Azi e de floare. Mi-a venit să scriu despre flori din mai multe motive: că-mi plac florile (cui nu-i plac?), că am plantat și eu perioada aceasta. Unele au fost bine-crescute și au ieșit corespunzător, arătându-mi din timp frunzulițele. Altele mai discrete au fost sacrificate, confundate fiind cu buruienile, aruncate și apoi jelite. Că am văzut macul lui Dragoș și mi-am amintit de pozele cu flori, făcute recent. Că am o relație specială cu ele zilele acestea.

This slideshow requires JavaScript.

Puișorii rătăciți printre sutele de turiști la Lincoln Memorial nu sunt flori, dar nu le-am rezistat. M-au lăsat să mă apropiu, însă când am intrat prea mult în zona lor de confort au plecat ofensați, legănându-și caricatura de codiță în bazinul ornamental cu fântâni arteziene.

This slideshow requires JavaScript.

Nu intru în simbolistica florilor, sau culorilor, ori a zodiacului floral. Favoriții mei sunt trandafirii galbeni și freziile. Îmi place mult și liliacul, dar el face parte dintr-o altă categorie. Mai e o floare pe care mama o numește ca pe mine, pentru că la ei în grădină înflorește în perioada zilei mele de naștere. Am plantat-o și eu, doar are valoare sentimentală, deși aici crește un pic altfel și mai târziu. E frumoasă (doar e floare), însă are un nume urâțel, o cheamă Lupine. Oi fi și eu un pic lupină? Mai degrabă mielină, că nu prea sunt carnivoră, mai mult pasc. 😀

Cu siguranță are și un alt nume. Voi îl știți?