• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Author Archives: sweet & salty

Me, Cinderella, Ella…

16 Wednesday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs, Geografie subiectivă...

≈ 21 Comments

851dd69774b58bbd79702868ae4aefed[1]Nebună și neastâmpărată, în blugi și bascheți, ori balerini comozi, cu coadă de cal și genunchii zdreliți de la căzături, sau uitată-n lumea cărților… Eu.

Mama și surorile mele, cochete și feminine, priveau cu îngrijorare „rățușca cea urâtă” rătăcită în curtea lor: „ Mai poartă și tu o rochiță, că ești fată, un pantof cu toc… mai lasă cărțile. Și nu mai alerga!!! Tu nu știi să mergi normal???”cinderellaconcept_11[1] Eram atât de diferită de surorile mele mai mari, încât mama nu mai știa ce să facă. Ele vorbeau toată ziua despre cosmetice și pantofi, despre băieți și party-uri, pierdeau zile întregi în mall-uri, la shopping.
Eu alergam prin curte, mă cățăram în copaci, dar mai ales mă ascundeam de ele ca să pot citi în voie. Mă puneau la treabă, dorind să mă aibă sub ochi, să mă responsabilizeze și să mă scoată din ceea ce ele numeau „sălbăticia singurătății”. Eu însă mă simțeam foarte bine în lumea mea, unde nu era loc pentru rochii, pantofi, dans, sau băieți. Când vreunul mai îndrăzneț încerca să fie prietenos cu mine, îi tăiam brusc macaroana, ca un arici supărat.

Totul până într-o zi, când am găsit pe patul meu o cutie, în care străluceau cei mai frumoși pantofi damă pe care-i văzusem vreodată. I-am atins fascinată.Cinderella[2] Parcă erau din altă lume. Nu semănau cu zecile de perechi fistichii ale surorilor mele.
A fost dragoste la prima vedere. M-am încălțat sfioasă și… elasticul din păr a zburat, părul mi s-a răsucit într-o coafură sofisticată, iar în oglinda din fața mea a apărut o fată frumoasă. Cu siguranță nu eram eu. Căci mă știam urâtă. Așa mă vedeam în ochii dezamăgiți ai mamei și surorilor.
***
Da, ați ghicit. Eu sunt de fapt, Cenușăreasa. Sau, mă rog, am fost până în seara aceea, când m-a salvat el, maiestatea sa, prințul de atunci, regele (a se citi soțul) de acum.

Firește că toate poveștile se termină cu happy end, așa că azi suntem bine-mersi, împreună, fericiți în palatul din dotare. Sintagma: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” e cât se poate de adevărată, doar incompletă, aș spune eu. Formula care se aplică poveștii noastre ar fi: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și… la mulți pantofi”. Pentru că de la pantofi ni se trage.
***
Nu știe nimeni cât am suferit, când, din viteză și neatenție și cam împiedicată fiind din cauza tocurilor foarte înalte, mi-am pierdut unul pe scări. Câte lacrimi am vărsat după pantofiorul meu de cleștar, pe care-l credeam pierdut… Nu m-am gândit că maiestatea sa îl va studia inginerește pe toate părțile (regele e inginer): „Hmmm.  Pantofi stiletto…  de la Carmine…”  și nu se va lăsa până când nu va găsi posesoarea de pantof, picior și pretenții.12088561_890847911000368_9195285448195087888_nDe atunci multe zile au trecut și mulți pantofi s-au adunat în dulapurile palatului. Când regele ridică din sprânceană, sugerând că-n curând condurii ne vor da afară, eu îi zâmbesc galeș, clipesc des din genele-mi rimelate și-i amintesc momentul acela, în care era cât pe ce să rămân de poveste, adică… desculță.10511115_889698197782006_5038274964391586894_n
În plus pantoful e simbolul dragostei noastre.

