„Ana din Sava transilvană, de sub umbrele marelui Cluj Napoca” zice Psi. O recenzie venită de la un om căruia nu-i curge sânge prin vene, ci poezie. Mulțumesc cu soare, Camelia! Bunica iubea cărțile și cu siguranță ar fi fost fericită să o îmbrățișeze pe aceasta. M-ar fi privit cu albastrul acela elegant și dulce și ar fi fost fericită. Nu pentru ea, pentru mine. Pentru că am reușit (mărturisesc, cu greu și „săpând” în trecut) să pricep și să descopăr viața aceea închisă bine între copertele altui secol. Scriind am uitat că e vorba de familia mea, de rădăcinile mele, am urmat cuminte, de pe margine, destinul personajelor și m-am mirat că au fost tineri și frumși, că au iubit și au fost nebuni și ei de frumusețea vârstei, apoi că au suferit și că umbrele războiului ori ale altor vitregii le-au mai spurcat seninul .