Azi era să mă ia vântul. La propriu.
Trebuia să ajung undeva la o anumită oră. M-am uitat pe Google maps și am văzut că e aproape, 12 minute de mers cu mașina. Nu am pus la socoteală traficul și căutatul parcării, așa că am pornit prea târziu. Mers ca o furtună, parcat, plătit și aproape alergat spre clădire. În drum, când a început un țârâit rece, mocănesc, mi-am dat seama că uitasem umbrela în mașină și voi ajunge sub formă de mâță plouată. M-am întors repede, luat umbrelă și viteză. Mai aveam 2 minute, drumul până la intrare și o zonă labirintică de străbătut în interior până la locul cu pricina. Nici superwoman să fi fost nu aveam cum să ajung la timp.
La doi-trei metri de mine o bătrânică cu baston. Eu, grabă mare, dar cu umbrelă. Ea, fără. Nu m-a lăsat sufletul să o văd cum luptă cu vremea, așa că am luat-o sub umbrela mea.
Dar a pornit un vânt! În viața mea nu am trăit așa ceva! Mi-a răsucit și rupt umbrela-n mână ca pe-o surcea, mai s-o pocnească peste față pe biata femeie pe care am dorit să o ajut.
Aerul rece m-a pleznit, blocându-mi căile respiratorii. Nu am mai văzut nimic. Așa trebuie să se fi simțit doar Ana lui Manole, însă eu nu aveam motivația ei… că „Manole” al meu era la serviciu la căldurică, fără habar că eu mă bat cu forțele naturii…
Pe lângă faptul că jetul de aer puternic mă sufoca, abia mi-am ținut echilibrul până am intrat în clădire, unde am ajuns bineînțeles târziu, udă și cu părul vâlvoi.
Și-acum mă gândesc: dacă m-ar fi luat vântul, oare unde m-ar fi vânturat?
File de jurnal – ieri
17 Saturday Oct 2015
Posted File de jurnal
in
Mie îmi era mereu frică, când eram mică, că mă ia vântu și mă duce în… Africa. 🙂
LikeLiked by 3 people
A fost așa de puternic. Chiar mi-a fost greu să mă țin pe picioare. În Africa? Acum? Nu cred că m-aș supăra. Dar aș avea pretenții la locație. 😀
LikeLiked by 1 person
No, hop și tu cu pretențiile! 🙂
LikeLike
Păi nu? Să mă ducă așa… degeaba? Nu am și eu un cuvânt de spus? 😀
LikeLiked by 1 person
Dară. Bine zici.
LikeLiked by 1 person
Păi, nu?
LikeLiked by 1 person
Ai grijă, că facerea de bine… 🙄
Vîntu’ ăla cred că a fost cadou de la Putin. 😀 Probabil te-ar fi deportat în Siberia. 😛
LikeLiked by 1 person
Siberia? Nuuuu…. eu vreau la cald și soare și apă și plajă și…
LikeLiked by 1 person
XD XD XD
LikeLiked by 1 person
:)))
LikeLiked by 1 person
LikeLiked by 1 person
Beautiful! 🙂
LikeLiked by 1 person
Am trait experienta unui astfel de vant, ceva vreme in urma, in Belfast… Doar ca pe mine ” m-a tinut” cale de vreo ora de mers… A fost cea mai ” fenomenala” experienta… Erau momente cand simteam ca parca ma desprind de sol cu totul… Umbrela? Cu totul inutila. Am si aruncat-o intr-un cos de gunoi… Dar a fost pentru prima oara in viata cand sincer m-am bucurat ca sunt o femeie cu ceva mai multa ” greutate”… Rasu-plansu… Ca apoi m-au vizitat rudele lui pneumococ…
Buna intrebare? Daca te-ar fi vanturat, cu siguranta te-ar fi dus acolo unde inima ta ar vrea sa ajunga! 🙂
LikeLike
Momentul a fost scary. Nu am avut decât câțiva metri până la intrare, dar așa o forță… wow. Nu mi-a venit să cred cât de neputincios poți să fii în situații de genul acesta.
Da… dacă m-ar fi vânturat… 🙂
LikeLiked by 1 person
Uite de-aia n-am purtat niciodata umbrela; cand ai mai multa nevoie de ea, te lasa balta! Si-apoi e doar apa de ploaie, nu-i vitriol, mai spala de pacate. 🙂
Parca te si vad jucand in “Pe aripile vantului”! 🙂
LikeLike
Ha, ha, ha… să știi că am crezut că voi fi distribuită în „Pe aripile vântului”. Și m-a speriat rău eventualitatea celebrității 🙂
LikeLike