La noi, în Ardeal, Paștele și Crăciunul s-au sărbătorit întotdeauna trei zile. Ca-n povești. Poate că așa e și la voi. Prima Zi de Paști, A doua… etc.
Am perpetuat această tradiție, așa că în fiecare dimineață de sărbătoare ciocnim ou și mâncăm cozonac. Pe lângă altele. 🙂
Bunătăți fac. Doar sunt ardeleancă. Am în gene gustul tricolor și nu pot altfel. Deși, trebuie să recunosc, am pornit de la zero și am învățat să gătesc abia când m-am măritat. Apoi am prins drag de joaca aromelor și gusturilor, de pastelul decorațiilor…
Așa că azi la cafea vă servesc cu cozonac.
Și cu cărți.
La SIONO e ca în bucătărie. Manuscrisele sunt în diferite stadii.
Ați văzut în filme bucătăriile acelea ocupate de restaurant. Așa e și la noi.
Unele sunt la cuptor. Altele în faza de ingrediente.
La unele se lucrează copertele, la altele se fac biografii, se redactează, corectează.
Cât crește aluatul cartea vorbim cu autorii, ne sfătuim. Zboară ideile între noi ca fluturii vara.
Cele trei frumoase au plecat spre librării și spre autorii lor. Emoție.

„Trăiri” – Irina Magierka – poezie

Lirica Irinei Magierka, este o alchimie a simțurilor ce recreează Universul, îl
domesticește, transformându-l în argintul unei oglinzi transcendentale. Irina se
scrie pe sine, revărsând ca printr-o pâlnie, dinspre ea înspre lume, emoții
puternice care surprind realitatea în tentaculele unei abordări metafizice și o
fixează spectaculos în imagini surprinzătoare pentru simțurile celui cu care intră
în contact.
(Em Sava)

Copertă – Sasha Segal

„Lucette”, de Cosmisian – roman

Lucette e povestea unei poveşti, care-ţi spune o poveste. Şi dincolo de orice joc
de cuvinte, Lucette e un proces. De creştere, de dezvoltare, de suferinţă, de
acceptare, de renaştere. E un drum pe care-l parcurgi cu inocenţă de copil, cu
emoţia primei iubiri, cu teama de necunoscut, cu teama de neprevăzut, dar cu
siguranţa că, la capătul lui, vei avea lumea la picioare. O lume creionată în
culori împrumutate dintr-un „curcubeu pe nisip”. Simţi, de la primele pagini, că
te poţi lăsa să rătăceşti între file, autorul îţi oferă din umbră sentimentul că te va
ghida, că te va ajuta să te regăseşti doar ca să te pierzi iar, că va fi acolo și-ţi va
şopti traseul, îţi va lăsa indiciile care să-ţi reclădească drumul spre tine sau
dinspre tine spre un alt tu.
Iubeşti, pe rând, toate personajele, fără să ai o descriere foarte clară a lor. Ştii,
vag, cum arată ele, dar când ai imaginea asta, deja le iubeşti pentru ce sunt ele,
pentru cum sunt ele. Pe Lucette o iei în braţe de la primul ei zâmbet dintre
rânduri. Şi nu o mai laşi, aşa cum nici ea nu-şi lasă iepuraşul mult iubit. E
inocenţa pe care ai dus-o cu tine prin viaţă, printre ani, ai strâns-o la piept şi ai
ferit-o de iernile sau furtunile prin care viaţa te-a obligat să treci. Dar ai rămas
copilul care crede că „soarele are burta mare şi e uscat în suflet” pentru că, nu-i
aşa, „la umbra unui copil mic, se ascunde un suflet răcoros şi sincer”.
(Potecuța)

Copertă: Ioana Țiț și Răzvan Aricescu

„O altă ea”, de Petruța Petre – roman

Un roman ca un joc cu pioni – joc al sorții în care planurile firești ale
cotidianului se pot cufunda în noaptea vieții și a temerilor. Dragostea inițială
poate eșua în neîncredere și frică, iar vârsta se dizolvă firesc în puritatea
dragostei, o iubire târzie dovedindu-se a fi prima, a fi ingenuă și curată, a fi cea
adevărată. Emoțiile înfloresc subliniind truismul că niciodată nu e prea târziu. O
altă ea, cea de-a noua carte a scriitoarei Petruța Petre propune cititorului
psihologia unei femei aflată la răscrucea a trei bărbați, oscilând între virtual și
real, consumată de întrebări și răspunsuri al căror zbucium se poate liniști la
malul mării. Va reuși Cristina să devină o altă ea?
(Em Sava)

Copertă: Răzvan Aricescu

Aceste trei cărți, care vor ajunge și la mine curând, sunt foarte frumoase. Au grafică și pe interior.
De conținut nu mai vorbesc. Doar sunt cărți SIONO.

Mă opresc azi aici. Vin săptămâna viitoare cu altă cafea și alte noutăți.

PS: Vouă vă place noua formulă de WordPress? Mi se pare că pierd mult mai mult timp. Sunt enervante Block-urile în care sunt textele. Prea multe operațiuni să pui o poză. Doar mie mi se pare că e mai greoi?