Iubirea metamorfozează individul. Larva devine fluture, iar oamenii sunt mai frumoși, mai buni când iubesc. Fiecare. Fără excepție. Spun miere și poartă cele mai bune haine ale sufletului. Îndrăgostiții sunt sărbătoare. Ajung peste noapte păuni.

Perioada de împăunare se limitează pe intervalul de timp necesar vânătorii și cuceririi.

Îndrăgostitul își desface generos penajul colorat-sidefat și acoperă cu o pânză de păianjen toate întrebările și neliniștile posibile și imposibile ale ființei-țintă. Penajul este păstrat cu grijă în dulap și scos doar în aceste momente speciale. Când lucrurile se așază, penele de păun se închid, iar omul își îmbracă realitatea cotidiană, plictisitor de obișnuită. Ternă.

Pentru anumite persoane, perioada de vânătoare este drog, devine dependență. Se permanentizează într-o continuă căutare a experiențelor de împăunare. Genul acesta de împăunat își asumă riscul uzurii penajului strălucitor, format dintr-un portofoliu clișeic, cu formule șablon, care, în mare, se potrivesc unui procentaj larg de posibile cuceriri.

Cele mai stabile și mai reușite relații sunt cele care se nasc între doi prieteni. În aceste situații, perioada de împăunare este diferită, pentru că cei doi au trecutul unei realități deja cunoscute, ce cuprinde lista calităților și defectelor, fără exagerări voite, sau nevoite, fără ascunzișuri, lustruiri, sau măști.

Inițial, dragostea anulează prietenia, dar perioada de cucerire este fascinantă pentru cei doi. E revelația descoperirii iubitului/iubitei care, neașteptat, iese dintr-un friend zone crezut inofensiv și se revarsă spumos în sfera intimă a sentimentului. Fascinația se naște din căldura copleșitoare care inundă pe cei doi actuali parteneri, foști prieteni.

Sentimentele au aceeași intensitate, indiferent între cine se petrece reacția chimică stelară. Iubirea există, sau nu. Se conjugă, sau nu. Dragostea nu este cantitativă, pentru că nu ai cum să dăruiești un sfert, sau două de suflet. Îți pui pe tavă ființa celui/celei din fața ta. Necondiționat. În perioada de împăunare e dăruire fără calcul. Nu există reguli, timp sau spațiu. E absolut.

În cazul dragostei la prima vedere, fascinația „întâmplării” de a te intersecta chimic cu o altă ființă te lovește brusc, fără preaviz. Penajul e activat la secundă, împăunarea se produce. Însă, când în cele din urmă omul se liniștește și revine la realitatea care-l definește, partenerul poate avea un șoc, descoperind în spatele penelor de păun minunat colorate, o posibilă totală nepotrivire. Sunt situațiile în care iubirea devine insuficientă și relația se rupe, se sparge în cioburi atât de mici, încât cel puțin unul din cei doi parteneri sângerează.

Iubirea metamorfozează. Faceți din ea permanentă împăunare.