Tags
dorințe, femeie, intuiție, iubire, lacrimi, minune, mofturoasă, ochi plânși, sacrificiu
Iubești o femeie. O așezi în centrul universului tău, îți construiești viața în jurul ei. O adori. E iubita ta, prietena ta, amanta ta, omul tău de încredere, e… rațiunea ta de-a fi. O iubești mai mult decât pe tine însuți, decât pe părinții tăi… Ți-e dragă și-o vrei fericită. Fericirea ei e fericirea ta: „Happy wife, happy life”.
Dorințele ei devin dorințele tale. Nu-ți place viața la casă, dar îți construiești o casă pentru că ea vrea. O mobilezi și colorezi după gusturile și ideile ei, deși tu ai vrea mai cuminte, mai… așezat. Dar îi accepți nebunia. I-o susții. Digeri uneori mai greu spiritul ei mai hoinar, dar observi în timp că intuiția ei funcționează, deși contrazice de multe ori logica și lucrurile ies bine când o asculți. O iubești în pat, o iubești în bucătărie, o iubești în societate. Iubești tot ce atinge. E minunea ta.
Mai vezi în stânga și în dreapta feminine ochioase, te-ar trage ața, ar vrea și ele, dar… ea e femeia ta. Știi. Simți. Râzi cu ea, te iubești cu ea și ești fericit că e a ta. Doar a ta.
La un moment dat vrea să moară, o boală stupidă vrea să ți-o ia. Te iei la luptă cu tot ce vrea s-o răpună, chiar și cu ea când nu mai poate. Dărâmi sistemul. Te pui în mijlocul furtunii și obligi chirurgul să ia în secunda aceea răul din ea. Răstorni munții. Te rogi cu lacrimi de sânge, deși n-ai mai făcut-o până atunci. Și scapă ca prin minune.
O iubești și mai mult. E a ta. Încă o dată și încă o dată a ta.
Are momente de visare din când în când, dar ea e mai artistă și mai zboară. Iar anii trec. Tu o iubești ca la început pe femeia ta, rațiunea ta de-a fi. Așa, dificilă de multe ori, mofturoasă mai tot timpul. Și nimeni în lumea asta nu te enervează ca ea. Nimeni nu te aprinde ca ea. Nimeni nu te liniștește ca ea. Nimeni nu te atinge ca ea.
***
Într-o zi o vezi cu ochii plânși. Nu-ți spune ce are, dă un motiv aiurea. Și zilele trec, iar ochii ei rămân cerniți. Te îngrijorezi. Te gândești c-o fi boala din nou… că ascunde de tine… Dar o simți strecurându-se din pat, când crede că tu dormi. O vezi închizând brusc computerul când tu intri.
Faceți dragoste nebună, dar când îi atingi fața i-e udă de lacrimi.
Și dintr-o dată știi. Știi. E cineva în viața ei. Altcineva.
Suferă. Suferi. Subit vrea să plece, să se detașeze puțin, zice ea. Nu vrei să o pierzi. Ai luptat cu boala, cu timpul, cu părinții ei la început. Cum poți lupta cu sufletul ei? O lași să plece, sperând că e un nor negru trecător, că nu e nimic serios. Doare ca naiba.
***
Când vine, îți mărturisește că s-a îndrăgostit de alt bărbat. Că a luptat din răsputeri să se rupă, dar nu poate. Că tot ce i-a mai rămas e să fie sinceră cu tine și să-ți spună. Ce faci?
Îți bagi picioarele în mama ei de viață!
Plângi, suferi un timp, speri să se întoarcă, dar dacă nu se întâmplă, mergi mai departe, păstrând amintirile frumoase. Timpul cicatrizează orice rană, dacă te lași tratat. E știut că n-are rost să suferi pentru ceea ce nu poți schimba. Poate, peste ani, vei găsi pe altcineva cu care să-ți împarți viața, pentru că sufletul pereche e doar o iluzie pe care ne-o inoculăm singuri. O spune un om care a învățat după ce a trecut prin asta.
LikeLiked by 7 people
Îmi pare așa de rău că ai trecut prin asta. Aici e o poveste fictivă, inspirată din viață. Chiar crezi că sufletul pereche e doar o iluzie?
