Tags
Cancun, Cenote, Cenote Sagrado, Chaac, Chichen Itza, El Caracol, El Castillo, Las Monjas, Maya-Toltec, Mexico, Piramida Kukulkan
Camera era confortabilă, patul perfect… Draperiile groase dădeau senzația că e încă noapte și se auzeau cântând cocoșii. Aș fi dat orice pentru încă o oră de somn, o jumătate… sau măcar cinci minute… Însă nu… Lipsă de înțelegere totală pentru relația mea cu perna. Trebuia să mergem la Chichen Itza, să evităm arșița amiezii și invazia turiștilor. Am pornit la drum cu ochii cârpiți de somn, având tatuată pe retină o unică dorință: CAFEA. Pustiu în oraș, pustiu pe traseu…
Mexicanii nu sunt matinali. Mexicanii nu sunt grăbiți. Mexicanii dorm.
Toată lumea doarme pe planetă, în afară de mine, care nu mi-am băut nici măcar cafeaua. De ce? Logic: mexicanii dorm…
După o bucată sănătoasă de drum, am văzut de la distanță un anunț mare, pe o bucată de placaj, neglijent scris: Coffee/24 hours. Era în nicăieri, pe un câmp ciudat, în perfectă sălbăticie. Dar ce mai conta? Era CAFEA! Am ieșit de pe șosea și am intrat pe un fel de drum de țară. Acolo, sub un acoperiș de stuf sprijinit în patru țăruși, cu un fel de perete fals din nailon și carton, se odihneau câteva mese șchioape, așezate direct pe pământ, un hamac și o tejghea improvizată, în spatele căreia se vedea o ciudățenie artizanală, cu niște rafturi și ceva ce părea a aduce cu un aragaz. Un ibric modest, de o culoare îndoielnic argintie, suplinea mașina de cafea. Pofta mea pâlpâia, mai să se stingă, însă mi-a fost rușine să dau înapoi când „patroana,” foarte simpatică, m-a întâmpinat zâmbind și m-a întrebat dacă vreau cafeaua rece sau caldă. „Ăăăă… dar când e făcută cafeaua?” am întrebat. Am realizat, din explicații, că ea îmi dă o cană de apă la temperatura dorită, ness, zahăr și… treaba mea. Eu nu beau ness. Niciodată. Dar gândindu-mă că e unica sursă de venit a cine știe câtor suflete, am cumpărat lichidul. Nu mă întrebați dacă l-am băut. 🙂
După vreo oră de drum am ajuns la destinație. Chichen Itza (La gura fântânii Itza– în limba mayașă yucatecă) azi în ruine, a fost unul din cele mai mari așezăminte antice mayașe. E fascinant să faci pași în cunoașterea unei culturi surprinzător de avansată, cum este cea a mayașilor. Și-au inventat propriul calendar și au construit observatoare pentru a cartografia bolta stelară.
Rând pe rând am vizitat ruinele construcțiilor sofisticate din rocă de bazalt, perfect îmbinate (fără ciment), care în vremuri străvechi fuseseră pline de viață și strălucire.
În prima secundă, privirea mi-a fost atrasă de Piramida Kukulkan, cunoscută și sub numele de El Castillo, sau Templul lui Kukalkan, construită în secolul al XII-lea d.Hr pentru mayașii itza. Piramida cu trepte, aflată în centru, a fost ridicată în onoarea lui Kukulkan, zeul șarpe cu pene. Am văzut apoi Templul toltec al războinicilor, decorat cu sculpturi în relief cu vitejii vremii, Grupul celor o sută de coloane, Las Monjas (Călugărițele) un complex de clădiri, care servise drept centru al puterii. A urmat observatorul astronomic, El Caracol, care, printre altele, identifica cu precizie echinoxurile. Mi s-a făcut pielea de găină văzând Cenote Sagrado, fântâna sacră de la Chichen Itza, extrem de importantă în vremuri străvechi, pentru că era sursă de apă potabilă pentru populație.
Mayașii sacrificau animale și chiar oameni pe altarele templelor, în cinstea zeului apei, Chaac, iar sacrificiile erau aruncate apoi în Cenote, împreuna cu diverse obiecte de valoare, pentru a câștiga bunăvoința.
