Am găsit un text scris de mine în vară, în țară. Am multe drafturi pentru că mă apuc de multe texte și îmi vin alte și alte idei. Îmi promit să mă întorc și textele se adună. Într-o zi o să mă transform în secretara mea proprie și personală și am să fac ordine. Într-o zi.
„Am o bănuială că duminica locuiește la noi în grădina. De acolo iese din când în când. O dată pe săptămână.
Filosofăm, muncim, construim, ne iubim și ne urâm, ne împărțim, ne împrăștiem ca să ne adunăm și etc. etc. etc. Când totul e super simplu. Lumea se împarte în două: cei mușcați de țânțari și cei ignorați de țânțari.
De când sunt în țară primesc cărți, comand cărți. Toate scrise de autori români, majoritatea cunoscuți și dragi mie (o singură carte am ales-o spontan, fără știu autoarea, citind un feedback foarte convingător aici – Tatiana Țâbuleac). O să văd. Va fi surpriză. Cloșca cu ouă de aur sunt. Că am adunată comoara. Am bucuria scrisului Simonei Poclid (mulțumesc mult, draga mea pentru Pescar) și cea a lui Cosmin (mulțumesc tare pentru Mouelle). Nu a ajuns comanda de la Libris încă. Aștept să vină la mine prin cărțile lor Ana, Cristina, Monica și Nicoleta cu a doua ei carte. Știu că lista e mai lungă și ce nu am acum? Timp n-am. Dar deloc. Sunt prinsă până-n dinți de muncă, muncă și iar muncă, Dar vine ea vremea când voi reveni cu fiecare carte pe rând, pentru că fiecare e unică, așa, ca omul. Ce vreau eu să zic aici, în afară că mă laud că-mi iau cărți? Vreau să zic că e o bucurie cât de mult se scrie și se publică. Pentru că munca asta de Sisif și literele care curg și se șlefuiesc și se avântă, sunt parte din cultura românească contemporană.”
Și a trecut vara. A trecut și toamna și iarna. Mă rog, iarna e încă aici, dar să ne prefacem că nu mai e. E seară de Toronto cu zăpadă. Am citit majoritatea cărților enumerate, plus altele. Voi veni cu recenzii. SIONO va fi și o tribună pentru cărțile bune, chiar și cele publicate de alte edituri.
Ce ați mai citit? Ce îmi recomandați? Ce v-a impresionat până la ultima literă? Dacă ar fi să enumerați doar trei, ori hai, fie cinci cărți citite în ultima vreme, care ar fi lista voastră?
Eu mă citesc doar pe mine și rar
mă recunosc sau critic, las ușa deschisă
altor gânduri, poate ale tale, din altă zi sau
altă țară,
și atunci limba se încrâncenează de invidie,
dar ignor când eu eram cel plecat
și mut
și orb
și fără să te gândesc ca o parte
a unui prezent.
Te ridici uneori și predici din cărți
și în limbi doar de tine știute,
te înțeleg și asta mă face să plâng,
căci știu că ai fost pe urmele mele,
privind la același răsărit,
cu aceeași durere,
sau mirare că doar universul ne unește.
Da, nu doar scrisul, dar chiar gustul tăcerii
așezate încet printre rânduri
vor aduce înapoi istorii ce încă așteaptă
să le pui în cuvinte,
iar eu te citesc peste umăr,
punând poate o virgulă sau o lacrimă
acolo unde ai uitat sau nu ai visat încă.
Nu sunt ninsori care să îți țină florile
să înflorească pe telefon și nici gânduri
departe de amintiri,
atunci te superi pe vară și arunci cărți pe nisip
să se citească singure!
Să ne citim
LikeLiked by 7 people
Să ne citim! Super răspuns! Wow! Dar totuși nu ai un clasament? :))))
LikeLike
În ultima vreme am citit mai mult dezvoltare personală. Am citit și Groapa de Eugen Barbu și mi-a plăcut. Azi sau mâine mă apuc de Liberă, noua carte a Cristinei Lincu 🙂
LikeLiked by 1 person
Eugen Barbu e huge. Îl ador. Cristinei i-am cumpărat cărțile în vară (în afară de cea mai recentă), dar nu am reușit încă să le citesc. Mulțumesc mult!
LikeLike
Când îți faci timp de cărțile Cristinei, sigur o să îți placă 😁
LikeLiked by 1 person
Sunt convinsă. Îi ador stilul.
LikeLike
știi deja că citesc mult, ca apucata. ultima carte citită este… ana. curios(sau nu) exact acum un an, pe vremea asta, citisem pași. 🙂
ți-aș recomanda cel de sus, spațiu, mine de gheorghe mircea, soțul tușei vero (sunt restantă cu recenzia ei). este o surpriză absolut impresionantă pentru mine filozofia din cuvântul ingineresc al lui gheo cum îi zice tușa. diana alzner iarăși este o recomandare pe care ți-aș face-o.
și mă mai gândesc.
LikeLiked by 2 people
Ca fapt divers, mărturisesc (cu căinţă 🙂 ) că Gheo e un soi de… nume de scenă, de care el n-are habar (nu-mi citeşte blogurile). Rudele şi prietenii apropiaţi îi spun Ghiţă. Eu… nu-l strig aproape niciodată exact pe nume. Nici el pe mine – absolut niciodată. Ne-a intrat în reflex să ne spunem altcumva.
LikeLiked by 2 people
nici noi nu ne strigăm pe nume, cum de altfel nici pe maya n-o cheamă așa decât în acte. 😀
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc tare! Le pun pe listă. Anul trecut citeai Pași? Ce bine că a trecut un an între ele, pentru că sunt atât de diferite. La toți cei care au cumpărat ambele cărți le spun să lasă să treacă o perioadă de timp între ele. Mulțumesc încă o dată pentru recenzie. Am pus link la tine și am pus și pe fb, tot așa, că așa m-a lăsat. Mulțumesc Psi și un bulgăre de zăpadă!
LikeLiked by 1 person
da, mi-a amintit FB că citeam pașii și am zâmbit de cum se așează lucrurile! te îmbrățișez cu drag.
LikeLike
Pingback: ana. o poveste de dincolo de timp - psi-words