LikeLiked by 1 person
Da, dar e o iluzie frumoasă care poate face bine uneori. 🙂
LikeLiked by 1 person
Poate într-o zi îți vei schimba acest gând.
LikeLike
Poate asta e tot ce-a mai rămas de făcut…
Răscoleşte tare textul ăsta.
LikeLiked by 1 person
Mă bucur că îți place (adică eu așa vreau să înțeleg răscolirea 😀 ).
Da, într-o situație de genul acesta, ce să mai faci?
LikeLike
🙂 🙂 Wow ! Ce fain ! Ferice de barbatii care gasesc astfel de femei în viata lor,si traiasc o viata duplicitara cu acest “Altcineva”care va da o frumusete aparte si un ajutor inimaginabil,un plus de farmec în familie,mentinând o pace,fericire si armonie de vis si Paradis autentic ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Măcar l-ai lăsat în pace pe Ăl de Sus…
LikeLiked by 1 person
🙂 🙂 🙂 “axel” dragule,îmi pare rau sa-ti spun,însa n-ai priceput absolut nimic din comm. meu cu toata inteligenta ta scriitoriceasca ! Speram ca Em sa înteleaga însa pe ea o înteleg,este femeie si crede ca am scris cu ironie^,ceea ce nu corespunde realitatii chiar daca am plasat emoticoanele la începutul si sfârsitul comm-ului !
LikeLike
Sfinte Sisoe, ai făcut-o lată de data asta… 😂 😂 😂 😂 😂
LikeLike
Ce drăguț ești Iosif, când ești ironic. 😀
LikeLiked by 1 person
Iti doresc „Happy wife, happy life”. 🙂 Ideile tale fac parte din romanul de dragoste,de care imi este dor sa citesc… Uneori te afli acolo in pielea personajelor.
LikeLiked by 1 person
Știi? Am un pix obraznic (virtual) eu încep să scriu și el o ia razna. Uneori roșesc. Încerc să îi atrag atenția, să-i spun că nu se face… Dar el nu și nu, merge înainte. Eu îi spun că unii și alții vor fi supărați, dar… 😀
LikeLiked by 1 person
dar 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Este foarte adevărat că bărbații nu mai sunt ce-au fost odată, dar femeile nici atât… Nu le întrece nicio altă ființă în mofturi și „schimbări de direcție”, mai ales în perioada când ajung la „maturitate”. Descoperă cum-necum că s-au trezit la realitate! Și atunci devin deodată sincere! Întrebarea fundamentală este cum dracu se transformă sinceritatea în niște ani, fiindcă atunci când aleargă cu limba scoasă după câte un bărbat, tot sincere pretind că sunt!…
LikeLiked by 1 person
Cred că Mihai (mai jos) are un răspuns: într-o relație trebuie muncă din ambele părți ca să nu se instaleze rutina, atunci când anii trec.
Pe de altă parte oamenii evoluează uneori diferit, astfel încât descoperă că cel iubit odată, nu e decât un străin. Viața e plină cu povești de genul acesta și cu… divorțuri. Și „vina” poate fi în oricare tabără, dar cel mai adesea este la ambii.
LikeLiked by 1 person
Minunat text… si valabil si invers…
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult. Da, e valabil și invers.
LikeLiked by 1 person
😊😘
LikeLiked by 1 person
:*
LikeLiked by 1 person
E și mai interesantă perspectiva știind că este prin ochii unei femei 🙂
LikeLiked by 1 person
Da. A zis cineva o fază foarte simpatică apropo la textul acesta. Citez:„… mai trebuia și câte un lup mâncat de oaie, nu mereu invers… ” Că de obicei ea-ua e victima. 🙂
LikeLiked by 1 person
Haha, chiar :))))
LikeLiked by 1 person
mda…. eu as vrea sa vad cat tine indragostirea aceea…
LikeLiked by 1 person
Sunt povești care țin tot restul vieții, pornind oarecum cu stângul, ca și aici.
