Cea mai bună cafea am băut-o într-un hotel mic, în Foz do Iguaçu, un orășel în Brazilia.
Tot acolo am întâlnit cei mai mulți fluturi nonconformiști. Ați văzut vreodată contrastul făcut de aripile colorate ale unui fluture și cenușiul tâmp al asfaltului? E o poezie citadină rară.
Fluturii ăștia, cam nebuni ei, cu aripi largi, generos și strident colorate, n-aveau nici cel mai mic stres că ar putea ajunge sub tălpile trecătorilor. Aproape că am lipit telefonul de ei, în dorința de-a face fotografii cât mai fidele, însă nu s-au simțit în vreun pericol. N-au zburat. Eu am fost cea care s-a retras, lăsându-i în aceeași poziție, cu nasu-n caldarâm, ca și cum ar căuta comori.
În Foz do Iguaçu, în holul hotelului era o mașină de cafea, cu niște cești minuscule din plastic. Și acolo, pe gratis, pentru oaspeții ocazionali, ca noi, era licoarea aceea cu gust absolut divin, gust pe care nu l-am mai găsit niciunde. Nici în Brazilia și nici în altă parte.
Ca o paranteză, relația mea cu cafeaua e simplă: eu o ador și ea se lasă adorată. Cum sunt foarte pretențioasă și o beau neagră punct, ea trebuie să îndeplinească două condiții mari și late: să fie de foarte bună calitate și exact pe gustul meu. Adică nu prea prăjită, dar nici verde, nu prea tare, dar nici slabă și musai proaspătă.
O pregătesc după același ritual, care de fapt e rutina dimineților: o macin, o pun la filtru, sau la presă (am perioade), apoi mă bucur. Zilnic, când bolborosește și parfumează bucătăria, îmi dă starea aceea de bine și de acasă și de fericire. În final o torn într-una din cănile mele preferate pentru cafea, altă condiție esențială, care e punctul de pe j în abra-cadabra momentului. Și o plimb cu mine până în jurul prânzului, pe principiu pupici mici. Nu mă deranjează că se răcește. Pot să-mi uit capul acasă, dar niciodată cafeaua.
De la cafeaua neagră fără și fără nu fac rabat decât în condiții extreme. Asta însemnând Espresso. Care nu-mi place. Dar în situații de forță majoră și nesomn serios, asta e, îl dau pe gât ca pe țuică. La fel se întâmplă cu ness-ul, dar nici n-ar trebui să fie pe listă, însă am pățit în drum spre Chichen Itza.
Derivate îmbunătățite, neamuri cu cafeaua, nu beau în general, însă
la El Cid am băut zilnic cel puțin un Cappuccino, făcut la bar de maeștri cu har și dar, cu magical touch și cu talent, cu frișcă adevărată din lapte adevărat și, mă rog, totul era adevărat. A fost atât de bun că am uitat și de sfânta calorie și de tot. Nu era băutură, ci nectar de zei.
Lângă cafea îmi place de obicei un… ceva. Dacă aș fuma ar fi probabil țigara, cum nu fumez am alte plăceri vinovate. Biscotti cu ciocolată e slăbiciunea mea numărul unu. Dar la Londra am avut cea mai delicioasă, inimaginabil de bună prăjitură cu mere. Era o capodoperă de artă culinară. Crusta și umplutura erau pur și simplu perfecte. Cât pe ce să pierdem avionul din cauza faptului că am vrut să mai mănânc încă o dată, încă o porție, încă puțin din minunea aceea pământească, făcută din mere, făină și puțină scorțișoară…
Nu sunt mâncăcioasă, dar sunt extrem de pofticioasă și, dacă-mi rup pingele vizitând, mă bucur și de tradiția culinară a fiecărui loc în care ajung. Cu o singură condiție: mâncarea să nu miște în farfurie… câhh!
În afară de tot felul de specialități exotice, care mi-au plăcut mai mult sau mai puțin (că oi fi eu pofticioasă, dar sunt și mofturoasă), am descoperit anumite feluri de mâncare mai bine gătite decât în țara de tradiție. De exemplu, pizza cea mai bună am mâncat-o în Las Vegas. Deși am încercat-o de câteva ori în orașe din Italia, pizza macaronarilor e cam la coada clasamentului meu.