Și ce nu face regele pentru Cenușăreasa lui? Odată, fiind într-un magazin pantofi Carmine Shoes m-a văzut cu privirea scursă de dorință pe niște pantofi de piele naturală de culoare roz. Singura pereche numărul meu era în marele pericol de-a fi cumpărată. De altcineva. Însă, cum în dragoste și război orice e permis, iar regele nu rezistă privirii mele triste, a intervenit imediat, cu o observație ironică, spusă chipurile pentru urechile mele: „Oare cine cumpără pantofi roz? Dar cine-i poartă? Numai cineva cu gusturi îndoielnice. Nu-i așa?” Mâinile potențialei inamice au devenit șovăielnice și au eliberat încet obiectul dorinței mele. Doar câteva minute… și pantofii au devenit ai mei._MG_7224[1]
 „Vezi, Cenușăreaso? Eu și Carmine suntem aliați în menținerea zâmbetului tău,” mi-a șoptit regele.
***
De altfel, de câte ori merge în delegații (că mai are de dus războaie peste mări și țări), se întoarce victorios cu surprize, traduse în noi perechi de pantofi. Alegerea perfectă.
There are two things you can never have too many of: good friends and good shoes.

Pantofii au stil și personalitate. Spune-mi cu ce te încalți ca să-ți spun cine ești, aș zice. Alegerea mea este, bineînțeles, Carmine, pentru că în cei peste treisprezece ani de experiență și-au construit un nume  care a devenit sinonim cu eleganța și calitatea.untitledAșa ne trăim povestea și azi, fericiți și la fel de îndrăgostiți.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea…

Basm adaptat pentru SuperBlog Spring 2016.

Oglindă, oglinjoară, spune-mi…

14 Monday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs, Geografie subiectivă...

≈ 29 Comments

romanca-frumoasa-desteapta[1]

Suntem românce și suntem frumoase. Chiar suntem. Vorbesc cât se poate de serios. Uneori trebuie să lăsăm modestia la o parte și să punem punctul pe j. Acest lucru este, de altfel, recunoscut pe plan mondial.
Și, dacă tot am o criză puternică de sinceritate, trebuie să recunosc că pentru mine oglinda clasică, adică cea din baie unde mă pieptăn și fardez, nu contează prea mult. Sigur că mă ajută să-mi găsesc ochii, buzele și nasul, că le mai caut uneori. Dar oglinda adevărată o constituie privirea celor cu care intru în contact. De acolo îmi iau confidența, încrederea. Nu doar admirația bărbaților mă interesează, deși așa s-ar presupune, cel puțin teoretic, ci și acel „ochi al soacrei”, adică al „concurenței”. Pentru că noi, femeile, avem un fel de a ne scana una pe cealaltă cu un amestec de curiozitate, invidie dar și admirație, când e cazul…

Nu spun că alte popoare nu au frumusețile lor, sau că la noi fetele ies Miss Univers pe bandă rulantă. Nu. Doar că procentajul în România este mai mare decât prin alte părți, vorba unui american, venit în vizită la fratele meu, pe vremea când eram acasă: „La voi tot a cincea femeie e o Angelina Jolie.”

Secretul frumuseții noastre are două componente importante: darul genetic, adică armonia cu care ne-a amprentat Dumnezeu pe cele născute pe plai mioritic și grija noastră de a menține în timp această zestre. Românca este harnică, pricepută și cu drag pentru estetică. Își ține casa și fața frumoase. Din fragedă pruncie deprinde ABC-ul întreținerii, cu tratamente populare miraculoase (apă de ploaie, făină de mălai, ierburi, flori și multe altele) transmise din generație în generație, dar și cu game de produse cosmetice tot mai sofisticate și eficiente an de an.farmecFiind clujeancă, am văzut mereu în casă produse Farmec, pentru că mama le folosește de când mă știu, iar din adolescență m-a obișnuit și pe mine cu laptele demachiant Doina, care e nutritiv și vitaminizant. Am înțeles cât de importantă este curățarea în profunzime a tenului, așa că mi-a intrat în rutină să mă demachiez dimineața și seara, chiar și atunci când nu pun farduri, pentru că pe față se adună în timpul zilei impurități, sebum și celule moarte. Acestea trebuie înlăturate, crema fiind maxim eficientă doar pe un ten perfect curat. Demachierea, tonifierea, care are rolul de a reface PH-ul pielii și hidratarea, sunt cei trei pași esențiali în menținerea unui ten sănătos și luminos. Pielea, învelișul nostru, este haina pe care o primim o singură dată în viață, de aceea trebuie îngrijită cu toată atenția. Este necesar să utilizăm creme de calitate, potrivite tipului nostru de ten, să ne hrănim sănătos și să bem suficiente lichide.

