Nu știu alții cum sunt, dar pe mine librăriile mă fac fericită. Dacă cineva m-ar uita închisă într-o librărie, în librăria Gaudeamus, de exemplu, cred că aș muri de foame împăcată. Citind.
Cred că toți aveți o librărie de suflet ca a mea.
Din păcate, acest minunat loc creat pentru cei îndrăgostiți de cuvânt este călcat cu pasul de umanoizi din ce în ce mai rar. Și aici mă duc cu gândul la Istoria lui Răzvan, carte scrisă de Horia Corcheș, unde un băiat din viitor este fascinat de carte, obiect aproape necunoscut, aflat doar la muzeu, pentru o nișă extrem de mică de pasionați.
În cele două țări pe care le cunosc așa cum îmi știu buzunarele, România și Canada, sunt foarte puține librării. Grandioase (unele), dar puține. Însă, găsești cărți, mai nou, la tot felul de magazine: de la benzinării, farmacii, alimentare, în cele mai ciudate și neașteptate locuri. Poți să cumperi două kile de făină și trei Dostoievski, trei legături de ceapă, un Liviu Rebreanu și detergent de vase. Ori, cât plătește soțul benzina și ia o cafea, tu să răsfoiești iute o ediție de lux dintr-un coț al dughenei. Nimic greșit, zic eu. Ori nimic foarte greșit, mai degrabă. Orice strategie ce pledează pentru întâlnirea cu cartea ar fi binevenită. Nu-i așa?
Dar sunt furate librăriile!
N-am cumpărat de la magazinul de cărți nici algocalmin și nici castraveți murați și nici pătrunjel. Nu pare potrivit. Nu-i așa?
Dacă m-ați întreba v-aș spune că mi s-ar părea potrivit să găsim cărți doar în lăcașul lor. În LIBRĂRIE. Să se respire una cu alta, să le fie mângâiat creștetul de mâini curioase și cuminți de cititori interesați de literă.
Mă doare azi librăria, frate! De câte ori intru în câte una, văd săli aproape goale, ca la muzeu. Liniștea cărților vesel colorate ori sobre, e prea rar tulburată de trecătorii curioși să le atingă copertele. E adevărat, cumpărăm mai mult online, mulți dintre noi.
Dar ne pier librăriile.
Vă dau un exemplu.
Librăria Gaudeamus e așezată în centrul Clujului. Este un colțișor colorat aflat într-o clădire istorică, aflată vizavi de fostul CEC. Acum se renovează, așa că frumusețea locului este un pic detronată de lucrătorii de stradă.
Dacă vizitezi Clujul, și este mare păcat să nu o faci, ajungi cu siguranță și în piața Matei Corvin (piața Unirii, cum se numește azi). De acolo, strada Iuliu Maniu este la o aruncătură de băț, practic, cum stai cu fața către statuie, strada cu librăria este în dreapta ta. Faci fix un minut pe jos. Un zâmbet cald te invită de la ușă să îți deschizi dorința. Să fii ajutat, îndrumat, sau lăsat în lumea ta de litere dacă asta ți-e voia.
Sunt puține librăriile clujene. Sunt vreo trei în centru și una sau două în mall-uri. Pe vremuri tot cam atâtea erau. În jurul lor s-au dezvoltat mii de magazine, de brand-uri, de noi produse. Ele au rămas timide, așteptând iubitorii de carte. Având încredere în ei.
Mi-e fierbinte dorința pe care aș vrea să vi-o transmit: să intrați din când în când în librării fizice. Să vă lăsați invadați de mulțimea de culori, de titluri, de coperte, de mirosul acela de tipar și hârtie curată. Să simțiți magia lăcașului cărții. Să vă dăruiți vouă bucuria de-a vizita din când în când templul cărții. Iar lor să le dăruiți viață.
Am și eu aceleași regretele mele pentru reducerea tot mai drastică a librăriilor din Baia Mare. Deja au ajuns la jumătate, din câte erau acum două decenii, iar asta ne doare și ne mâhnește.
LikeLiked by 1 person
E firesc să ne doară. Pentru că e greu să pierdem ceea ce iubim. Când ai cultul cărții e cam greu să o cumperi de la aprozar. 🙂
LikeLike
Scuze pentru exprimarea din prima propoziție. Fără scuze!
LikeLike
… din cauza greșelii mele, firește.
LikeLike
Intai si intai, intreb si eu, ca una pentru care Clujul va avea intotdeauna o parte din inima si sufletul meu, cum sa nu iubesti libraria asta?
Dar da, sunt tot mai putine librarii, acel acasa al cartilor inainte sa isi gaseasca cuminti locul in casele noastre. Nu stiu daca se poate descrie acel sentiment pe care ti-l ofera atingerea paginilor unei carti aflata pe rafturile din fata ta.
Si eu sunt ca si tine.Am vazut o librarie m-ai pierdut, nu ma mai scoti usor de acolo, si, evident niciodata cu mana goala. Ma doare sa vad cum dispar sau se transforma incet intr-un amalgam in care cartile sunt sufocate de cu totul alte lucruri. Si, daca vorbim de librarii de suflet, nu pot sa nu ma gandesc la libraria Shakespeare din…Paris, care i-a exasperat pe ai mei la prima mea vizita acolo, convisi fiind ca m-am ratacit, la propriu, prin orasul luminilor.
LikeLiked by 1 person
Așa am reacționat și eu prima dată la Chapters în Canada. Realmente am crezut că sunt în Rai. Prima oară (acum 19 ani, deci îți imaginezi impactul) într-o librărie imensă, imaculată, superb organizată cu niște coperte și o calitate a hârtiei cum nu mai văzusem. Cu mese unde puteai să iei o carte și să o citești cu o cafea și ceva alături. Nu-mi venea să cred. Eram atât de fericită ca și cum aș fi descoperit o comoară personală.
Mă dor librăriile, așa cum ți-am spus. Fețele triste ale librarilor. Și noi nu facem nimic. Comandăm online de cele mai multe ori că ne grăbim și e comod.
Schimbările vieții…
LikeLike
Dureros de adevărat. Pier încet. Şi rămân tăcute.
LikeLiked by 1 person
Exact. Și nu ne dăm seama că, de fapt, noi suntem cei care pierdem. Acel sentiment nu îl găsești niciunde.
LikeLiked by 1 person
Eu ma duc in Romania pentru mama si pentru Carturesti. Poate exagerez un pic, dar nu foarte tare. Carturestiul din centrul vechi al Bucurestiului e vizita mea favorita din tot ce vizitez acasa. Recent, pentru ca ma tine covidul la distanta, am descoperit ca livreaza carti cu DHL peste hotare, ceea ce a fost o mare bucurie. Pot sustine, de departe, libraria si ma pot bucura de carti in romana. Serviciul a fost perfect si il recomand calduros.
LikeLiked by 1 person
Asta e minunat. Cărtureștiul din centru vechi este o minune. Am fost și am crezut că sunt pe alt tărâm. E superb. Dar la fel de gol.
Te felicit pentru susținerea ta.
LikeLiked by 1 person