Pe aici a venit iarna. Iarnă serioasă cu zăpadă și clopoței. Frig cu țurțuri și străzi feeric luminate. Patria lui Moș Crăciun. Cum altfel?
În seara asta am fost la Zumba, ca de obicei joia. Trebuie să spun că merg la sala asta din iunie, minim de trei ori pe săptămână.
Deci de șase luni. Șase luni! Parchez mașina după caz, afară sau în garajul de vis a vis, aflat la parterul unui bloc de birouri sau locuințe. De când e frig o pun înăuntru, în caz că-i vine ideea să mă aștepte pudrată.
Așa și azi, doar că, pe când să intru să o iau, intră dacă ai pe unde. Ușa, care de obicei se ridica automat când mă apropiam, acum stătea bosumflată cu nasu-n zăpadă.
Ce-o fi având? M-am apropiat. M-am îndepărtat. Am mers mai încet. Oi fi fost prea iute și nu m-o fi simțit… Am făcut pași în față și în spate. Nimic.
M-am gândit că poate-s prea mică. Poate că cei 1.63 de cm ai mei nu sunt suficienți și nu mă vede. Așa că am sărit dând din mâini. Mai în față. Mai în spate. Nimic. Am făcut tot ce am crezut că ar putea îndupleca un senzor cumsecade.
Eram pe WhatsApp cu prietena mea, care se tăvălea de râs văzând dansul pinguinului pe care-l făceam, doar-doar impresionez ușa îndărătnică. Nimic.
După vreo zece minute de insistență, văzând că nu pot și nu pot, am tras unica concluzie logică: s-a stricat.
Am intrat pe ușa principală, unde e portarul, ori recepționistul ori whatever și l-am anunțat că li s-a stricat senzorul. Că nu mi se deschide ușa. „Care senzor?” m-a întrebat el. Ce a urmat a fost un dialog a la Caragiale. Nu. Ei nu au senzor decât pentru mașini. Iar eu nefiind mașină…
Am aflat că de șase luni, am fost atât de norocoasă încât de fiecare dată când am intrat, ușa s-a deschis pentru că o mașină intra sau ieșea în același timp cu mine. De fapt procedura e alta.
Și acum râd. Ora nouă seara. Eu cu o haină din puf de pinguin, cu gluga-n ochi, cu uggs și mănuși, sărind ca o minge în fața unei uși de garaj încăpățânate.
Ce-o fi fost în mintea celor care m-au văzut? Ce au înțeles ei din ritualul meu, nu știu. Nimeni nu m-a deranjat. Nimeni nu m-a întrebat ce fac.
racoltapetru6 said:
Ha, ha… Hai că am râs și eu, mai ceva ca după un banc excelent! Așa ceva… chiar e de pomină! 😀
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mă bucur că te-am făcut să râzi. Uneori viața face cele mai bune bancuri. Și dacă le luăm ca atare e prilej de râs. 🙂
LikeLiked by 1 person
illusion said:
Să știi că și eu mi-am imaginat cum ai arăta în situația asta, apoi m-am imaginat pe mine pentru că pare ceva ce mi s-ar putea întâmpla și mie :))
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Cam pățesc de-astea. 😀 Dar mă amuz de fiecare dată. 🙂
LikeLike
illusion said:
Și eu la fel
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Avem simțul umorului foarte bine dezvoltat. Că alții se enervează. Mie mi se par delicioase. Și când mă rătăcesc cu mașina, zic că face parte din „să ne cunoaștem orașul”. 😀
LikeLiked by 1 person
illusion said:
Bună idee 🙂
LikeLiked by 1 person
illusion said:
Prietenul meu le numește situații a la Diana :))
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Da, da, da. Bun nume. Așa o să le zic și eu de acum încolo. 🙂
LikeLiked by 1 person
illusion said:
:))
LikeLiked by 1 person
iosif, said:
Esti o povestitoare geniala ! Citindu-te îmi imaginam un show de “zumba” pe cinste, oferit gratuit eventualilor spectatori ! Penibila si în acelasi timp, superba patanie ! 🙂
O zi buna cu senin în Suflet, draga Em !
LikeLike
sweet & salty said:
Nu mi s-a părut nici o secundă penibilă. Doar haioasă. Mai pățesc eu de-astea. 😀
LikeLike
Iustina said:
Ai râs tu cât ai râs, iar acum râdem și noi cu tine.
Dacă stai să te gândești, ai avut noroc nu doar să fie mereu în preajmă o mașină, care să între sau să iasă, ci că nu s-a închis poarta peste tine.
Și mai ai și zăpadă. Deja. Norocoaso! 😉
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
La asta nu m-am gândit. 🙂
Da, e amazing! Îți dai seama? Șase luni să se potrivească lucrurile așa. 😀
Îți dedic zăpada. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dorina Danila said:
Hai ca m-ai binedispus de dimineata! :)) Zi faina sa ai!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mă bucur. Să știi că și eu m-am bine dispus. 😀 Zi frumoasă!