Crescând, am încercat diferite produse de la firme cu nume răsunător în lumea cosmeticii, dar m-am convins că farmecul dragostei dintâi este de neînlocuit, așa că azi, chiar dacă locuiesc în Toronto, tot Gerovital îmi populează sertarul de cosmetice, fiind the best pentru pielea mea.

(produse aduse de mine din  România)

În fiecare an când merg în țară îmi aduc cremele și loțiunile preferate, însă în ultimii ani am observat cu plăcere că se găsesc și în magazinele europene de aici. Asta înseamnă că faima companiei de cosmetice românești îndrăgite de mine, a trecut oceanul și există cerere și  pe piața canadiană.

20160312_204848 (2)

Se spune că e bine să schimbi cremele periodic, dar mama, care are o piele foarte frumoasă, a rămas credincioasă produselor clujene: emulsiei cu lăptișor de matcă și cremei hidratante. Eu folosesc Gerovital H3 Derma+,  demachiantul, tonicul și serul pentru contur ochi și buze, din aceeași gamă. Periodic, (pentru că se folosesc în serii de câte zece zile) îmi fac tratament cu Fiolele cu Acid Hialuronic, care conţin un ser bogat în Superoxid Dismutazǎ şi Acid Hialuronic pur şi lipozomal, având efecte intens hidratante şi de netezire a ridurilor. Este un produs magic, dovada vie fiind tenul meu.

20160313_132407
Anul 2016 aduce pe piață un set întreg de produse Gerovital Plant,  făcute pe bază de ulei organic de flori de mac. Abia aștept să îl încerc. Este ideal în tratamentul cosmetic al tenurilor deshidratate şi expuse stresului factorilor de mediu. Foarte important: previne deshidratarea, iritarea, apariția ridurilor și îmbătrânirea prematură a pielii. Produsele se bazează pe principii active naturale ce asigură o bună toleranță și compatibilitate cu pielea. Tot mai multe persoane devin alergice și dezvoltă anumite sensibilității ale pielii. Eu, din păcate, mă număr printre ele, având un ten foarte sensibil, dar uleiul din flori de mac are efect calmant și de protecție.
Ceea ce mi se pare extrem de important este faptul că aceste produse sunt hipoalergenice, fără parabeni sau conservanți. Eu caut aceste proprietăți la absolut tot ce folosesc, de la pasta de dinți până la vopseaua de păr, pentru că sunt atentă la tot ce pun în, sau pe corpul meu.

secret
Gerovital este românesc, creat pentru românce, în primul rând.  Este aliatul nostru împotriva trecerii anilor, dar și cel care menține farmecul în curtea noastră.

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.

Dor de primăvară…

14 Monday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Imagini...

≈ 35 Comments

Luni ud. Primăveri ocupate prin ramuri pleșuve…
Culori nefirești uneori… zici că cineva zugrăvește noaptea, pe ascuns, copacii…

20160312_143611 (2)
20160312_143623 (2)
20160312_143609 (2)

Case confortabile. Miez de Toronto. Dacă n-aș fi o fricoasă dependentă de confort aș putea locui aici. Dacă…

20160312_132848 (2)

Semințe de păstăi…

12 Saturday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând

≈ 39 Comments

SprgCrk101[1]

Intuiția mea bate logica lui… S-a obișnuit cu ea, o întreabă și-i face loc. O așază în capul mesei lăsând calculele la urmă. Sunt un detector de ploaie și soare. Aș putea lucra la meteo. Pentru că adulmec furtuna înainte ca ea să-și traseze itinerariul, să se năpustească peste mine, peste noi. Neliniștea mi-e trează și mă arunc în val, chiar dacă uneori nu știu să înot. Și-o fac pentru că simt. („Swim…”)

„Be present…” – I’m present. Cu inima și trupul și mintea. Fix în ordinea asta. Pentru că simt. Trăiesc clipa.

