Tags
îndrăgostiți, calități, defecte, dragoste, dăruire, fluture, friend zone, iubirea, prietenia, sentiment, vânătoare
Iubirea metamorfozează individul. Larva devine fluture, iar oamenii sunt mai frumoși, mai buni când iubesc. Fiecare. Fără excepție. Spun miere și poartă cele mai bune haine ale sufletului. Îndrăgostiții sunt sărbătoare. Ajung peste noapte păuni.
Perioada de împăunare se limitează pe intervalul de timp necesar vânătorii și cuceririi.
Îndrăgostitul își desface generos penajul colorat-sidefat și acoperă cu o pânză de păianjen toate întrebările și neliniștile posibile și imposibile ale ființei-țintă. Penajul este păstrat cu grijă în dulap și scos doar în aceste momente speciale. Când lucrurile se așază, penele de păun se închid, iar omul își îmbracă realitatea cotidiană, plictisitor de obișnuită. Ternă.
Pentru anumite persoane, perioada de vânătoare este drog, devine dependență. Se permanentizează într-o continuă căutare a experiențelor de împăunare. Genul acesta de împăunat își asumă riscul uzurii penajului strălucitor, format dintr-un portofoliu clișeic, cu formule șablon, care, în mare, se potrivesc unui procentaj larg de posibile cuceriri.
Cele mai stabile și mai reușite relații sunt cele care se nasc între doi prieteni. În aceste situații, perioada de împăunare este diferită, pentru că cei doi au trecutul unei realități deja cunoscute, ce cuprinde lista calităților și defectelor, fără exagerări voite, sau nevoite, fără ascunzișuri, lustruiri, sau măști.
Inițial, dragostea anulează prietenia, dar perioada de cucerire este fascinantă pentru cei doi. E revelația descoperirii iubitului/iubitei care, neașteptat, iese dintr-un friend zone crezut inofensiv și se revarsă spumos în sfera intimă a sentimentului. Fascinația se naște din căldura copleșitoare care inundă pe cei doi actuali parteneri, foști prieteni.
Sentimentele au aceeași intensitate, indiferent între cine se petrece reacția chimică stelară. Iubirea există, sau nu. Se conjugă, sau nu. Dragostea nu este cantitativă, pentru că nu ai cum să dăruiești un sfert, sau două de suflet. Îți pui pe tavă ființa celui/celei din fața ta. Necondiționat. În perioada de împăunare e dăruire fără calcul. Nu există reguli, timp sau spațiu. E absolut.
În cazul dragostei la prima vedere, fascinația „întâmplării” de a te intersecta chimic cu o altă ființă te lovește brusc, fără preaviz. Penajul e activat la secundă, împăunarea se produce. Însă, când în cele din urmă omul se liniștește și revine la realitatea care-l definește, partenerul poate avea un șoc, descoperind în spatele penelor de păun minunat colorate, o posibilă totală nepotrivire. Sunt situațiile în care iubirea devine insuficientă și relația se rupe, se sparge în cioburi atât de mici, încât cel puțin unul din cei doi parteneri sângerează.
Iubirea metamorfozează. Faceți din ea permanentă împăunare.
Iubirea ne face să visăm mai mult și frumos. Doar că trecerea dintre aceste vise și realitate ne cam zdruncină, și de aceea ne temem uneori să reîncepem a visa.
LikeLiked by 1 person
De acord că ne… metamorfozează. E un firesc al ei. Sunt singurele momente din viață în care bărbatul poate culege luna de pe cer. Că are aripile deschise. 😀
LikeLiked by 2 people
Nu exista metamorfoza. Fluturele e doar o larva ce vine de la psihoterapie, am citit undeva. .
LikeLiked by 1 person
Reclamă pentru psihoterapeut. 😀 „Vreți să deveniți fluturi? Faceți psihoterapie!” 😀 Și iubirea e o terapie până la urmă. Cea mai tare de fapt. 🙂
Poate că două larve formează un fluture, se transformă în aripi, în jumătăți de întreg. Însă posibil ca unele larve să nu cunoască metamorfoza. Nu e un fenomen comun, luat la pachet cu viața. În unele nu se aprinde lumina niciodată. E un fel de Las Vegas ziua/Las Vegas noaptea. Peisaj urban/ versus
magie. 🙂
LikeLiked by 3 people
Legat de lumina, exista si situatia particulara de rebranduire, cand o firma care face banale jaluzele poate spune ca e implicata intr-un proces de control dirijat al luminii. Si nu poate fi acuzata de fals in declaratii 🙂
LikeLiked by 1 person
Drept. Știu să se vândă. Totul depinde de ochiul și credulitatea cumpărătorului. De setea și nevoia lui.
Până la urmă poți să folosești ca sursă de lumină electricitatea, să dormi ziua cu jaluzelele trase și să spui că soarele e un basm. 🙂
LikeLiked by 1 person
Soarele e chiar un basm
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Dragostea anuleaza prietenia …. crede-ma ca enuntul acesta simplu merita sa fie pus in rama 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu exista dragoste fara o temeinica prietenie. Doar pasiune. Dar pasiunea este un foc, nu poate arde la nesfarsit. 🙂
LikeLiked by 2 people
Dar dragoste fara pasiune poate exista ?