LikeLike
Dacă ăsta e sinopsisul, atunci povestea se termină aici. Dacă o omori pe ea, devine un roman dulceag. Dacă îl omori pe el, devine un roman polițist. Dacă te sinucizi, ești prost.
Lasă cititorul să-și viseze finalul care-i place. 🙂
Pictura aia… a cui e?
LikeLiked by 2 people
Pictorul lucrarii este Andre Kohn.
Cateva dintre picturile lui si-au gasit locul si intr-un post pe site-ul meu.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc încă o dată!
LikeLike
Mulțumesc, domnule! Am intrat pe blog și m-am uitat la picturile lui Kohn. Atâta senzualitate a luminii n-am mai văzut de mult.
Și tot blogul dv. e bun de pus în blogroll. 🙂
LikeLike
Pentru lucrarile de pictura pe care le gazduiesc in paginile blogului este suficient sa dai la Cautare, cuvantul “pictura”.
Am adunat acolo multe informatii despre pictori si lucrarile lor.
Despre aprecieri iti multumesc. Usa blogului este continuu deschisa tuturor celor care vor sa ii treaca pragul… pe propriul risc 🙂
LikeLiked by 1 person
Să sperăm că nu moare nimeni.
Nu ești cam dură în afirmații, apropo de sinucidere? Cineva care ajunge la un gest atât de disperat, cu siguranță că nu o face din prostie.
Ai primit răspunsul cu pictura.
Mea culpa! Voi remedia problema.
LikeLike
Nu. La vârsta mea, nu mai înțeleg sinuciderea din dragoste. Poate fiindcă am experimentat-o când părea o soluție. 🙂
LikeLiked by 1 person
Îmi pare tare rău să aud asta. Eu evit să judec la modul general pentru că mereu mi se întoarce. Poate mă setez singură, însă chiar evit. Dar când omul (indiferent de motiv) ajunge la o disperare atât de crâncenă…
LikeLike
Aș spune că uneori, adevărul și minciuna, fiecare în parte, poartă doar tonuri de gri.
Unele civilizații consideră griul culoare de doliu.
Cred că ambele suflete din povestirea ta se îmbracă în gri. Și nu cred că se vor mai îmbrăca altfel dacă rămân în conexiunea asta.
LikeLiked by 1 person
Da, probabil. Cu siguranță că o situație de genul acesta este… gri. Dar vezi? Viața scrie povești cu două finaluri. Cei doi parteneri se pot despărți, criza fiind imposibil de rezolvat. Ori dimpotrivă, uniți de trecut (e important și ce au trăit soții) reușesc să depășească cumva și acest șoc.
LikeLike
Există variante de final pentru astfel de poveste, este adevărat. Însă îmi pun întrebarea: după ce “te-ai rupt” de soț și te-ai îndrăgostit de un altul, oare ce anume te mai poate ține legată de soț, în afara unei prietenii și a respectului? Oare se mai poate întoarce dragostea ce te-a legat inițial de el? De aceea am spus doar de tonuri de gri pentru această conexiune.
Da, poate că povestea se termină cu “și au trăit liniștiți până la adânci bătrâneți”. Dar legătura lor nu va mai avea niciodată aceeași încărcătură emoțională.
Ne ferim să vorbim la persoana întâi despre astfel de subiecte. Am trăit astfel de iubiri, incendiare. Am suferit în urma lor. Din propria mea experiență pot spune că nu te poți întoarce decât la dragostea ce încă rezidă în sufletul tău, în forma ei acută, căci după cronicizare deja se schimbă formele de expresie și de acțiune. Te-ai întoarce numai la un prieten/prietenă, iar nu la iubit/iubită. Poate că legătura devine mai puternică, dar este deja de o altă factură, mai rațională. Adevărat, poate fi mult mai echilibrată și mai trainică, dar nu mai este iubire de foc.
Însă asta este doar părerea mea, dată de prorpiile mele experiențe de viață.
LikeLiked by 1 person
Nu pot să vorbesc din experiență proprie, însă cunosc situații în care unii au divorțat, au trăit o vreme separați, apoi s-au recăsătorit. Nu știu ce se petrece în sufletul lor, e drept. Din exterior par ok.