Cel mai bun pește l-am mâncat la Pier 23 în San Francisco, de la un vânzător ambulant de pe stradă, cam la egalitate cu cel de la Eatly, un restaurant de lux de pe acoperișul unei clădiri din New York. Cea mai bună mâncare de vită a fost în Cuba, Rabo Encendido (Oxtail Stew). Cel mai bun meniu, adică luat în întregime, l-am găsit într-un restaurant japonez din Los Angeles. Mai bună înghețată ca în Santa Monica nu există, zic eu.
Dar nici mămăligă cu brânză ca la Sibiu, tocană de pui, ca cea pe care o făcea bunica, ori sarmale ca ale mamei nu sunt pe lume mai bune.
Imi place plimbarea ta peste tot, ca un bufet suedez sa avem de unde alege 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! Mă bucur mult și-mi place la nebunie comparația ta cu un bufet suedez. Adevărul este că îmi place oriunde ajung să gust ce e specific locului. 🙂
LikeLiked by 1 person
La fel si pentru mine, mancarea traditionala e pe primul plan. Apoi imi fac mofturile 🙂
LikeLiked by 1 person
Păi știm noi ce știm. 😉
LikeLike
Ai făcut aici un adevărat regal cofeino-gastronomic.
Și mă mai mir că mă îngraș? 😀
LikeLiked by 1 person
Am provocat pofte se pare :D. Toți m-ați cam certat. 🙂 Dar și eu am salivat amintindu-mi și mi s-a făcut dor. Și mă tem că voi mai scrie la tema asta că am înotat între fotografii și am descoperit mâncăruri sau băuturi ciudate, ori similare cu cele românești dar servite altfel. Obiceiuri interesante legate de bucătăria unor popoare… 🙂
LikeLiked by 1 person
La modul cum povestesti, esti un pic sadica, sa ne lasi asa cu gura plina de apa, si sa tot inghitim in sec. Daca imaginatia nu-i suficienta, sare in ajutor nenea Google, care ofera imagini de peste tot si te putem urmari in acest periplu. Oricum daca mai adaugai doua trei poze pe langa link-uri, puteam prinde si gustul…locului.
LikeLiked by 1 person
Sadică? Ouch! O iau ca pe compliment. Adică punct ochit, punct lovit. 😀 Am avut intenția să pun poze, dar am foarte multe și nu am fost mulțumită de calitate. Mi-a fost greu să aleg. Dar cea cu fluturele e luată de mine. E din Brazilia. 🙂
LikeLike
Astia mentionati ar trebui sa te plătească! Mi-a venit pofta! Și de duca și de incercat bunătăți!
LikeLiked by 1 person
Dacă ar ști ei că-i laud. 🙂 🙂 🙂
Când am citit la sfârșit mi s-a părut și mie că sună ca un advertorial, fără să fie. 😀
Gândul zilei. M-a apucat dorul și pofta și apoi foamea în timp ce scriam. 😀
LikeLiked by 1 person
coffee!!! si eu o ador si ea ma lasa sa …dorm !! hi hi !! si suntem in dragoste cu ea si la 10 pm pe inoptate !! sti eu acum am venit din grecia unde se bea cafeaua aia grecesca ca o mixtura de ciocolata cu cafea si ca de obicei beam si seara ,nu ..si bea cu noi si maria proprietara pensiunii care spunea ca nu e adevarat ca nu poti dormii de la cafea ci….de la …cap…adica ne-a explicat ceea ce stim si noi, dormi linistit cand ai un creier linistit si echilibrat…altfel….dai vina pe ..cafea, nu?!!!
LikeLiked by 2 people
Prieten cu cafeaua mi-s și eu, indiferent de oră. Iar dacă uneori somnul nu vrea să-mi dea trcoale, beau o cafea “neagră ca păcatul” și mintenaș se lasă momit de mă îmbrățișează. 😀
LikeLiked by 2 people
Ești norocos-norocos. Eu foarte rar îmi fac moftul să beau către seară, dar somnul fuge pe câmpii în cazul acesta. 😀
LikeLike
No, să știi că eu nu prea sunt de acord cu Maria. Pentru că eu am în general un somn foarte bun. Nici nu îmi amintesc ce visez. Adorm cum pun capul pe pernă. Dar dacă beau cafea după ora patru-cinci după-masa nu mai pot să dorm. Depinde și de persoane. Eu am o prietenă pe care o adoarme cafeaua. E trează, bea o cafea și pică de somn după. Reacții la cafeină. 😀
LikeLiked by 1 person
Nu știu cum se face, dar exact seara citesc la tine despre….cafea !