„Avoid small talk.”
Nu mă pierd în vorbe ieftine, fără rost. Nici n-aș putea, pentru că eu sunt parte din propoziția ta. Cuvintele nu sunt esențiale între noi. Putem să ne iubim și existăm cu ele, sau în ciuda lor. Nesemnificative în morfologia dragostei noastre.
***
Nu judec. Nu te judec, chiar dacă nu o iau pe șoseaua corectă, sau nu întotdeauna. Pentru că simt. Te simt. Viața mea e o călătorie pe sens interzis, câte-o jumătate de oră, din când în când. Dar numai așa pot să cresc. Plantând și greșeli. Uneori.
***
Creez și mă recreez pentru tine, pentru mine. Fără prejudecăți, fără temeri. Nu știu ce mă așteaptă după azi, după mâine. Mă oblig să iert și să arunc toate șabloanele pe care le-am colectat în dulap. Și întreb, întreb necontenit. Mă întreb și învăț. Mă învăț să iert. Nu pentru tine. Pentru mine. Pentru șansa următoarei clipe când voi dansa în ploaie, din nou. Fără temeri, fără prejudecăți, fără calcule și logaritmi complicați de construire a unei eventuale fericiri. Cu clipa.
***
„Let go of what doesn’t make you happy!… Make love. Make tea.”
Trăiește. Domestic, sălbatic, nebun, dar… trăiește! Uită-te în oglindă și fii tu!
Trăiește după legea ta azi, acum! – îmi spun.

fc565119a38aeefb8d559677f7563761[1]

(Paulo Coelho)

Home, sweet home…

11 Friday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs

≈ 27 Comments

dreamhome_1_[1]
Am o casă frumoasă, care ne-a scos peri albi până a ajuns așa, iar când spun asta mă refer la soțul meu. Lui i-a scos peri albi. Mai corect spus, eu i-am scos peri albi până am terminat cu toate finisările și a ajuns în stadiu de frumoasă și pe placul meu.
De ce? Pentru că gusturile mele, în general, sunt destul de diferite de modelul universal valabil și nici nu mă las influențată de moda momentului. Iar Feng-Shui-ul meu personal diferă în general de ideile cuminți ale soțului. Asta nu înseamnă că îmi plantez patul în tavan și candelabrul pe podea. Nu.

Îmi gândesc mediul filtrându-l prin gusturile și intuiția mea, observând ceea ce oferă fiecare cameră și exploatând la maxim acest potențial.
Chiar dacă uneori planul meu de bătaie pare cam șui, în final rezultatul e de efect. Soțul din dotare știe că intuiția mea bate logica lui și, cum eu sunt partea de creație în casa noastră, el vine cu detalii inginerești și se străduiește să-mi pună în practică ideile, care i se par șocante uneori și le digeră mai greu.
Recunosc că nu are viață ușoară. Există o sintagmă anume care-i crește tensiunea și-i dă gustul adrenalinei. Nu, nu e „te iubesc” ci „am o idee”. Câteodată îmi dă senzația că are alergie la aceste mici și inofensive cuvinte.

Dar una peste alta suntem echipa perfectă, iar rezultatul final este din plin admirat de musafirii noștri și preluat de multe ori. Prietenii îmi cer adesea sfatul, pentru că un mic detaliu de culoare, sau aranjament, schimbă toată ecuația, dând casei acel „quelque chose” pe care îl căutăm cu toții.

Viața și istoria ne-au demonstrat o continuă căutare a armoniei. Fericirea și liniștea sunt, pare-se, destul de mult influențate și de mediul în care trăim, de aceea au apărut designerii și mii de teorii care ne învață cum să aranjăm obiectele din jurul nostru, cum să jonglăm cu nuanțele, cu lumina, tablourile etc.,  astfel încât suma lor să elibereze acea energie pozitivă de care avem nevoie cu toții.
De fapt e simplu ca bună-ziua: ceea ce ne dorim este să transformăm o casă în acasă.

diego

Am cumpărat anul trecut casa în care locuim, cu intenția clară să o renovăm dramatic. Aveam multe de făcut, dar ne-a cucerit potențialul ei, dat de spațiul generos, distribuția camerelor, ferestrele imense, poziționarea și locația. În rest, chiar dacă gusturile noastre erau diametral opuse de cele ale proprietarilor anteriori, știam că putem să o transformăm în ceea ce ne doream: casa de vis.

După modificările esențiale de spart și mutat pereți, apoi zugrăvit, am decis să alegem o pardoseală rezistentă la apă, care să acopere ambele nivele. Cum nu sunt ușor de mulțumit, iar oferta pieței este destul de generoasă, am colindat destul de mult. Calitatea căutată am găsit-o la Diego. Mi-a plăcut atât de mult oferta lor de produse precum și profesionalismul, încât mi-am cumpărat de la ei și covoare. Au o gamă variată de modele clasice și moderne, pentru toate gusturile.