Cineva comenta sub acest articol, ori sub unul similar că a avut nevoie de un hop de genul acesta și căsnicia a mers mult mai bine, fiind un fel de probă. Ea încercând un alt bărbat, a realizat valoarea propriului partener.
Nu știu. Eu cred ca și tine că odată încrederea pierdută, se duce totul de râpă.
LikeLike
Între “a încerca” și “a iubi” pe altcineva este o distanță enormă. Povestea ta vorbește despre ochi înlăcrimați, suflete rupte și apoi reîntoarcerea “la matcă”. Nu vorbim despre a proba o haină sau despre un test drive, ca să vedem cum se comportă mașina, vorbim despre viață și dragoste.
Nu este vorba numai despre încredere, căci ea poate că nici nu a fost încălcată în niciun fel. Poate că lucrurile au fost clar definite și declarate, fără minciună sau înșelare a partenerului. Este despre cum se rupe ceva în interior, despre cum se creează o breșă în calea unor anumite elemente afective.
LikeLiked by 1 person
Poate că până la pasul definitiv încă există speranță. Cel care iubește speră. Poate chiar și acceptarea înapoi a unei persoane care a „încercat” e o formă de iubire disperată. Oare ți se termină dragostea pentru un om când acela încetează de a te iubi? Oare suntem atât de nobili încât să dorim celui pe care-l iubim o fericire care nu ne include și pe noi?
LikeLike
Apar două instanțe diferite, două unghiuri de vedere diferite. Este vorba de ea, care se întoarce cu cufletul unui prieten, și este vorba de el, care… iubește încă? Reacții și interpretări diferite pentru cei doi.
Dragostea altruistă te face să înțelegi și să accepți că tu nu (mai) faci parte din viața celui iubit de tine. Cea egoistă nu va putea fi la fel de permisivă.
LikeLiked by 1 person
Dragoste altruistă… sau egoistă… E greu de dus și una și cealaltă atunci când obiectul iubirii dispare din raza de acțiune. Sunt situații care nefericesc pe toți cei implicați. Și pe cea care pleacă și pe cel care rămâne. Pentru că e greu și să fii fericit știind ce ai lăsat în urmă.
LikeLike
Având în vedere că altruismul și egoismul sunt antagonice, nimeni nu le va purta pe ambele în sufletul său.
În ce-i privește pe cei doi protagoniști ai poveștii tale, le este și le va fi foarte greu amândurora. Fiecare dintre ei va rămâne cu sechele în urma acestui episod.
LikeLiked by 1 person
O poveste de genul acesta lasa urme. Cu siguranta.
LikeLike
Ca să uităm de poveste îți trimit un joc de sunete, o glumă muzicală, deloc ușor de interpretat, dar care aduce beneficii urechilor (cel puțin pentru mine). https://youtu.be/qTp9j0rHZTM
LikeLiked by 1 person
Foarte simpatic. 😀 😀 😀
LikeLike
daca s a intamplat asta, libertatea a fost data fara incredere ai te a pus la incercate, a lasat lucrurile asa, s a armoniat cu relatia si nu a mai facut nimic sa ramana magie.
LikeLiked by 1 person
O frumoasa proza scurta, in care ai descris cu maiestrie o situatie de viata cu final dramatic. Se poate intampla la ambele sexe si cand ajungi acolo, chiar iti vine sa-ti bagi picioarele, insiri pisici pe bat sau pui la bataie tot bagajul lingvistic mai putin listat in dictionare.
Intr-un cuplu oamenii si asteptarile se schimba in timp, insa chiar daca eroziunea sentimentelor apare, fiecare are datoria sa mentina macar la un nivel decent acel foc sau vraja care i-a unit la un moment dat.
Oricum ne nastem cu un bagaj genetic si e imposibil la unele persoane sa fie legati pentru vecie de cineva. Uniii barbati alearga mereu dupa “altceva” chiar cand au gasit ce altii ar numi idealul de femeie, iar unor femei poti sa le oferi luna de pe cer, ca tot vor alerga dupa stoluri de fluturi.mereu si mereu.