No, adevărul este că beau cafea pe unde apuc, acasă în schimb, doar proaspăt măcinată.
Poftăăăăă !
Îmbrățișez cu drag! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
De cafea e pofta mereu. Doar că, de beau după o anumită oră, mă apuc să număr oi. 😀
Așa procedez și eu, ca tine cu cafeaua. 🙂
Zi frumoasă și pupici! 🙂
LikeLike
😀îmbrățișez!
LikeLike
Mi s-a făcut acum o poftă de … ducă! Oriunde numai să fie papa bun :). Ai dreptate cu pizza italienilor, am mâncat mai bună în alte părţi.
LikeLiked by 1 person
Cred că eu m-am născut cu dor de ducă. 🙂 Și apreciez la superlativ papa bun, că doar arta culinară de aia e artă. 😀 S-o admirăm gustând-o. 😀
LikeLiked by 1 person
I’m in :)).
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
Am pornit periplul culinar cu o coffee buna,perfecta pentru o dimineata mohorata,m-ai plimbat apoi prin diverse bucatarii cu arome delicioase(am crezut ca sunt singura careia pizza italiana nu imi place deloc!), si am poposit tot la noi acasa!
Sa ai o zi superba,draga mea!
LikeLiked by 1 person
Și la mine a fost mohorât azi și parcă e mai bună cafeaua când e mai supărat cerul. 🙂
E excelentă bucătăria românească, dar fiecare loc are specificul lui și o mâncare bine gătită e ca o operă de artă. 🙂 O seară minunată să ai!
LikeLiked by 1 person
In drum spre locul de muncă trec pe lîngă o covrigărie.
M-a prins de nas mirosul şi m-a tras spre, dar nu mai aveau nici un covrig.
Acum citesc despre prăjituri şi cafea.La cafea nu mai am voie nici să poftesc.
Cum stau bine cu imaginaţia şi văd, am văzut tot ce ai descris şi-aş vrea.
Bună zi mi se întrezăreşte…
Săru’ mîna!
LikeLiked by 1 person
M-ai făcut să zâmbesc. Îmi pare rău că ți-am făcut poftă. Eu am salivat rememorând toate cele scrise. Și acum la gândul covrigului, că așa de buni covrigi ca la Cluj nu am mâncat niciunde. 😀
Să ai o seară frumoasă! 🙂
LikeLike
Incă de pe vremea tovarăşilor am băut ness Amigo.Am continuat şi după 89, iar acasă este şi acum la loc de cinste.
În perioada 84-89, cînd nu se mai găsea nimic, uneori nici nechezol, cumpăram cafea boabe adusă din Ungaria.
Imi place şi la filtru, deşi mi se pare cam slabă, şi expresso deşi mi se pare cam puţină, dar cea mai cea este pentru mine şi soţia mea cafeaua turcească.Fiartă la ibric.Un adevărat ritual, iar sorbirea ei o mare plăcere.
Am consumat la viaţa mea cafeaua pe post de cafea, de apă, de orice.Din păcate a trebuit să mă las- habar nu ai cu cîtă durere.
Mă mai lăcomesc cîte o dată la un expresso foarte scurt, căci nu voi putea bea niciodată o cafea slabă.Mă încîntă ideea că ar ajuta la inimă.
Pentru mine gustul este extrem de important.Îţi dai seama ce înseamnă să beau zilnic ceai de ierburi cu gust de iarbă putrezită…
Da dacă trebe…
LikeLiked by 1 person
Și eu beau cafeaua neagră, să îi simt gustul, însă espresso mi se pare prea tare.
Sănătatea e pe primul plan, așa că dacă doctorul zice că nu e bună, el e șeful. Câte o păcăleală ici și acolo nu contează, dar sunt prea multe lucruri frumoase ca să ne împiedicăm până și în cafea. 🙂
LikeLike
Super fain voiajul culinar. Cu cafeaua m-ai prins tare. Deja simteam aroma. M-ai terminat insa cu fluturii strecurați in poveste. Am asa o teama creacanda cand zboara pe langa mine… De neînțeles pentru restul lumii.