 

De asemenea mi-am ales perdele, draperii și galerii. Am fost încântată să descopăr un tapet vesel (Joy) pentru dormitor și, după ce am vorbit cu specialistul lor mi-a mai venit o idee minunată și am cumpărat încă unul, cu trunchiuri de copaci, pentru un perete de accent în camera de oaspeți.

Frumusețea casei mele nu este doar rezultatul intuiției și aptitudinilor pentru decorațiuni interioare, ci și al documentării serioase. Fac alegerile  după ochi, dar și după un studiu atent, astfel încât deciziile să-mi fie definitive.
Absorb ca un burete informațiile, iar la Diego, discutând lângă o cafea prietenească cu consilierul de vânzări am primit multe noutăți și sfaturi foarte utile.
Pachetul de servicii oferit clienților este mai mult decât avantajos. Eu am beneficiat nu doar de consiliere profesională, dar am plecat acasă cu perdelele tăiate la dimensiune și surfilate, toate incluse în prețul inițial.

Fiecare casă poartă amprenta proprietarului. Omul sfințește locul și… își personalizează locuința, aș adăuga eu. Că nu e vorba doar de-o sumă de pereți,  geamuri și acoperiș. Casa e povestea scrisă de tine și de cei care îi calcă pragul. E martor tăcut al zâmbetelor și lacrimilor care se perindă, al tuturor amintirilor. E colțul tău de Univers…

Articol realizat pentru SuperBlog Spring 2016.

diego3[1]

 

Nume – Româncă, prenume – Ardeleancă

09 Wednesday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs

≈ 43 Comments

blog.jpg

Eu fac parte dintre românii mândri tare de rădăcinile lor. Faptul că azi trăiesc la mii de kilometri de meleagurile clujene, unde am fost arăduită, este doar un detaliu geografic nesemnificativ. Structura ființei mele nu a fost deloc modificată de anii trăiți în țara frunzei de arțar, care nu-s puțini. Sunt doar mai bogată, având pe acest pământ două locuri pe care le numesc acasă. Dar eu tot românește gândesc și, așa cum toată viața voi rămâne fiica părinților mei, la fel voi avea în gene spiritul țării în care m-am născut. Fără a fi lipsită de modestie, pot să afirm că cei de aici cunosc și îndrăgesc România și datorită mie, pentru că le-o dezvălui cu drag de câte ori am ocazia.

Port cu mândrie ia românească, și-n casa mea, la loc de cinste stau multe obiecte tradiționale, de suflet. Printre cele mai dragi e o farfurie de lut din casa bunicii, cu o pictură naivă, reprezentată de o găină și un cocoș. Mică fiind, percepeam simpaticele personaje, drept protagonistele poveștii mele preferate: „Punguța cu doi bani,” pe care mi-o spunea bunicul la ceas de seară.

Sunt multe obiecte frumoase românești în casa și la masa mea și, de câte ori merg în vizită, îmi îmbogățesc colecția. Canadienii le consideră exotice și sunt impresionați de poezia culorilor și formelor în vestimentație, pictură și ceramică, de gustul bucatelor, de tradiții și legende, într-un cuvânt de cultura românească. Istoria noastră milenară li se pare fascinantă, „ca un film de acțiune”, după cum mi-a spus odată un prieten.

Frumos e Clujul! Frumoasă-i țara lui Eminescu!
Călătorind prin lume, eu rămân la fel: româncă prin fabricație, cu buzunarele pline de istorie și tradiție, cu ritmul Someșului în vene, azi trăitoare în țara frunzei de arțar…

diploma

Păcăleală… de 1 Martie…

06 Sunday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Concurs, Geografie subiectivă...

≈ 32 Comments

Pretențioasă și mofturoasă: eu. Așa am fost și când m-am măritat. I-am spus da, abia după o serie de nu-uri. Iar da-ul a venit la pachet cu o listă de condiții. Una dintre ele a fost ca niciodată, dar niciodată să nu-mi ia de ziua mea cratițe, oale, ori alte produse casnice.

