Azi m-am trezit conștiincioasă, hotărâtă să scriu. Mi-am deschis un draft… apoi am răspuns la niște comentarii… M-am întors la draft… Am amânat puțin. Am ieșit să ud grădina cu gândul că vine ea muza inspirata, că de zis am. Clar am ceva de zis. Tot timpul am ceva de zis. Dar ce?
Am udat grădina și m-am întors la draft. Hmmm… Nimic.
M-am gândit că ar trebui să ies un pic la jogging. Mai târziu o să fie prea cald și am timp să scriu atunci. Dar scriu. Dac-am zis că scriu, scriu. Cu siguranță azi scriu. Nu știu ce, dar știu că scriu. (și am promis, deci…)
Aer curat, dimineață, ora opt. De undeva vine miros de pâine de casă. Gospodina tradițională face pâine. Culorile străzii se topesc deja în toamnă. Unele frunze mor prematur…
Mi-am amintit de o întrebare lepșească la care nu am putut răspunde: care este anotimpul tău preferat și am înțeles de ce. Anotimpurile sunt culori. Nu ai cum să alegi, că ai desperechea paleta.
Primăvara- fresh, toate se nasc deodată, în aceeași secundă, încondeind gingașe desene chinezești delicate.
Vara – amestec sofisticat, nuanțe de-albastru topite la soare: de cer și de val, de curcubeu spart în argint nisipos…
Toamna e diferit. Culoarea se maturizează. Explodează-n stridențe sănătoase, cu personalitate și ton profund… E atât de puternică muzica ei… dă pe dinafară în parfum.
Iarna te lasă fără cuvinte… dantela diafană a fulgilor de nea… răceala distinsă, curată, care prin contrast accentuează căldura din fața șemineului, din inimă și brațe iubinde….
Clar. E o logică în nehotărârea mea. Cum să alegi o parte, când tu vrei întregul?
În fața unei case doi pui chinezi mi-au întrerupt logoreea gândurilor. Mici și grăsuți. Unul galben, iar celălalt portocaliu. Râdeau fericiți, gâlgâiți și îndesați, cu fețe de lună plină. Cel mic a zis „Hi!” în direcția mea. M-am prins că nu cu mine vorbește, dar am intrat în joc. „Hi!” și-am râs. Au chicotit amândoi, și mai gâlgâiți, în pijămăluțe vesele de pui de Paști. Cel mare mi-a explicat peltic, haios că ei vorbesc cu „tata”, care tocmai cobora din mașină, în spatele meu. „Da, dar eu vreau să vorbesc cu voi”. S-a uitat rușinat în pământ, legănându-se rotund și descumpănit. Problemă de om mare. Cum să procedeze?
Mi-a rămas râsul pe buze și pe obraji. Am ajuns acasă. Am dat cu ochii de draft.
Să scriu. Ce să scriu? Ce-o ieși.
De fiecare dată când am citit postări cu miorlăială de Miorlăici pe genul vreau să scriu, dar nu am ce m-a luat șifoneala. Păi nu scrie dacă n-ai. Punct.
Da. Dar uite că se ia. M-a luat și pe mine.
Nah! Vreau să scriu. Ce?
E vară și e-un pic de august și-un pic de duminică. Și eu încă mă gândesc să spun ceva interesant. Mai e treaz cineva???
Scriu. Am zis că scriu, deci scriu.
16 Sunday Aug 2015
Posted Amalgam
in
Copil fiind, stateam cuminte pana sa anunte mama ca prajitura e aproape facuta, doar usa cuptorului ne tine inca in asteptare. Primul procedeu artististic era ‘indepartarea’ marginilor, pe care le mancam prima data. Ai crede ca o prajitura nu are nevoie de margini, dar dupa indepartarea acestora… Acum stiti voi de ce tot timpul ofer eu placinte cu mar, sau branza cu stafide.
Cred ca nu trebuie sa explic!
LikeLike
Deci vrei să spui că scrierea mea e colțul ars de prăjitură????????????????