LikeLiked by 1 person
Fetița unei prietene are aceeași problemă. La fluturi.
Dar și eu sunt prin zonă. Dacă o veveriță vine către mine, nu prea mă simt confortabil. 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut. Poza cu fluturele e luată de mine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu încă mai caut cel mai bun pește gătit și cea mai bună înghețată. Am notat recomandările tale, dar aștept oferte mai apropiate. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am mâncat la Mamaia cred o înghețată italiană fantastic de bună. 🙂
Iar peștele cel mai bun, uite că mai am unul pe listă: pește luat din Câmpenești, păstrăv, gătit de mătușa mea, la o sticlă de Grasă de Cotnari și o poveste. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ok! Le-am pus în capul listei! 🙂
LikeLiked by 1 person
Super. 🙂
LikeLike
No, să ştii că te iert pentru toate poftele pe care mi le-ai făcut şi nu numai mie. Ştii de ce te iert? Pentru că am acasă sarmale aşa că e rezolvat. Mai fac o mămăliguţă şi sting cu o cafea bună.
LikeLiked by 1 person
Păi tu ești la sursă. Că la Sibiu sunt atâtea bunătăți pe sufletul meu… Știi ce e ciudat? Nu am mâncat în viața mea sarmale cu mămăligă. Nu știu de ce mintea mea nu acceptă asocierea lor. 😀
LikeLike
Nici eu şi nici a mea. Dar când ţi-e poftă de ambele, guşti. 😀
LikeLiked by 1 person
Da, de acord. Aș gusta dacă ar fi la cineva la masă servit. Dar dacă eu fac sarmale, sigur nu fac mămăligă. De fapt mie îmi plac goale, că au orez înăuntru. Și să aibă musai carne afumată în ele. Uff! Mor de foame! 😀
LikeLike
Mie-mi spui? 😦
LikeLiked by 1 person
Și pe tine te-a apucat foamea? Eu musai să mănânc ceva. 😀
LikeLike
Cam da. Şi e ora 22. Uuuoof.
LikeLiked by 1 person
🙂 Păi fă o excepție. O sarma? 🙂
LikeLike
Hai să fie două dacă tot am început 😀
LikeLiked by 1 person
Fără număr!!! 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Sunt binevenite si Culinariada2 si Culinariada 3… Eu astept cuminte în caz cã… ❤
LikeLiked by 1 person
Să știi că am o listă așa de lungă. 😀 Dar și pe mine mă apucă foamea când scriu despre genul acesta de amintiri culinare. Și am o grămadă de poze. 😀
LikeLiked by 1 person
De cafea nu mi-e pofta, desi m-a gadilat usor pe la nari o aroma de cafea proapat prajita, dar mi s-a facut o foame teribila…
LikeLiked by 1 person
Nu ți-e poftă de cafea? Preferi ceaiul? 🙂
Da, sunt pofticioasă, așa că văd mâncarea așa, ca în desene animate. 😀
LikeLiked by 1 person
Da, ma topesc dupa ceai! La cafea imi place doar parfumul, desi marturisesc ca pe la cinci anisori eram mare cafegioaica…
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha! De mică ai fost deosebită. 😀
LikeLiked by 1 person
Îmi place ness-ul. Îl beau cu scorţişoară. 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu beau cafeaua neagră. Dacă e lapte sau zahăr nu mai simt gustul de cafea. De aceea mi-e greu să beau alte tipuri. 🙂 Sună bine cu scorțișoară. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fluturaș asortat cu cana, iar cafeaua cu… peisajul, tare frumos! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ochiul tău de artistă!!! Te pup și îți mulțumesc! 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu pup o cafea toată ziua. Dacă am de lucru,nici nu mă ating de ea, chiar de e pe birou. Dar fac ca Bubico dacă e ceaşca goală, desi nu o beau.
LikeLiked by 1 person
Și eu o lungesc cu pupici la nesfârșit și o duc cu mine dacă am treabă. 🙂
LikeLike
Cred ca nu a existat vreun cititor care sa fi intrat aici, la aceasta postare, fara sa saliveze 🙂
Mie mi-e dor de borsul cu cartofi noi, smantana si tarhon pe care il facea bunica …
LikeLiked by 1 person
Wow ce amintiri ai trezit papilelor mele gustative. 🙂
Și eu am salivat când am scris. 😀
LikeLike