LikeLiked by 1 person
Dorina Danila said:
Multumesc, la fel!
LikeLiked by 1 person
Ana G. said:
Vaaai, ce te invidiez pentru zăpada aia…! Albă, frumoasă, cum la București nu s-ar vedea decât dimineața, dacă a nins peste noapte. Că în ziua următoare ar fi mocirlă.Pățania ta e amuzantă, dar îmi imaginez că pentru tine nu era deloc așa.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Ba m-am distrat în fiecare secundă. De aceea am și scris pățania. Cum am ajuns acasă asta am făcut.
Ce ți-aș dărui zăpada ție. Eu pot să păstrez doar verile. 😀
LikeLike
papagigli said:
Ce ma mira, nu e topaiala, ci faptul ca te duci singura la zumba. Oare de ce? 😉
LikeLike
sweet & salty said:
Păi e cam feminină Zumba, după părerea mea. Dar la sală merg de obicei singură, că nu e doar clasă de Zumba. Tu nu mergi la sală singur?
LikeLike
papagigli said:
Oriunde mergem, cu exceptia cumparaturilor, am mers si mergem impreuna, fie c-a fost tango, zumba, salsa, vacante, petreceri si care or mai fi. La gym nu mergem ca-l avem in casa, dar in rest, impreuna 😉
LikeLike
sweet & salty said:
Înțeleg în majoritatea locurilor, dar să văd un bărbat la Zumba mi se pare moartea pasiunii. 😀
LikeLike
papagigli said:
Nu-ti cunosc pasiunile, dar nici n-am auzit de zumba unisex 😛
LikeLike
sweet & salty said:
Nu că e unisex, dar am văzut și eu niște exemplare cu burtică cum se unduiesc grațios… de leșini de râs. Am fost într-o perioadă la o clasă de zumba unde erau vreo trei bărbați. Și cum sunt oglinzi peste tot… mă chinuiam să evit să-i privesc pentru că mă pufnea râsul.
E drept, coregrafiile sunt diferite și ce făcea instructoarea noastră era mai mult pentru femei (am și zis că parcă era ritual de împerechere atât de mult se baza pe unduiri de coapse și scuturat de bust). Or fi și clase de zumba mai… masculine. Recunosc, sunt subiectivă pentru că mă rezum la ce am văzut eu și nu am prea multă experiență, am început abia în primăvară. 🙂
LikeLike
papagigli said:
Noi am fost la vreo doua-trei sedinte dupa care am abandonat. dar sa stii ca erau si femei cu burtica. N-am avut norocul sa am ce privi 😆
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Sunt și femei cu burtică, fără discuție, dar parcă își mișcă altfel rotunjimile. În general sunt toate opțiunile într-o clasă. Și frumoase și mai puțin. Îmi place zumba. Voi la ce mergeți? Apropo de tango, îl iubesc. E preferatul meu, dar habar nu am unde ar fi dansuri de societate.
Pe mine ce m-a fascinat, a fost prima clasă de Zumba. O să-ți pun link aici, pentru că nu cred că erai în zonă, să înțelegi despre ce vorbesc.
LikeLike
papagigli said:
Burtica si celulita 😉
Noi nu mai mergem. Adica, de fapt doar mergem … pe treadmill, iarna si pe afara, vara. In februarie plecam fo trei saptamini in Portugalia, unde am fost si in toamna si ne-am propus sa dam kilometrajul peste cap 😆
Tangoul argentinian ne place si noua, dar ala ca sa-l inveti trebuie sa-l simti si mergind o data pe saptamina simti pe dracu. La ala trebuie sa inveti si sa practici cam 8 ore pe zi timp de doi-trei ani. Altfel, inveti citeva miscari pe care le morfolesti pe la cite-o petrecere, daca se lasa si cu tangouri.
Acum ma duc sa-nteleg despre ce vorbesti 😆
LikeLike
axel said:
Păi în stilul ăsta, nici nu mai e nevoie de zumba… doar să te mişti mai rapid şi uniform accelerat pe lângă senzor şi ți-ai făcut norma pe ziua aia… 😂
Glumesc, no… da’ ştii asta. 😊
🌷
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nici de sală. Ușă de garaj cu senzor am și acasă. Ce să mai plec? 😀
LikeLike
danaiana said:
Cel putin te-ai incalzit topaind in fata usii…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Eram încălzită, că veneam de la Zumba. Nu am răcit măcar la frigul acela, ocupată să înduplec ușa. 😀
LikeLiked by 1 person
danaiana said:
Ai avut noroc!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Da, fără discuție. Nici nu mi-am pus problema că nu ar fi. Eu iau lucrurile mai… lejer. Nu prea mă revolt că „viața e nedrept și greu”. Orice are o soluție până la urmă. Și dacă trebuie un pic de dansul pinguinului… why not? 😀
LikeLiked by 1 person
danaiana said:
Semanam…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Clar. 😊
LikeLiked by 1 person
Ioana said:
Priveste partea buna a lucrurilor, o sa te tina minte pe data viitoare :)))
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Întotdeauna văd partea bună, ori haioasă a lucrurilor. M-am distrat la maxim. 😀
LikeLike
Poteci de dor said:
😀 😀 😀 😀
Io râd da’ nu-i râsu meu. Aşa făceam eu cu-n bec cu senzor care era stricat dar eu nu ştiam.