***
Pe aleile încărcate de istorie și mii de turiști, se întindeau sute de tarabe cu obiecte tradiționale, făcute de mână. Culoare, dexteritate, artă și kitschuri, toate la un loc țipau abundent, pe marginea aleilor, în soarele aspru mexican. Măști și talismane, calendarul mayaș imprimat pe tot ce se putea: decorațiuni, bijuterii, haine, genți, obiecte de îmbrăcăminte. Ornamente și podoabe din argint cu pietre semiprețioase, obiecte din piatră, sau sculpturi în lemn… o lume colorat nevoiașă, care-și baza existența pe interesul turiștilor și dorința lor de a duce cu ei acasă un pic din cultura mayașă. E locul perfect, de altfel, pentru a cumpăra suveniruri, prețurile fiind mai mult decât rezonabile, iar multe dintre obiecte bine realizate, multe confecționate cu trudă și multă migală.
***
Am petrecut întreaga zi aproape uitând să mâncăm, pierduți printre obiective, ascultând informațiile ghizilor, citind despre un timp demult apus, dar cu siguranță de neuitat. Mirată și puțin intimidată de grozăvia culturii mayașe, de misterul care încă planează asupra istoriei locului, am încheiat ziua cu impresia că dimineața la cafea a fost acum vreo săptămână și am pornit spre Cancun, unde urma să ne petrecem următoarele trei zile.
***
E o postare lungă și poate obositoare, deși m-am străduit să rezum cât am putut, mulțimea de informații, poze și trăiri. Însă și dacă numărul celor care au ajuns până la final e mic, mă bucur dacă am reușit măcar să sugerez puțin din ceea ce am simțit și trăit în Chichen Itza, una din cele mai importante mărturii despre civilizația Maya-Toltec..
frumos… foarte frumos…
si cui ii mai pasa de tutun… daca per total este simtamantul benefic de beatitudine???
ce ai cumparat dintre nimicurile mexicane???
sa fie minunat si pe mai departe… astept sa povestesti…
LikeLike
Nu pricep. Ce tutun?
LikeLike
pai… ce fel de cafea este aia… fara tigara???
acestea doua merg mereu impreuna…
sau la tine… nu??
LikeLike
Plăcerea mea vinovată e biscotti cu ciocolată la cafea. 😀 Asta merge la cafeaua mea. 😀
LikeLiked by 2 people
Nu degeaba se spune că acela care se scoală de dimineață bună, departe ajunge. Tu ai ajuns cu multe secole în urmă, prin obiectivele durabile rămase de la mayași. Cu sau fără ajutorul cafelei. 🙂
LikeLiked by 2 people
Da, sunt extrem de recunoscătoare că am ajuns să văd și să simt… A fost o lecție minunată de istorie.
LikeLiked by 2 people
❤️ Impresionant. Fascinant. Intimidant ( ca sa te citez). A fost o zi extraordinara si iti multumesc pentru ca ai împărtășit-o cu noi. Te felicit pentru relatarea savuroasa si imaginile surprinse, am avut impresia ca eram acolo cu tine. Cat despre lipsa cafelei, I feel you! 😉 Iar ness, never ever nici eu.
LikeLiked by 1 person
Nu știi cât mă bucur că ți-a plăcut. Cât despre cafea, da. Trebuie. Și să fie bună. 😀
LikeLiked by 1 person
😘😘
LikeLiked by 1 person
Am citit savurând fiecare cuvânt şi mie mi s-a părut prea scurtă postarea şi deloc obositoare. Ai un stil minunat de a scrie şi descrie, pozele sunt superbe, n-ai cum să plicitiseşti. Mai vreeeau!
Am văzut o rochiţă superbă. Aia neagră din stânga, lungă cu imprimeuri cu roşu. E bestială.
LikeLiked by 2 people
Îți mulțumesc din suflet că mă însoțești. Sunt locuri și trăiri speciale, care și-au pus amprenta în sufletul meu. Mă străduiesc să le redau cât mai fidel, dar adevărata experiență e la fața locului. Și mie mi-au plăcut, mai ales că erau lucrate de mână. Erau vesele și foarte… mexicane. 🙂
LikeLiked by 2 people
Mnoh, te-ai oprit taman cînd devenea mai interesant. Cam ca pauza de publicitate la filme, pe vremea cînd încă. 🙂
Albastrul ăla din prima poză e hipnotizant – ce Voroneţ, ăsta-i… magic! 😉
Citisem cîndva că o posibilă explicaţie a dispariţiei civilizaţiei mayaşe ar fi fost o molimă datorată exact aruncării cadavrelor în fîntinile de unde luau apă, fie ele cît de sacre. Nu ştiu cît de adevărat o fi dar e foarte posibil. Păcat, mare păcat.
