M-am întrebat adesea de ce mi-a dat Dumnezeu copilul, dacă avea să fie atât de avar, să și-l ia înapoi atât de curând.
Presupun că știu de ce. I-am forțat mâna.
Când medicii mi-au spus că nu pot avea copii, eu n-am luat de bun diagnosticul lor, nu l-am acceptat. M-am încăpățânat și mi-am chinuit trupul în dureri și sufletul în frici, dar nu m-am lăsat până când am rămas însărcinată și am dus minunea la capăt. Nouă luni de sarcină cu risc, dar VICTORIE, rezultatul a venit pe lume drăgălaș și mâncăcios și, în ciuda unei mămici șubrede, extrem de sănătos.
Medicul care l-a adus pe lume spunea că e al lui, pentru că mă monitorizase ca pe o bombă cu ceas toată perioada. Bebelușul meu nu era doar victorie personală, ci și una medicală.
Știți voi tipul acela de copil care te tâmpește cu „te rog, te rog, te rog…” până obține ce vrea? Așa am fost eu cu Dumnezeu.
Și mi-a dat minune de băiețel, dulce și isteț.
Dar nu-mi amintesc să-i fi mulțumit lui Dumnezeu că mi-a îndeplinit dorința și poate L-am supărat.
Poate n-am fost nici mama cea mai bună: m-am întors la școală când avea zece lunițe și am risipit timpul acela îngeresc în care trebuia să stau cu el, angajând o bonă. Și poate iar L-am supărat pe Dumnezeu.
Doamne, câte greșeli oi fi făcut… cu voie și fără voie… cu vorba, cu gândul, cu fapta…
Sweet & Salty 
M-am învățat sa aștept semnul tău. Spovedaniile tale. Întrebările și nerăspunsurile. Dilemele, gândurile scrise, decantările și cuvintele tale indiferent cât de dureroase sunt. În general, oamenii nu știu ce sa zică acelora care duc astfel de poveri. Eu am însă bucuria ca măcar te citesc iar, conversand asa, aparent în gol, dar cu efect teribil. Tăcerea ta m-a îndurerat tare. Dar am înțeles-o. Asa cum nu simt nevoia sa îți spun ce sa faci sau ce sa schimbi, dar prietenește așez ceva care poate ajuta. Ai fost mama buna, Em. Nu se putea altfel. Uita-te la tine cât suferi. Nu sunt doar regrete pentru ce nu ai făcut, e regretul ca nu trebuia sa fie astfel. Nicio mama nu se gândește ca ii supraviețuiește copilului, altfel am rămâne fără mame tot trăind cu drobul de sare. Eu sunt sigura ca Tudor a avut menirea lui, dar cu adevărat putea sa și-o ducă pe pământ multă vreme inca, nu în Cer. Ma gândesc ca scriind toate acestea ii spui Universului cât de nedrept a fost. Sunt sigura ca asta faci de 2 ani și nimic nu alina pentru ca orice ar spune cineva din jur tu ești cea care trăiește fără el. Poate însă în labirintul tău întra și pacea, într-o zi..
LikeLiked by 1 person
E adevărat, însă deși aparent oamenii ca mine refuză comunicarea, forța cuvântului e atât de puternică și necesară, încât cuvântul devine medicament. Evenimentele majore și tragice sperie și poate de aceea unii se sfiesc să îmi vorbească.
Eu, în ciuda durerii, sunt recunoscătoare că l-am avut – și încă îl am, dar ca înger – pe Tudor. Da, am fost o mamă bună, poate prea profesoară cu el în adolescență, însă am fost buni prieteni și l-am adorat și îl ador. Sunt lucruri de care îmi pare rău, ca cel despre care vorbeam, că de la 10 lunițe i-am luat bonă, care s-a lipit de familia noastră, pentru că noi eram foarte ocupați. Azi îmi pare rău, dar la vremea aceea nu gândeam așa. Sau că nu am fost de acord într-o etapă cu freza lui și amintindu-mi, realizez că nu am prea fost aerisită la minte la ora aceea. Privit totul prin prisma pierderii totul e deformat.
LikeLike
Nu l-ai suparat pe Dumnezeu “fortandu-i mana”. Daca ar fi asa, daca pe toti acei multi multi multi copii nascuti cu tratamente si alte procédee i-ar lua Dumnezeu inapoi … Nici greselile pe care le-am facut ça mame imperfecte dar umane nu starnesc mania lui Dumnezeu. Toate gresim. Majoritatea constientizam si regretam. 😥🙏
LikeLike
Nu știu… e atât de imensă această neînțelegere. Am spus că poate e un blestem în familia mea, ori poate am provocat destinul scriind despre moarte – am scris plângând scenele din Ana… La început m-am revoltat și L-am negat, apoi am căzut în genunchi și L-am rugat, L-am implorat să facă undo la acțiunea Lui. Toți oamenii fac greșeli, așa e.
LikeLiked by 1 person
N-aș avea un răspuns. Nici n-aș putea. Ce am “constatat” însă, din realitatea mea sau a altora e că… Universul are un fel destul de straniu de a se “echilibra”… pe scurt unora miere, altora fiere. La tine necazul e cel suprem… nu există explicație sau logică în asta.
În general am încetat să mai caut explicații pentru acest soi de… “echilibru”. Poate nici nu există și totul e o… întâmplare. Grăunte sau munte de haos.
Te îmbrățișez, Em!
LikeLike
Omul e supus greșelii prin firea sa de om. Nimeni nu a scăpat. Iar Dumnezeu știe și iartă. Nu ai fost tu de vină cu nimic. Soarta.
Faptul că te-ai dus la școală nu e o greșeală. Majoritatea mamelor noastre s-au întors la serviciu când noi aveam trei, patru, maxim cinci luni, că așa era pe atunci.
LikeLike