_122324_resize20180701_122841_resize20180701_131200_resize20180701_131235_resize20180701_131435_resize20180701_133253_resize20180701_131113_resize

 

 

 

Long weekend – Canada day (III)

10 Tuesday Jul 2018

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Travel

≈ 32 Comments

Tags

accent francez, cafea, casa, casă bântuită, Holiday Inn, hotel, itinerariu, lemn, mic dejun, organic, piatră, pădure, Quebec, Quebec city, stafii, vacanța

3

Ce nu v-am spus e că mini-vacanța asta s-a făcut în pripă, în ultimul minut. Am dormit trei nopți în trei locuri diferite, că așa s-a potrivit itinerariului. Sâmbătă eram în Quebec City, cu ochii ieșiți din orbite ca la melc, bucurându-mă de fiecare secundă, știind că la un punct trebuie să facem check in la hotel.

Nu sunt deloc pretențioasă în ceea ce privește camera de hotel. Chiar nu sunt. Vreau doar să fie impecabil de curat, să nu fie gălăgie și să nu fie parter. Atât. Câte stele duce pe umăr I really don’t care, pentru că nu îmi petrec vacanța în cameră. Asta nu înseamnă că nu am stat în camere fabuloase ori, de două ori, în camere unde mi-a fost frică să dorm. Astea-s haioase rău și trebuie să scriu la un punct despre ele.

În general mergem la Holiday Inn, curat, frumos, fără surprize. Dar, fiind totul făcut pe repede înainte, sâmbăta aceea aveam să dormim în altă parte. Nu mi-am bătut eu capul unde. Primul semnal de alarmă a fost când am aflat că trebuie să luăm legătura cu proprietarul ca să vină să ne deschidă. Adică cum?

Când am ajuns, însă, la locație, undeva în apropiere de Quebec și ne-am strecurat pe un drumeag din șosea, printr-o pădure și am văzut casa, m-a apucat panica. A venit și proprietarul, un tip foarte prietenos care ne-a vorbit în cea mai delicioasă engleză, cu puternic accent francez. Dar eu mă uitam câș, ferm convinsă că eu acolo nu dorm. Clar nu dorm. Am cedat însă invitației super politicoase și… bine am făcut.

Ne-a făcut turul casei și prima întrebare care mi-a venit pe buze a fost da,  exact aia. Dacă e bântuită. Sigur că mi-am exprimat nemulțumirea când mi-a spus că nu. Dar no’. La o casă de trei sute de ani nu era firesc și omenește să te aștepți la asta?

Trebuie să îți spun (într-o oarecare paranteză), deși cam știi, că acesta e genul de vacanță pe care îl ador. Să merg până îmi termin picioarele, să uit de foame și de sete și să descopăr locuri noi, tradiții, oameni. Așa că niște stafii acolo, ar fi fost binevenite.
Nu o să descriu casa. Pozele vorbesc în locul meu. Ce pot să spun e că am dormit acolo cum n-am dormit demult. A fost o senzație de bine, un fel de noapte în casa bunicii croșetată cu puf de nor. Uitasem geamul întredeschis înspre pădure și răcoarea aromată de noapte de vară mi-a vegheat lipsa de vise, că n-am avut timp de ele. Nu am auzit nici măcar pendulul mare si vechi, care, de la parterul casei, anunța grav si sonor trecerea timpului.

Am coborât să mâncăm, deși, spune tu, la ce mic dejun mă puteam aștepta? În afară de Daniel și de cei cazați prin camere, nu mai era nimeni în casă. Deci, totuși, or fi fost niște fantome de serviciu, responsabile cu mâncarea și curățenia…

În sufrageria casei, aranjate ispititor, ne așteptau boluri cu diferite fructe proaspete, cereale, lapte și iaurturi, un platou cu brânzeturi franțuzești, pateuri de casă, mai multe sortimente (care se combinau cu un fel de dulceață specială de pin), șase borcane cu miere de albine (prima dată când am gustat miere cu mentă), multe feluri de pâine, abia aduse de la brutăria din apropiere, croasante și banana bread atunci făcute, sucuri de fructe stoarse în dimineața aceea, trei dulcețuri de casă, atât de bune că am cerut rețeta, unt și multe altele. De asemenea Daniel pregătea ouă și clătite pentru cine dorea. Și fiecare am dorit.

A fost un mic dejun copios, delicios și… organic. În plus, nu ne venea să mai plecăm. Eram așezați la masa mare din sufragerie. Trei familii de vârste diferite, unii din Germania, unii din Quebec și noi din Toronto, respectiv România. Poveștile se amestecau cu aroma de cafea bună și cu zâmbetul lui Daniel care stătea în ușa bucătăriei. Cine știe câte generații făcuseră înaintea noastră același ritual al dragostei de om, fiind pentru câteva minute parte de familie cu niște perfect necunoscuți?