Îmi aduc aminte din adolescenţă cînd am asistat vreo jumătate de oră (sau mai mult) cum un ţigan bătrîn prelucra monede vechi din argint, confecţionînd inele, cu nişte unelte extrem de simple dar cu o îndemînare extraordinară, undeva într-o piaţă, la ţară, stînd pe un scăunel şi cu o cutie sau lădiţă de lemn drept masă de lucru. Fascinant! Ultima ta poză cu sculptorul şi masca lui mi-a adus aminte de scena asta. A avut grijă “statul” român să distrugă micii meşteşugari ca să nu mai avem ocazia să vedem aşa ceva şi să obţinem obiecte unicat. Trăiască prietenia româno-chineză, nu…? 😦
LikeLiked by 1 person
Venise seara de aceea m-am oprit. Oricum postarea este lungă. 😀
Misterul planează, cauzele exacte sunt ascunse în diferite legende. E fascinant să calci ținutul respectiv și să simți acel ceva…
Și eu îndrăgesc lucrul de mână, migala și efortul care se ascund în fiecare detaliu. Majoritatea dintre ei lucrează din greu și cu multă pricepere diferite obiecte, iar munca nu le este răsplătită la adevărata valoare.
LikeLiked by 1 person
Hm, “venise seara”… Păi şi ce, trebuia să-i descui uşa să intre ori să-i pui masa? 🙄 Sau religia ta nu-ţi permite să scrii după o anumită oră? 😛 XD
Cred că sîntem amîndoi de acord cînd spun că valoarea unui lucru stă în sufletul dăruit de creator în timpul creaţiei. Obiectele de serie create de roboţi sau robo-umani nu au pic de suflet, de personalitate şi ca atare n-au nici o valoare sufletesc-utilă.
Sînt curios ce rochie ai fi ales dintre cele prezentate; eu aş zice cea crem cu broderie aurie din stînga sau cea albastră din dreapta. Dar cred că şi cea pe care o prezintă vînzătoarea şi s-ar potrivi. 🙂
LikeLiked by 1 person
Încerc să fiu organizată, să scriu pe etape, așa cum s-au petrecut, cum mi le amintesc și în ordinea subiectivității mele. Mă gândesc, de asemenea și la cel care citește. Așa că dau mai cu milă, episodic.
Îmi plac mult obiectele realizate de mână, acelea sunt cu adevărat valoroase. Dar, sunt tot mai greu de găsit și, cel puțin aici, au prețuri exorbitante.
Rochie? Cel mai mult îmi place cea neagră, cea pe care a ales-o și Potecuța.
LikeLiked by 1 person
Miloasă eşti, draga de tine. XD XD XD
Nu te-aş fi imaginat în negru. Să fie de la prea mulţi biscotti? 😛
Cred că preţurile ridicate la manufactură se datorează impozitelor prea mari. Unde-şi bagă
dracu’statu’ coada se alege prafu’ de tot ce-i bun şi frumos.Şi mie nu mi-ai luat nimic de-acolo? 🙄 Mi-ar fi plăcut un cap de şarpe, cu colţii ăia ameninţători. 😀
LikeLiked by 1 person
Îmi plac culorile, însă nu mă văd în ceva atât de multicolor. Nu mi-am cumpărat rochie, pentru că îmi place stilul sport în general, ori oarecum mai simplu dacă e de rochiit.
Da, ar fi trebuit să mă gândesc să-ți iau un cap de șarpe. 😀
De data asta am fost generoasă cu… mine. Mi-am luat chestii din argint. Și prietenei mele (M) i-am luat niște cercei cu opal roșu, pentru că ei îi pac cerceii în formă pătrată și întâmplarea face că am găsit, iar roșul acela foarte închis, spre vișiniu, e culoarea ei preferată. Dar am venit acasă și cu un calendar din ceramică și cu un fel de mască simbol, foarte interesantă. Toate făcute de meșteri.
LikeLiked by 1 person
Ai încercat şi combinaţii de-astea mai colorate, ca să afli părerea celorlalţi? Cine ştie, poate prinzi curaj. 😉
Interesantă coincidenţă: şi eu sînt adeptul argintului – în defavoarea aurului – şi îmi place foarte mult vişiniul. Să le purtaţi sănătoase! 🙂
Dacă n-ai luat o mască albastră ca cele de sus ai pierdut – mi se par simbolul perfect al culturii mayaşe. Poate data viitoare…? 🙄
LikeLiked by 1 person
Nu evit culorile, însă nu e stilul meu. Am câteva ii, unele foarte colorate și le port uneori.