Ba te invit să îmi explici. Că tai carbohidrații! 🙂
LikeLike
Hihi. Nu pot explica ce ai spus. Am spus marginile. Nu sunt nici colturoase, nici arse. Sunt fragede, dar neuniforme. Aparent sunt nesemnificative, dar ele marginesc perfectiunea, ele ajung primele in burtica. Plus ca sunt pline de aroma, fierbinti, vanate…
LikeLiked by 2 people
În traducere liberă îmi spui să mă las de prostii și să pun mâna să…scriu odată. 🙂
LikeLike
Traducere libera: Marginile de prajitura inseamna necesitatea de a margini frumos scrisul ce va sa vina. Eu lucrez cu prajiturele, ca sa imi permit mai multe margini.Noi suntem convinsi ca tu scrii frumos. Ce, vrei sa spui ca joaca asta de-a „nu stii ce sa scrii” ne face sa nu gustam pofticiosi din ce ai publicat?
LikeLiked by 1 person
Deci e de bine. E de prăjitureală bună. 😀
LikeLiked by 1 person
Intotdeauna e de bine
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
Am ridicat deja două degețele! Prezentă!
Mi-ai făcut poftă de sorbit cafea în grădină, printre coruri de greieri și rânduri de Poe..
LikeLiked by 1 person
Cafeaua e gata, grădina zâmbește. Am ceșcuțe potrivite. Hai! 🙂
Nu am găsit blogul tău.
LikeLike
Eu vin doar cu..greierii 🙂 Să știi, o prefer cu mult zahăr, un fel de ceai 😛
Cum nu? Nu e link la userul meu? Of, ciudate și încurcate sunt căile zeilor internetului.. Scriu aici, e ușor de ținut minte: http://blog.rusoaica.com
Ignora postarea de azi, eram căzută în găleata de gânduri ciudate.
LikeLike
Hai doar cu gândurile că am și greieri și zahăr. Îți dau și porția mea de zahăr că e o beau neagră și amară ca păcatul.
Uneori sunt sweet pe degeaba. Hi, hi, hi. Mai ales când beau cafea. 🙂
LikeLike
Ești sweet printre rânduri.. Nici nu vreau să mă gândesc cât de dulci ți-ar fi postările dacă ți-ai mai și îndulci cafeaua 🙂
LikeLike
Depinde ce citești. Uneori sweet, alteori salty, ori bitter, ori sour (hi, hi, hi și chiar spicy mai sunt uneori.) 🙂
LikeLike
Ce ziceai…? 🙄
LikeLiked by 1 person
Că scriu. Deșteptareaaaa!!!! 🙂
LikeLiked by 1 person
Io aş vrea… da’ berea zice “pas”. Păi ce, pot ăs mă cert cu ea?! 🙄
See you on the other side of the day! 😉
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
Am pățit de vreo trei ori asta…am zis că intru în depresie. Mi se părea absurd să nu pot scrie, știind că fac asta încontinuu…că trăiesc așa..
LikeLiked by 2 people
Da, e o stare așa de hai-hui. Că scrii tot timpul în gând. Și când te pui gospodărește să pui pe hârtie… hâc nu iese. Câteodată. 🙂 Altădată te scrie scrisul de nu te mai poți opri. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pntru mine relationarea, fie ea in scris sau pe alta cale, este un mod de viata. Pentru scris nu am intotdeauna confortul necesar, dar imi fac rost. La tara viata este frumoasa, dar sunt activitati care nu pot fi amanate. Subiectele sunt…infinite, ca si timpul…asa incat oricand este momentul sa relationam in scris sau altcumva…
LikeLike
Da. De acord 100%. Relaționarea este parte importantă din viața noastră. O parte foarte frumoasă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Apropo de jogging: tocmai mi-a sosit nepotul de la alergarea de dimineață. El trăiește în Austria și acolo face jogging în fiecare zi. Pe la noi nu se obișnuiește și unui agent de poliție i s-a părut suspect când a văzut un străin fugind. De aceea l-a oprit și l-a legitimat, sfătuindu-l apoi să nu mai fugă ca un infractor de la locul faptei. 🙂
LikeLiked by 2 people
Petru, am râs cu lacrimi. E mai bun decât un banc. Zi frumoasă să ai! 😀
LikeLike
Buna SavaToronto !
Pe vremea cand tandemul de trista amintire Boc&Basescu de la guvernarea ROMANIEI ,
” TAIA” in anul 2010 😦 SALARII si PENSII
ca sa aiba BANI pentru potlogariile lor pedelisto-basiste,
mi-am zis ca NU mai SCRIU nimic despre poltica parsiva de la noi ….
Desi AM ZIS ca NU MAI SCRIU , SCRIU totusi si acum……………….
chiar daca MUZA imi face figura de multe ori cum imi face si acum ……..