Casa noastră este împărțită în două departamente distincte, fiecare patronat de un director general. Primul e condus de el, inginerul, născut inginer, cu simț practic și fiecare pas bine cântărit. Responsabilitatea lui este punerea în aplicare a ideilor mele. La al doilea sunt titulară eu, furtună, născută furtună, creativă și grăbită. Sunt responsabilă cu ordinea în casă, bucătăria și firește… ideile.

Fără a fi obsesie,  curățenia este foarte importantă pentru mine. Nu pot să funcționez dacă e praf, ori Feng-Shui-ul personal e zăpăcit de jur împrejur.
În plus am senzația că numai dacă eu pun mâna ies lucrurile ca la carte. Foarte rar îl las pe el-ul meu să mă ajute, mai ales că avem ritmuri total diferite. Pe scurt mă încurcă.
Inginerul meu e dotat cu toată răbdarea din univers: se organizează, își calculează planul de bătaie, citește instrucțiunile de folosire cu atenție etc. La mine răbdarea lipsește din inventar.

Cum nu concep să fiu sclava casei, cu o mână pe coada cratiței și cu cealaltă pe mop, dar nici nu vreau să fac compromisuri în ceea ce privește curățenia, am tot felul de strategii care să reducă la minim timpul destinat gospodăririi casei.
Una, esențială, este menținerea zilnică a curățeniei. Praful nu e doar inestetic, dar și foarte periculos pentru sănătate. Poate să conțină tot felul de bacterii și viruși, adică monștri minusculi care atacă organismul.
O alta ar fi utilarea casei cu tot ceea ce tehnica modernă îmi poate furniza. Însă oferta pieței fiind destul de generoasă, trebuie mare atenție la raportul calitate-preț, reclamele putând deruta uneori. Aici recunosc că el studiază terenul.
Aliat de bază ne este “magazinul MarketOnline.ro” de unde am și cumpărat mai multe produse.logo_marketonline_mic1[1]Frumos și liniște în casa noastră, organizare fără cusur până pe 1 Martie, când toată liniștea existenței mele a fost crunt zdruncinată de… mărțișorul primit.
Ce dorești de mărțișor? Sigur că un ceva drăgălaș cu fir de mătase alb-roșu.
De data asta, mă aștepta o cutie mare, frumos împachetată cu o fundă imensă. O presimțire nu prea bună mi-a îngustat ochii, ca și cum tocmai aș fi mușcat dintr-o lămâie, însă diplomată fiind, mi-am păstrat zâmbetul, doar „calul de dar nu se caută la dinți.” Am desfăcut ambalajul, fără prea mult chef și am descoperit… un aspirator. Un aspirator???

El, neobservând dezamăgirea mea, a început să să-mi vorbească entuziasmat despre „aspiratoare profesionale” și tehnologia lor avansată: „Este exact ce ai tu nevoie. Rohnson Aquatech este un aspirator de ultimă generație, extrage praful și murdăria în recipientul de colectare, iar filtrul HEPA reține 99,99% din particulele mai mari de 0,3 microni şi un consum de energie  de 1550W, având cea mai stabilă putere de extracţie”.  
I-am oprit discursul ingineresc și i-am zis s-o ia pe românește: „Curățarea cu acest aspirator este mult mai eficientă decât cu unul obișnuit, datorită tehnologiei inovatoare de filtrare prin apă. Uită-te puțin la instrucțiunile de folosire!”

Am luat broșura, doar ca să nu-l refuz, dar când am deschis-o, pe prima filă, lipit stângaci, cu o bucată de scotch era timid un ineluș cu-o pietricică cristalină, o tentativă de primăvară, înveselit de firul alb și firul roșu…
Aproape mi-au dat lacrimile, iar el m-a luat în brațe zâmbind: „Ai crezut c-am uitat?”

Așa mă ia prin surprindere inginerul meu. Cu surprize strategic construite, inteligent mascate, care-mi demonstrează cu fiecare prilej că în casa noastră ordinea celor două departamente funcționează perfect.