LikeLiked by 1 person
Mihai, sunt întru totul de acord cu ce spui. Sunt situații de viață, oameni și caractere, dorințe care nu sunt mereu în concordanță într-un cuplu etc. Frumos tare ce ai spus, că fiecare are datoria să mențină vraja inițială.
LikeLike
Poate că magia inițială se termină, ori dispare pur și simplu la un punct. Nu știu. Sunt multe întrebări care se pun într-o situație de genul acesta.
LikeLiked by 1 person
adevarat, ambii gresesc si astept ?
LikeLiked by 1 person
Nu are continuare. Sau nu m-am gândit să-i scriu continuare. De fapt e un articol pe care l-am publicat într-o revistă on-line acum doi ani și am dorit să îmi fie și pe blog. Dar poate că ar merita să îi împac sau să-i despart pe protagoniști. 🙂
LikeLiked by 1 person
amuzant, nu este o idee rea
LikeLiked by 1 person
Fantastic de bine ai potrivit gandurile in “povestea” aceasta de iubire.
Nu pot decat sa iti dau dreptate: Iti bagi picioarele in mama ei de viata!
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc din suflet! Da, anumite povești se lasă cu finaluri de genul acesta. 🙂
LikeLike
Trist, dar adevarat! Se intampla, de multe ori….
LikeLiked by 1 person
Așa e desenată viața. Cu lumini și umbre. 🙂
LikeLike
O las să se ducă. Oricum e compromisă treaba.
Apoi mă duc la celălalt şi-i rup capu’. De distracţie, aşa. Şi de oftică.
Apoi mă duc şi mă îmbăt în Centrul Vechi cu băieţii.
LikeLiked by 2 people
Las-o, ducă-se că una vine alta pleacă. 😀
Asta îmi zicea tata demult: după băieți și după troleibuz să nu fugi niciodată: unul merge, altul vine. 😀
Mi-ai trezit amintiri cu Centrul Vechi. Am fost în iarnă în Ro și am ajuns după foarte mulți ani și în București la o prietenă bună și am fost la un local (restaurant e prea mult spus, cred) foarte simpatic : La plăcinte. Foarte frumos Centru Vechi.
LikeLiked by 1 person
Ha-ha!! Culmea e că şi eu ştiam vorba asta, da’ cu fete, ceea ce mă duce la o concluzie cam aiurită vis-a-vis de faptul că toată lumea vine… 😂
Dar ai dreptate: dacă-i e mai bine, good riddance…
La plăcinte e un lanţ întreg, şi sunt chiar okay. Papa bun, mmmmm! 🙂
LikeLiked by 1 person
Dar fete sunt mai multe: avantaj voi.
Da. A fost foarte buna mâncarea si mi-a placut si interior, servire. Meniu românesc însă localul foarte simpatic aranjat, deloc in stil tradițional. Eu am fost la cel din Centrul Vechi.
LikeLiked by 1 person
Aha, mai e unul aproape de Romană, pe Magheru.
Sunteţi mai multe ca noi? Habar n-aveam… atunci aţi putea, dacă aţi vrea, să dominaţi Lumea… 😀
LikeLiked by 1 person
Păi, nu o facem? 😂😂😂
LikeLiked by 2 people
Ah, da… speram să nu-ţi aminteşti de asta…
😂😂😂
LikeLiked by 1 person
Am o memorie selectivă să-mi amintesc ce vreau. 😀 De speriat! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mno, nu știu ce să spun.
Em, cred că…la naiba, chiar nu știu 😀
Există iubiri trecătoare, uitate în timp, cred că rămân doar amintiri fără valoare .
Doar că aici , cred eu, e o poveste de dragoste adevărată. Sincer și adevărat presupun că putem iubi doar o singură dată.
“Îmi bag picioarele ” , chiar nu știu. Să o lase și gata, no !
LikeLiked by 1 person
Păi nici nu e ceva de spus. 😀 Nici eu n-aș ști. E un studiu de caz, o poveste. 😀
Eu cred că iubim de mai multe ori, doar că de fiecare dată când iubim (dar când iubim de zbârnâie 😀 ) suntem siguri că atunci, și acela/aceea e. Se spune că cele mai frumoase sunt iubirile neîmplinite… că deh… imaginația. Ce poate fi mai frumos decât ceea ce plăsmuim în mintea noastră?