Am cumpărat o mască gri spre negru, nu albastră. M-au fascinat și pe mine cele albastre, dar am ales oarecum semnificația, în pofida esteticului, deși arată foarte bine și asta.
LikeLiked by 1 person
Ai tu ce ai cu negrul ăla… Mnoh, gusturile nu se discută. Important e să te simţi bine (şi eventual şi cei din jur la fel). 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu mă îmbrac în negru(sunt puține culori care nu îmi plac – am multe lucruri pe albastru, de exemplu), însă nu îmi place războiul de culori să se dea pe mine. 😀
LikeLiked by 1 person
De ce război cînd poate fi un curcubeu? 😉
LikeLiked by 1 person
Curcubeul la locul lui, nu pe mine 😀
LikeLiked by 1 person
Gata, am tăcut pînă nu mă iei în coarne. ‘ţi-ar zodia să-ţi fie! 😛 XD XD XD
LikeLiked by 1 person
Zodia mea e… the best. 😉
LikeLiked by 1 person
LikeLike
ERATA: […] ţi s-ar potrivi.
LikeLike
Nu stiu daca ai baut cafeaua!!!! sau lichidul oferit de mexicanca, dar spun doar atat: sa te invarti prin locurile acelea pline de o istorie atat de frumoasa e ceva de vis pentru mine. Poate… intr-o zi… Eu… acolo…
xo ❤
LikeLiked by 1 person
Este de vis, așa cum spui. De aceea am decis să am rubrica Travel, să împart cu voi drumurile mele, locurile văzute, ce am simțit, ce am pățit… Dacă îți dorești cu siguranță vei ajunge. 100%
❤
LikeLiked by 1 person
Si uitea asa ne facem in “ciuda” unii la altii si ne atragem catre noi lumi de vis. Ai incercat ce ti-am trimis pe mail?
LikeLiked by 1 person
Da. Și a funcționat. Ți-am spus că ești o foarte bună profesoară. :)))
Eu nu vreau să fac în ciudă, sau să trezesc invidii ori mai știu eu cum ar putea fi interpretat. Dimpotrivă, îmi doresc să împart experiența mea. Mi se pare egoist să țin pentru mine aceste lucruri.
LikeLiked by 1 person
Hey! Ma bucur ca am fost de ajutor.
Am scris ciuda intre ghilimele pentru ca stiu cum e sa vezi si sa doresti. Am fost in ambele situatii. 🙂 Si inca sunt.
LikeLiked by 1 person
Nu am băut ness. Am apreciat gestul, mi-a plăcut ideea și mi s-a părut interesantă locația, dar cafea am băut o oră mai târziu, la Chichen Itza, dintr-o cafenea adevărată, un „americano” proaspăt și bun. 😀
LikeLiked by 1 person
OKI. Bun asa. Si te-ai trezit?… Ca si eu sufar cu somnul. Ba nu dorm… ba as mai dormi :))
LikeLiked by 1 person
M-am trezit de când am văzut ness-ul 😀
Dar cafeaua e una din dragostele mele. 😀 Așa mi-e completă ziua.
LikeLiked by 1 person
Suntem cam la fel din punctul asta de vedere 🙂
LikeLiked by 1 person
Fascinanta prima imagine, aia albastra. Mi-a placut maxim :). Bine, toate pozele mi-au placut, dar aia e preferata mea.Plus farfuriile colorate si rochitele. Plus…hai ca nu ma mai opresc pana maine :).
LikeLiked by 1 person
Mi-a fost foarte greu să decid ce fotografii (și mai ales câte) să pun. A fost o zi completă și am făcut foarte multe. Mă bucur mult că ți-au plăcut. Înseamnă că am ales bine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Excelent, nu bine. M-am uitat de vreo trei ori la aia albastră :).
LikeLiked by 1 person
Nu e nici lungă şi nici obositoare postarea ta, ci dimpotrivă interesantă. Imaginile foarte clare şi colorate atrag prin diversitatea lor. Chiar magice locurile acelea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. De fapt asta demonstrează că am cititori de calitate. 🙂 Mă bucur mult că ai simțit și gustat magia. Te pup
LikeLiked by 1 person
pe frigul si zapada de aici postarea asta vine ca o oaza de lumina, culoare si caldura. eu impartassessc si cu altii aventurile tale mexicane, sa se bucure si alti oameni :). asteptam continuarea cu rabdare ca nu da primavara peste noi asa curand :).
LikeLike
Pingback: Sfârșit de vacanță | Sweet & Salty
Pingback: Culinariada | Sweet & Salty