„Casa are o energie pozitivă” ne-a spus Daniel atunci când, la obișnuitul „How are you?” de dimineață, m-am trezit spunându-i că am dormit fantastic de bine. „E construită din lemn și piatră”.
Nu m-am gândit niciodată prea mult la asta. Alegi casa în care trăiești, o simți sau nu o simți a ta. Dar cu siguranță ai o chimie nu doar cu oamenii, ci și cu obiectele. Casa asta era o cloșcă ocrotitoare pentru musafirii ce-i călcau pragul. Lemnul curat, piatra puternică, miezul pădurii, se arcuiau solid peste poveștile pașilor care trecuseră pe-acolo.

Am plecat cu o mulțime de informații, cu noi prieteni și cu o bucurie fantastică. Printre punctele bifate ca extraordinare în vacanța mea, se număra și casa lui Daniel. Nici nu știu cum să definesc această experiență. A fost ca și cum aș fi locuit într-un muzeu, ori m-aș fi întors în timp, într-un timp mai bun, mai curat, nealterat de civilizație.
Aveam o inimă mare și doar o mică, foarte mică nemulțumire: la venerabila ei vârstă, de trei sute de ani, n-ar fi fost cinstit să aibă casa asta măcar un pui de stafie?

0214567891011121315161819202327282930

 

Long weekend- Canada Day (II)

09 Monday Jul 2018

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Travel

≈ 18 Comments

Tags

aventura, Chateau Frontenac, Franța, funicular, La Citadelle, long weekend, ploaie, Quebec, râul St Lawrence

14
Am o mulțime de imagini, mai ales imagini,  dar și povești lipite de tălpi, de tenișii mei frumoși albi, cu un pic de broderie, cât să fie mai ușchiți și mai feminini, pe care i-am purtat o singură dată, într-o seară și mi i-a transformat ploaia într-o veritabilă murătură și cred că pot să îi arunc. Da, da, o să zici că ce-mi veni să amintesc de un așa amănunt prozaic, însă ți-am spus: scriu după dictare, nu am un plan clar în minte, așa că niciodată nu prea știu ce iese.

11

A doua zi după micul dejun și cafeaua cea de toate zilele am luat-o la roți și la pas. Vineri soarele fusese mai agresiv decât Richard Inimă de Leu și vânase fiecare milimetru de piele neprotejată de cremă și neascunsă sub pălărie sau ochelari de soare. Acum nori groși căptușeau tendințele de atac ale astrului nebun. Nu era la fel de bună lumina pentru poze, dar căldura era suportabilă, așa că am luat-o la pas prin Quebec city.
Aveam un traseu clar cu obiective precise, dar primul loc care ne-a atras atenția a fost Église du Très-Saint-Sacrement, atât construcția în sine cât și mesajul de la intrare: Dieu est amour gratuite.

82

Primul punct pe lista noastră a fost La Citadelle, cea mai veche fortăreață canadiană, cu o unitate militară activă și locuința guvernatorului Canadei.

61

Apoi ne-am îndreptat spre Chateau Frontenac, unul din primele hoteluri, tip castel construit pe la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Am filmat puțin…

Orașul Quebec și stricta lui vecinătate, împrăștiată în jurul râului St Lawrence, e o piesă de puzzle diferită de tot ce-am văzut în Canada. Și am umblat și am văzut…

7

Din secunda în care am pus piciorul în oraș, am avut senzația unui alt fim. Mi-a sugerat un soi de Franța nobilă, extrem de cochetă, cu multe flori, multă istorie, mult bun gust, multă artă, culoare și, în top, muzicalitatea limbii lui Voltaire. O Franța unei alte epoci, aflată cu siguranță în imaginația mea.

 

69
68
67

Povești de dragoste ca niște mere coapte. El și ea privindu-se în ochi: nimeni nu a iubit ca mine. Îmi plac toate poveștile de dragoste, dar a noastră e favorita mea.

 

120
6
5

Surprize vizuale și nu numai: arhitectura curată a orașului, terasele largi și vesele, spectacolele de stradă, fântânile arteziene, accente obraznice de un carmin îndrăzneț ale unor acoperișuri ori uși, pictate incitant pe clădiri albe sau din piatră gri.

 

71
70

Am coborât în Vieux Quebec (Vechiul Quebec), pe trepte abrupte din lemn și ne-am întors tot pe trepte, regretând pe la jumătatea drumului că am refuzat să luăm funicularul, care nu se afla acolo de florile mărului.
Sâmbătă a fost o zi plină și lungă. Genul acela de zi în care ai impresia că dimineața a fost săptămâna trecută. Când timpului i se face milă de tine și îți lungește fiecare secundă, o lasă să pască liniștită, fără grabă și, când te uiți înapoi te minunezi singur cum ai putut cuprinde atâtea și în tihnă perfectă. Doar într-o zi.