Iar daca MUZA nu e, nimic nu iese ca lumea,
si chiar daca apreciez postarea ta dar nu-ti raspund la ea ! 😦
Iti postez insa cu drag un banc ce sper sa-ti placa ! 🙂
” FATA catre tatal ei:
– Tată, sunt îndrăgostită de un băiat foarte departe de mine…
El locuiește în America….
Ne-am cunoscut pe un site de întâlniri,
am devenit prieteni pe Facebook,
am vorbit pe WhatsApp,
m-a cerut de nevastă pe Skype…
Și am nevoie de acordul și binecuvântarea ta…
TATAL:
– Wow! Serios.?? 🙂 😦
Atunci căsătorește-te pe Twitter…,
distrează-te online,
cumpără-ți copiii de pe Tocmai.ro.
și dacă te-ai săturat de soțul tău… vinde-l pe OLX… ” 🙂
O saptamana cat mai frumoasa
si cu-o MUZA norocoasa !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Foarte bună poantă, Alioșa! Cam așa e zilele acestea. Virtualul începe să se substituie realului. 😀 Zile spornice și inspirate! 🙂
LikeLike
io ieream pă pervaz. ceteam miss dalloway, deci sunt trează. 🙂
LikeLiked by 1 person
Tu ești mereu după perdea, te furișezi blânduță la mângâiat… Pufoasă cu necuvintele tale minunate… știu. Pe tine mă pot baza. 🙂
LikeLike
Mai patesc si eu d-astea cu scriu , dar ce? :))
In plus , votez vara , total si categoric…restul poa’ sa nici nu existe….Pentru mine vara inseamna galben…. 😀
LikeLiked by 1 person
Galben de floare de soare. Ce frumos! Iubesc și galbenul și soarele și floarea de soare. Și vara. Dar… nu mai încep că deja am zis… și aș tot zice… 😀
LikeLiked by 1 person
Eu mi-s fix ca tine. Adica mi-s fara pic. Si tot astept sa pice si astept degeaba. Mai c-am deprimat de atata asteptare. Am fugit. Am halaiduit. Am vizionat. Am ascultat. M-am prefacut ca dorm – la dracu’ cu tantarii tomnatici. Cand nu e sa vina , nu e sa vina. Parca n-as mai avea nimic interesant de spus. Parca d-aia. Totul are o explicatie. A mea exista si-i cam incalcita. Poate ? Sa vedem.
LikeLiked by 1 person
Vine ea… mi-a spus mie chinezul mic ca un pui cu față de lună. În păsăreasca-chinezeasco-englezească. Și să știi că l-am crezut. Era așa de autentic. Aș fi vrut să-l iau acasă. 🙂
LikeLike
E dulce comunicarea cand ai cu cine. …
Zilele se transforma in ore, care la randul lor se sparg in minute, iar mai apoi dispar in secunde.
Ai vrea sa spui mai mult decat un “Hi”, dar secunda a fugit. Apuci doar sa te uiti in oglinda… neaua ti-a acoperit capul, iar tu nu mai esti cel care erai acum o secunda.
…ce scurt e totul cand e comunicare…
LikeLiked by 1 person
Așa este. Și în ciuda iernii conversația să rămână în primăvară. 🙂
LikeLike
Moartea lui vreau să scriu e când nu scrii, dar declari.
Un post complet greșit, Sava!
Ori de câte ori ai scris, cu adevărat, ne-ai dus de lesă de-a lungul frazelor tale. și nimănui nu-i păsa de ce vrei tu să faci și nu faci.
Toată lumea te citea, inconștientă că, ce, de ce, de ce nu, de ce da, de ce ai face, dar nu faci….
LikeLiked by 1 person
Draga mea, dragă Renata! De fapt m-am jucat. Cu acest subiect. Am vrut să văd cum sună și a fost un răspuns dat cuiva care m-a provocat. Știu, m-am dat dintr-o provocare într-alta în ultima vreme. Nu sunt adepta de a plânge în public când mă dau cu fundul de pământ, dar nu rezist la provocări. Perfect de acord cu tine că nimănui nu-i pasă… și pun pariu că multe liche-liche sunt nemeritate că no,’ așa-i în tenis. Te pup și pe curând. Eu m-am amuzat scriindu-l. 😀
LikeLike
Pingback: Plăcinta românească… | 9