LikeLike
Perfect de acord. 🙂
LikeLiked by 1 person
Uneori. Când prietenia se transformă în dragoste și apoi se termină. E, cred, cea mai urâtă posibilitate, cea mai urâtă întâmplare a vieții. Că ai pierdut și iubitul și prietenul. Dar dacă e doar pasiune și nu ai în comun prea multe cu „dragostea vieții tale” nu are șanse în timp. Nu cred în „contrariile se atrag” ci în „cine se aseamănă se adună.” 🙂
LikeLiked by 1 person
Hear, hear…!
🌷
LikeLiked by 1 person
Câte forme poate avea şi-n câte feluri te poate surprinde. Şi cu toate astea, cu toate studiile şi filosofiile, cât te loveşte, tot aerian te face, indiferent de “teoria” bine studiată.
LikeLiked by 2 people
Nu există studii sau rețete. E extraterestră. E „pe pielea ta” mă rog, pe mintea, sufletul tău. Eu așa zic. 🙂
LikeLiked by 2 people
Şi zici bine 😉
LikeLiked by 1 person
E iluzorie si scurta împaunarea,
Un vis, o amagire a perceptiei carnale.
Apoi, paunul vânator îsi pune întrebarea
Unde-mi sunt penele de sarbatoare ? 🙂
LikeLike
Nu cred că e o amăgire. Cred că atunci înflorești involuntar. E în genetica sufletului, dacă pot să spun așa. 🙂
LikeLiked by 1 person
Astea-s mici emotii si sentimente trecatoare
Ce tin o clipa,apoi se estompeaza-n zare.
Adevarata dragoste, nu e o scurta-“npaunare”,
E flacara Divina ce arde, mistuind fara-ncetare !
LikeLike
Regret să te contrazic. 😀
Dar aceea e eternitatea. Ceea ce numești tu „trecător”. Noi suntem definiția efemerului. Dragostea este forma de eternitate la care accedem conștienți, trăind ca muritori, indiferent cum se manifestă ea. Un om când iubește și se simte iubit este bun. Nu poate fi altfel.
LikeLiked by 1 person
Draga mea,ti-as acorda tot creditul cu conditia sa-mi mentionezi numele unui singur om bun (în viata) din cei circa 7 mld. de locuitori ai planetei Terra…
LikeLike
Iosif, nu sunt draga ta.
Listă cu oameni buni? Vorbești serios?
LikeLiked by 1 person
Dragostea perceputa prin cele cinci simturi primare, mostenite genetic, este o dragoste relativa, efemera, imprevizibila, înselatoare, un fals aproape perfect, identic cu Adevarata dragoste, Absoluta, neconditionata, sacrificatoare, fara prejudecati,(fericire eterna) atemporala … 🙂
Un week end supern, draga Em !
LikeLike
err.*superb
LikeLike
Superba analiza facuta de tine.
LikeLiked by 1 person
Mă bucur tare mult că îți place. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ai perfectă dreptate în analiza ta. Dar ce te faci când, aşa cum mi-a spus cineva mai demult, “eu ofer atâta dragostă câtă primesc”? Mai este aceasta dragoste, dacă poate fi teoretic cuantificată? Şi mai există o vorbă: oferă înainte de a pretinde. Greu şi cu dragostea asta. te ridică dar şi dă cu tine de pământ.
LikeLiked by 1 person
Dragostea nu e comerț. Este dezinteresată. Dăruiești fără să aștepți. E trist dacă nu primești, dar dacă iubești o faci necondiționat. Nu cred în iubiri mari ori mici, ori în cuantificare. Iubești sau nu iubești. Trăiești sau nu trăiești.
Oh, da! Când ești fluture zbori sus de tot. Dar și când îți arzi aripile… 🙂
LikeLiked by 2 people
Pesimiste comentarii, aş spune deşi autorii le vor cataloga drept realiste.
In fapt, e foarte simplu: iubeşti atunci când trăieşti pentru celălalt. Punct.
🌷
LikeLiked by 1 person
Exact. Este atât de simplu. Condiția e să fie „celălaltul” care trebuie. 🙂 Atunci e adevărat. Nu cred că fiecare om are șansa unei povești adevărate.
LikeLiked by 1 person
Axiomatic… 😊
🌷
LikeLiked by 1 person
Eu nu mai cred în împăunare. O vedeam altfel cândva, un fel de amestec de prietenie cu dragoste, iubire. Nici nu mai ştiu să vorbesc despre asta. Aşa cum spui tu că muzica nu se poate povesti, asta spun eu despre iubire. Un fel de unire adiacentă a trupurilor în care sufletele să se amestece. Dacă un deget al unui trup este rănit, să simtă durerea şi celălalt.
Din păcate, oamenii au facut legi ale iubirii. In iubire poţi să primeşti supărări, certuri, contraziceri şi chiar palme şi iubirea să fie nealterată. Cică iubim necondiţionat. Să ai parte de iubire aşa cum o vezi tu.
LikeLiked by 1 person
E unic și… personalizat că să zic așa. O experiență personală. Fiecare o trece prin filtrul propriu și experiențele trăite. Frumos ai definit și cred că exact asta este: când un deget al unui trup este rănit, simte durerea și celălalt. Când intră mizerie în casa sufletului, când agresiunea este pusă la aceeași masă cu cei doi, cred că e departe tare orice sentiment frumos. Poate e doar o colaborare, un parteneriat pentru că… viața. Eu mi-am cam aranjat cămara, ca să zic așa. 🙂
Mulțumesc și-ți doresc la fel. 🙂
LikeLiked by 1 person