Am cumpărat ”Zilele amanților” fără să fac cunoștință în prealabil cu conținutul, citind o postare referitoare la carte pe unul dintre blogurile pe care le apreciez la superlativ (Potecuțo despre tine vorbesc). Când am început s-o citesc, recunosc, m-am împiedicat în anuminte cuvinte… ”ooops” mi-am zis…. na-ți-o frântă că ți-am dres-o… acu pe unde scot cămașa? Am hotărât să citesc totuși câteva pagini, să îmi fac o părere obiectivă. Și bine am făcut pentru că nu m-am mai oprit până la final. Am realizat că trivialitatea unor cuvinte, șocantă la prima vedere, era cât se poate de firească în contextul prezentării personajelor și situațiilor. ”Zilele amanților” este o scriere modernă, spumoasă, o felie autentică de realitate cotidiană. Corina pune sub lupă un segment al societății contemporane. Personajele sunt creionate detaliat, cu tușe groase care le scot în evidență defectele, lipsa de cultură și aspirațiile limitate. Totul se învârte în jurul lui Mircea, un Rică Veturiano actual, cu nevastă și amantă. Corina surprinde parvenitul român contemporan, modernizat prea devreme, prea cu de-a sila, intelectualul fabricat în serie largă și fără finisări esențiale. Mircea, fără viziune, cultură sau imaginație, plimbat prin Paris vede turnul Eiffel ca pe o ”adunătură de fiare”, un fel de ”sondă”, în timp ce Monalisa i se pare ”pișpirică rău”. Realitatea lui este filtrată prin cel mai important articol vestimentar… pantalonii din dotare. Teo, nevasta, cultivă aceeași spoială de educație. Vizitează Luvrul doar cu scopul de a bifa lista cu obiective turistice, prioritate având shoppingul, cosmeticele și mostrele de parfum de la Sephora. În ciuda vieții moderne pe care o trăiește, Mircea are mentalitate primitivă patriarhală. Nu crede în egalitatea dintre parteneri, femeia fiind pentru el o ființă inferioară, gata să îi servească interesele. Pe prim plan este soția, mama copiilor, chiar dacă din punct de vedere sexual aceasta nu îi mai trezește interesul, amanta ocupând doar locul secund. Cele două femei din ecuație, nevasta și amanta gravitează în jurul lui, supunându-se capriciilor și regulilor lui.
Punctele de vedere ale celor trei protagoniști asupra acelorași evenimente creionează umorul de situație, dar și diferențele de perspectivă. Dacă bărbatul vede totul în alb și negru, femeile tind să complice lucrurile, să le dea înțelesuri, nuanțe și interpretări, menite de cele mai multe să-l facă pe el, pe mascul să cadă într-o lumină favorabilă. Amanta, Cati, împreună cu prietenele ei amintesc de ”Sex and the city”, dar și de tipul pițipoancei, personaj relativ nou în fauna socială românească.
Cartea are un final deschis, ”amanții” se află în același punct ca la început, triunghiul amoros se conservă în aceeași formulă, ceea ce poate sugera o continuare a poveștii. 🙂