Suferința vine în valuri. Unele aproape mă îneacă, și nu e metaforic ce spun, pentru că sunt sărate și ude. E drept, provin din mine. Apoi, cumva, durerea și dorul de fiul meu iau o formă de alinare și perspectiva se schimbă, amintirile sunt bogăție și nu katane înfipte adânc în mine.

Zilele cu David sunt o epuizare dulce. Mi-e foarte drag. E un copilaș țesut din fibre de soare și dragostea lui e atât de pură! Îl aștept cu nerăbdare și viața lui – a început clasa 0 – mă preocupă constant. Sunt curioasă ce face, cum e, cum se descurcă atunci când nu ne vedem. Are o fragilitate de înger, deși e fantastic de puternic – uneori simt că mă dărâmă. Răspunde provocărilor, fapt ce mă incită să-i inventez jocuri croite pe nevoile lui. Intuiția de dascăl mă conduce în acțiunile față de el, iar dorința lui de participare și firea sociabilă sunt atuuri prețioase în demersul meu.

Mă bucur de David și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru existența lui în viețile noastre.

În paralel cu David o ajut și pe mămica lui să slăbească. Întotdeauna m-a fascinat nutriția.
Azi, verișoara mea a împlinit minus 10 kg. Am început să o ghidez în 6 august. I-am făcut un plan alimentar bazat pe ce mâncăm noi, adică un fel de meniu ardelenesc cu 3 mese pe zi și 2 gustări, încadrat în valorile nutriționale necesare, cu proteină suficientă cât să nu piardă masă musculară, cu multă fibră ca să o ajute în digestie, dar și grăsimi sănătoase și carbohidrați. Și firește, deficit caloric. Toate acestea pe baza BMR-ului ei.
Nutriția e matematică și disciplină. R. avea nevoie, ca noi toți, de un pic de ordine alimentară și, cum nu (mai) sunt adepta dietelor, pentru că frustrarea alimentară te face ca la un moment dat să rupi frigiderul, cred că o rutină sănătoasă și satisfăcătoare – pentru că bucuria stomacului e una dintre fericirile umanității – e cheia unei vieți armonioase și sănătoase. Să nu uităm că până și dragostea trece prin stomac.

Concep diete, calculez valori nutritive, le grupez în mâncăruri delicioase și combin alimentele în funcție de arderile organismului, gătesc, inventez jocuri și mă bucur când pot să ajut. Și mai trece câte o zi.

Am mai scris pe aici, însă texte nepublicabile, atât de multă duritate în spatele fiecărui cuvânt… Chiar mă gândeam că uite, asta nu poate AI-ul, să țipe dintre cuvinte, să topească, să lovească, să otrăvească… Poate fi incredibil de corect, poate să copieze. În mâna unor oameni a devenit instrument perfect de a păcăli, de a manipula. Dar nu are spontaneitate. Cel puțin cred că nu încă.

Și, pentru că o poză face cât o mie de cuvinte, ca să nu credeți că mă laud, o să pun câteva poze unde caloriile sunt domesticite, indicele glicemic șomează, iar vârfuri insulinice nu există. Nici zahăr, nici făină, de fapt nimic extra-procesat în bucătăria mea. În schimb multă joacă cu ingrediente bune și condimente.