LikeLiked by 2 people
O poveste adevărată,Em !
Și frumos scrisă de tine.
Pai sigur, cele neâmplinite rămân…
Cele care ard…nu știu!
Fum…scrum…
LikeLiked by 1 person
Bine sintetizat: fum ori scrum, ori și una și ala. 🙂
LikeLiked by 1 person
La naiba, normal ca-ti bagi picioarele!! Cunosc un caz similar unde ea a fost centrul universului si zbang, a aparut altul. Cazi, cazi cat mai jos. Te lovești, devii incoerent, inoportun, necontrolabil. Faci ce in mod normal nu ai face. Lovești, umilești, rănești. Te cobori dincolo de tine. Dar la sfarsit, devii iar tu, te rupi, te desprinzi. Viata! Wtf!
LikeLiked by 1 person
Viața are atât de multe variante… Și de fiecare dată când avem senzația că le știm pe toate, ne mai dă peste bot cu ceva nou. 🙂
LikeLike
Viața și surprizele ei, uneori dureroase… Impresionantă povestioară, cred că e bine că sfârșitul indecis lasă liber imaginației cititorului (răspunsurile de aici o dovedesc din plin)…
LikeLiked by 1 person
Un final deschis stimulează imaginația cititorului. Mulțumesc pentru aprecieri! 🙂
LikeLiked by 1 person
Shit happens everyday 😦
LikeLiked by 2 people
Din păcate.
LikeLiked by 1 person
Cam da 😀
LikeLiked by 1 person
Buna Em. !
De unde se poate trage concluzia ca INTERNETUL poate nu numai sa ADUNE intr-o clipa OAMENI cu zecile de mii in STRADA dar,
poate si DISTRUGE o RELATIE de-o VIATA ………..
O Duminica a FLORIILOR Binecuvantata chiar daca nu porti NUME de FLOARE ! 🙂
Cu drag si simpatie,
Aliosa 🙂
LikeLike
Foarte adevărat, ceea ce ai scris atât de frumos. Cine nu a trecut prin asemenea experiență…. mai are multe de adăugat în „tolba cu experiență de viață”! Cel mai aiurea este nu că se întâmplă așa ceva, ajungi să te rsemnezi cu realitatea… Dar când peste ani o revezi și-ți spune că regretă nespus „greșeala” și că ar fi fost mai bine dacă rămânea cu tine…. nu-ți ajung picioarele, cât de tare ai vrea să le bagi în mama ei de viață…. Te consolezi cu gândul că unele lucruri se întâmplă exact așa cum trebuia să se întâmple și nu m refer aici la destinul implacabil.
Un week-end de Florii cât mai frumos! 🙂
LikeLiked by 1 person
Câtă dreptate ai. Ar merge în categoria: dă-i românului mintea de pe urmă. 🙂
În liniștea din familii, Aghiuță își bagă uneori coada. Așa pare. 😀
Un week-end înflorit și bucurie! 🙂
LikeLike
Inima asta suie… O ia razna cand ti-e lumea mai asezata si mai calma. Bietul creier urla la ea sa se potoleasca, sa nu strice armonia dar ea, nimic! Nu aude! Vede doar o licarire de speranta ca viata ar putea fi din nou palpitanta si se agata de ea.
LikeLiked by 1 person
Inima e șuie, mintea prea deșteaptă, merg în paralel. 😀 😀 😀
Am vrut să fac o poezie, dar n-a ieșit. 😀
LikeLike
O poveste frumoasa si chiar daca e fictiva, se poate intampla oricand in viata reala.
LikeLiked by 1 person
Viața bate filmul, iar filmele (poveștile) se inspiră din viață. Mulțumesc pentru aprecieri și bine ai venit la mine! 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu mare placere! Apreciez oamenii care scriu frumos! Hristos a inviat si un Paste linistit si fericit de cei dragi!
LikeLiked by 1 person
Adevărat a înviat! Mulțumesc încă o dată!
Sărbători cu bucurie!
LikeLike
Pingback: Îmi bag picioarele! — Sweet & Salty – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“