Mărțișorul meu a fost perfect ascuns într-un cadou practic, care m-ar fi scos din multe încurcături când, presată de timp, îmi terminam treaba abia când musafirii sunau la ușă.
Am încercat inelul și, fericită, l-am pus pe Rohnson Aquatech R144  să „cânte”. Noua mea „jucărie” curăță impecabil.
Cu așa aspirator, câștigătoare e sănătatea.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

 

rohnson[1]

Sfaturi de grădinărit pentru începători

05 Saturday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând

≈ 26 Comments

contemporary-modern-art-original-abstract-landscape-painting-blue-essence-by-megan-duncanson-megan-duncanson[1]

Câteodată trebuie să scrii pe un bilet, cu majuscule, NU MĂ INTERESEAZĂ.
apoi să-l plantezi într-un ghiveci și să-l uzi periodic,
astfel încât NU MĂ INTERESEAZĂ-ul să crească mare, atât de mare cât să cuprindă și să-ți înghită zbuciumul și toate întrebările care ar îndrăzni să se furișeze aproape de liniștea ta sufletească.

Așa, poți deschide sertarul fericirii.

(„Blue Essence” by  Megan Aroon Duncanson)

Te uită cum ninge în martie…

05 Saturday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Fluturi și alte frunze...

≈ 20 Comments

Când te dizolvi în bulgări de zăpadă, în martie, lâng-o cafea…

 

Dulce răzbunare…

04 Friday Mar 2016

Posted by sweet & salty in Din bucătăria mea, File de jurnal

≈ 43 Comments

raton_laveur_curieux_1[1]

Mă lovește uneori câte-o hărnicie! Big time!
Speedy Gonzales e expirat și pensionat în comparație cu mine. Când mă apucă.
Sunt activă în general, din fabricație. Dar când vine criza asta de super-hiper-extra energie fac cele mai ciudate și inutile chestii. De exemplu în vară am făcut dulceață de zucchini și dulceață de struguri.
Cu strugurii am fost în mare și puternică competiție cu ratonii, care veneau noaptea la furat, mâncat și făcut mizerie. Că nu mâncau civilizat toate boabele. Scuipau învelișul.
Dulceața de struguri am făcut-o doar din răutate. Jur. Doar ca să nu mănânce ei strugurii din grădina mea, că era a mea și erau strugurii mei. Da?
I-am alungat cu tot ce am știut, am stropit gardul cu clor, am pus cayenne pepper pe iarbă, saci de nailon pe pilonii viței de vie. Să alunece și să cadă!
Am mers până acolo că m-am înregistrat recitând Nichita Stănescu și la-la-la toată noaptea în grădină. Răcită și răgușită. Dar am recitat. Și nu le-a plăcut. Nici mie.
Nu puteam dormi, că mă auzeam. Geamurile dormitorului dau înspre grădină și eu am un auz… aud și musca-n zbor. Nu-mi mai suportam vocea din dotare. Dar am rezistat eroic. Știu pe de rost poeziile acelea… „un ochi verzui, și-un ochi căprui”…. brrr!!!
Punctul culminant l-am atins însă făcând dulceață de struguri. Durere!! Nu există tâmpenie mai mare decât dulceața de struguri. Dacă aveți vreo „prietenă” pe care o „iubiți” dați-i rețeta. Muncă sisifică. Iar în final nici măcar nu mai are gust de struguri. Prin fierbere se pierde aroma.
Mie îmi place să gătesc, însă evit chestiile inutile. Să scoți sâmburii de la catralioane de boabe de struguri… No way!
***
Azi am făcut o Negresă. Am o rețetă rapidă și deliș-delicioasă. Pufoasă și yummi-yummi. În compoziție se pune și dulceață. Eu de obicei pun una mai neserioasă, care nu-mi place.
Exact! Am pus dulceață de struguri. 😀 Așa arată. Dar e mult mai bună. 🙂

1 (2)

← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (104)
  • Amalgam (217)
  • Ana (52)
  • Întâmplate sau nu… (55)
  • Bucăți de gând (135)
  • Catchy (15)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (22)
  • Din bucătăria mea (21)
  • File de jurnal (190)
  • Fluturi și alte frunze… (46)
  • Geografie subiectivă… (106)
  • Imagini… (44)
  • Lume color (13)
  • Observatorul (9)
  • pași (34)
  • Promisiuni (9)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (40)
  • UZP (3)

Arhive

Recent Posts

  • Povești cu divagații
  • 9 FEBRUARIE
  • și încă azi
  • studiu
  • 19

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,259 other subscribers

Authors

  • sweet & salty's avatar

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Subscribe Subscribed
    • Sweet & Salty
    • Join 1,259 other subscribers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Subscribe Subscribed
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...