Uneori tăcerile erau atât de apăsătoare… Dar atunci ea putea fi cu gândurile ei, cu socotelile ei de viață, cu rețetele ei de fericire. Și trăia intens, în ciuda realității nepotrivite întotdeauna cu liniștea pe care o cultiva cu perseverență în sinele ei. El avea o voce puternică, hotărâtă și o statură impunătoare, un tip solid de aproape doi metri. Era frumușel și plăcut, așa că prima impresie era totdeauna extrem de favorabilă: un bărbat bine, cu vorbele la el, educat, șarmant, într-un cuvânt foarte simpatic. Doar că modul în care mereu o corecta, mereu o admonesta și instruia, îți tăia cheful și simțeai că ceva nu e kosher.
Ea prefera tăcerea tensionată conversațiilor-monologuri-porunci-directive pe care el i le servea. Pentru că atunci când el vorbea, ea nu avea dreptul decât să asculte și să execute. Cu noi era extrem de politicos, impunea statutul de musafiri. Avea o conversație inteligentă, un spirit vioi și era amuzant. Dar când se întorcea spre ea, avea o altă mimică și un alt ton. Parcă ar fi vorbit două limbi diferite. Se vedea că e modul lor de coexistență. Ea, de față, zâmbea docilă, în spate îl înjura atât de colorat că simțeam că-mi pică obrajii. Se scuza față de mine și recita un repertoriu încărcat de tot veninul frustrării și tăcerilor îndurate, de umilința care o strivea în fiecare moment. Nu avea curajul unei confruntări directe. Nu știu dacă era și violent. Cred că doar vocea aceea de tunet o intimida. Uite, n-am întrebat-o niciodată.
Am cunoscut-o la telefon. M-a contactat ea, avea nevoie de ajutorul meu profesional și avea numărul de la o terță persoană. Am descoperit că suntem născute în același an, că și copiii noștri sunt de vârste asemănătoare. Am stat mai mult de o oră la telefon, după care m-a invitat insistent la ei. Mi-a plăcut firea ei veselă, prietenoasă. Părea o persoană fericită, fără nicio apăsare. Totuși nu m-aș fi dus în vizită așa, pe nepusă masă, și am încercat să găsesc scuze. I-am spus că nu am cu ce să ajung. La ora aceea noi aveam o singură mașină, iar soțul meu era încă la serviciu. „Asta nu e o problemă, venim noi și te luăm”. În cele din urmă am acceptat și, într-o jumătate de oră erau deja la mine. I-am așteptat în fața blocului și, când ne-am văzut, ne-am recunoscut imediat. Fețele zâmbitoare de români, inconfundabile. Și atunci și cu alte prilejuri am remarcat trăsăturile frumoase ale nației noastre, o arhitectură simetrică a feței, un aer de măr rotund și sănătos. Nu ne dăm seama așa, la grămadă. Dar aici, printre atâtea neamuri, când vezi o față cu trăsăturile mai dulce desenate, poți fi aproape sigur că e a unui român. Erau amândoi extrem de înalți, o pereche frumoasă. Au început să vorbească deodată, familiari și prietenoși, și i-am îndrăgit imediat. Din primele minute am observat contrastul evident: firea lui dominatoare și a ei foarte supusă. Era ciudat să vezi pe cineva atât de amabil cu tine, dar cu registru verbal total schimbat când i se adresa ei. Locuiau într-o casă simpatică, micuță. Când am intrat în living ea, s-a scuzat că nu a reușit să strângă masa, prilej de observații din partea lui. Oricât i-a explicat ea că-l rugase să aștepte să strângă înainte să vină la mine, urechea lui era surdă. Ne-am așezat la cafea,  pusă de ea în cești de diferite culori. Alt val de reproșuri au izbucnit ca o furtună, făcând și mai amară cafeaua neagră deja de supărare. Apoi s-a legat de fața de masă. Eu mă simțeam extrem de stânjenită să asist la scena casnică și gălăgioasă, dar pentru ei era o normalitate. Îmi mușcam limba să nu intervin, să nu-i spun lui că este dotat cu două mâini și poate să se servească singur.  La un moment dat, el ne-a lăsat câteva minute singure și atunci ea mi-a spus șoptit că așa arată viața ei de fiecare zi și, în plus, duce cu ea un secret greu. Am plecat de la ei oarecum împovărată, îmi părea rău pentru povestea lor știrbă, pentru tensiunea și mizeriile pe care și le serveau zi de zi și mai ales pentru ochișorii care asistau la aceste dese reprezentații.
M-a sunat după câteva zile și a început o destăinuire lungă și detaliată, presărată cu lacrimi și amenințări la adresa lui. Mi-a spus ca e homosexual, că a descoperit asta abia aici, ajunsă definitiv în țara frunzei de arțar…