Eh, oamenii s-au gândit că încă faci antrenamentul.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Garajul e peste drum de Gym. Adică cei care trec e probabil să nu facă absolut nici o legătură. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ana said:
Ai controlat? Nu esti virala pe youtube? 😁😁😁
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Posibil. 😀 La insistența mea și încăpățânarea ușii… 😀
LikeLike
Ana said:
😃😃😃
LikeLiked by 1 person
psi said:
te invidiez pentru zăpadă. la noi s-a topit și bruma aia care era. 😦
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Ți-o dăruiesc pe toată! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mihai said:
Imi imaginez scena comica si imi vine sa rad. Nu pot insa sa nu remarc, ca ai descris o situatie de viata, care pentru multi ar fi insemnat nervi si frustrare, iar tu in stilul caracteristic, ai scos in relief partea pozitiva, si cu ajutorul umorului, ai reusit sa binedispui si pe altii.
In general stii sa aduci lumina in zile intunecate si sa strecori veselie in suflete mohorate. Cum sa nu te iubeasca lumea?
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mulțumesc, Mihai! Nu știu cât mă iubește lumea, însă într-adevăr, situații de genul acesta nu mă pot enerva. Comicul din ele învinge.
Îmi amintesc acum o situație: eram în Cuba cu prietena mea. La resorturi e recepția într-o clădire, dar lumea e repartizată în mici vile în întreg resortul. Noi, cu harta în mână nu reușeam să găsim nicicum clădirea în care eram repartizate. Ne mișcam în cerc. Cum veneam din Canada eram îmbrăcate gros, eram deja atacate de țânțari și trăgeam după noi gențile de mână.
D. înjura de mama focului, eu muream de râs. Clădirile erau puse în ordine alfabetică, însă pentru noi la ora aceea era labirint. 🙂
LikeLike
clipederaidiniadulmeu said:
Mie mi s-a intamplat sa nu se deschida usa de la CEC. Senzorul se declansa in momentul in care persoana era cam la un metru de usa. Cum eu merg incet, cand ajungeam la intrare, usile se inchideau. Aveam o prietena care lucra acolo. Ma vedea ca eu ma miscam ca un joagar si nu-ntelegea ce m-a apucat tocmai acolo. Mi-a sarit in ajutor portarul. Tu erai mult mai eficienta de te aveam. Gata antrenata de la zumba, cu mine alaturi, iesea un spectacol de zile mari. Te pup. Am ras dimineata citindu-te si-mi inchei ziua tot cu tine.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mă bucur că te-am făcut să râzi. Și pe mine m-a distrat fantastic toată întâmplarea. Nu pot să cred că timp de șase luni am intrat netulburată. Să ai o zi frumoasă!
LikeLiked by 1 person
Cosmisian said:
Ei, asta da demo de zumba! Foarte comica aceasta intamplare.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
M-am amuzat și eu copios. În timp m-am obișnuit cu mine și am înțeles că periodic, vrând-nevrând am pățanii de genul acesta. 🙂
LikeLike
Cosmisian said:
Dar, lasa o urma placuta pe zapada iernilor tale.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Lasă urme în fiecare anotimp. Ca nu doar iarna se întâmplă😊
LikeLiked by 1 person
La capatul curcubeului said:
Dacă tu te-ai distrat, noi ne-am distrat, totul e bine. Zi frumoasă să ai, Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Păi, nu e de râs? 😀 Zi frumoasă și ție! :*
LikeLiked by 1 person
Suflet said:
Doamne, tare comică mai ești!! Hm, cum s-au aliniat astrele timp de 6 luni. :)) Râd și eu alături de tine, dar mai pe silențios, că sigur aș fi făcut la fel. 😀
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
De obicei astrele țin cu mine. Am dovada. 😀
LikeLiked by 1 person
Erwin Lucian Bureriu said:
Poza excelentă. Ontario sub gheață, cred că se poate ajunge pe insulă mergând cu skiurile. Și un foarte bun ancadrament al orașului, downtownul având o configurație piramidală. Se vede că nu e un oraș eclectic, aiurea, ca Bucureștii. Totul a fost proiectat armonios, în prealabil. M-au impresionat Yonge și University în special.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
E un oraș superb într-adevăr. Până și frigul zilele acestea are farmecul lui, e patina sărbătorii. Poza am luat-o de pe net, din păcate nu îmi aparține. Nu am găsit o poză sugestivă la text. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ronnie said:
😀
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
😀
LikeLiked by 1 person