 

94
60
120

Quebec city e orașul ușilor deschise. E ospitalier, cald, delicios. Te întâmpină. Te primește. N-ai mai pleca…

 

16
17
18

Seara târziu ne-a botezat cum se cuvine  o ploaie zdravănă de vară. Ne-a muiat cu umbrelă cu tot.  Era timpul să ne ducem la hotel. Dar aventurile nu aveau să se oprească aici, pentru că…
Pe mâine. 🙂

96959466602524232113109823

Long weekend – Canada day (I)

03 Tuesday Jul 2018

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Travel

≈ 8 Comments

Tags

Canada, drumuri, țara mea, long weekend, Montreal, Quebec, româncă

20180629_092815

Am pornit cu noaptea în cap. Șoseaua se desfășura lungă tare până la destinație, vreo opt-nouă ore sănătoase de mers, dar intenția era să rupem drumul în două, să ne oprim la Montreal, apoi să continuăm spre Quebec City.

M-am născut cu dor de ducă și mi-ar plăcea la nebunie să am un job în care să călătoresc și să scriu despre diferite locuri de pe planetă.  „Vise maică, vise!” Știu. Dar poate mă aude soarta, poate se învârt în așa fel astrele ca cineva să aibă nevoie de mine, să mă pună pe drumuri și să-mi zică să scriu ce văd. Și să mă și plătească pentru asta. Râd când scriu. Visez cu voce tare, adică cu voce scrisă.

Nu știu alții cum sunt, ca să-l parafrazez pe marele povestitor, dar eu m-am născut cu mare dor de ducă. Nu am vrut să emigrez în Canada, pentru că eu de fapt sunt româncă până-n măduva oaselor. Dar tentația călătoriilor m-a făcut să-mi calc pe inimă și să plec, deși eram bine-mersi în țara mea, în casa mea, în orașul meu.

20180629_100345Vineri, 29 iunie, ora șase dimineața. Zi perfectă. Și cum să nu fie când în fața ta se întind peste opt sute de kilometri cu multe necunoscute, ai cafea și vei face cunoștință cu locuri noi? Emoția descoperirii nu se aseamănă cu nimic. Atunci te scurgi toată în ochii personali și absorbi culoare, gust, miros, informație, soare, ploaie, artă, istorie. Tu te pui deoparte, pentru că tu nu mai ești tu. Ești un soi de ochi de melc cu care mângâi minunea frumuseții lumii întrupată în om, cascadă, mănăstire, pădure, pictură ori o înghețată cu gust divin.

20180629_092352

Am ieșit la un moment dat de pe autostradă și am văzut o casă de om bun. Adică foarte bun, cu dovadă. Că no’, toți suntem buni. Dar așa trebuie să te numești când ai inima croită pe măsura atâtor colivii pentru ciripitoare. Sigur, tras pe dreapta, ieșit din mașină (eu) și făcut poze. Tot eu. Nu vă spun ce triluri și nebunie era acolo, pentru că în căsuțe era o civilizată și temeinică asociație de locatari.

20180629_144841

Am ajuns câteva ore mai târziu la Chalet Mont Royal și am admirat Montrealul de sus. Atât m-a impresionat la această locație: orașul văzut de sus. În rest nu mi s-a părut nimic deosebit, poate pentru că eu mă așteptam la un castel. Confundasem chalet cu chateau. Montrealul e un oraș superb, cu foarte multe puncte turistice, însă de data aceasta nu era obiectivul principal.
Așa că am tras aer în piept de la înălțime, am mers printr-o pădurice, pe lângă un lac, până la destinație, am făcut j-de poze, mi-am îmbunătățit cunoștințele lexicale, am văzut o familie de români și m-am amuzat. De ce? Pentru în timp ce tot furam eu imagini, i-am văzut și auzit de la distanță. Vorbeau tare. Când ne-au auzit vorbind românește, au tăcut toți, ca la comandă. M-a pufnit râsul și nu am putut să mă abțin. „Frumoasa noastră limbă românească”, am zis și am salutat. Mi-au răspuns cam cu jumătate de voce. Dar am întâlnit români și în Quebec city, în aceleași împrejurări, foarte calzi de data aceasta. Nu e o regulă. Majoritatea acționează în funcție de experiențele avute și, dacă omul s-a ars cu ciorbă, suflă și în iaurt.

20180629_142058

Prima zi a fost cumințică. S-a încheiat la un hotel aproape de Quebec City. Am dormit trei nopți în trei paturi diferite, pentru că așa s-au potrivit obiectivele unde trebuia să ajungem. Concluzia pe care pot să o spun de acum: a fost o vacanță foarte scurtă, dar fabuloasă pe care sper să o repet. 

20180629_145632
20180629_145227

 

Categories

  • A fi scriitor (82)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (4)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiuni – fragment
  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,234 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,234 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...