• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: Bucăți de gând

Mama doar cu majuscule

31 Friday Jul 2020

Posted by sweet & salty in Amalgam, Bucăți de gând, De prin viață..., Geografie subiectivă...

≈ 16 Comments

Este posibil ca imaginea să conţină: floare, plantă şi natură

Îți place movul. Respiri pentru familia ta și ești sărbătoare.
Îți plac parfumurile delicate. Îți adori familia. Când ceva sau cineva are intenția să ne atingă cu o un firicel de vânt, devii dinozaur și anihilezi inamicul. Apoi ești din nou delicată și dulce și ascultătoare și super inteligentă. Îndrăgostită de movul florilor și de puii tăi și de puii puilor tăi.

Am spus și voi spune mereu că cea mai adâncă și înaltă și binecuvântată calitate a mea e să fiu fata ta.
Ziua ta a fost grea deși frumoasă. A sunat telefonul necontenit, a fost plină casa și curtea. Dar pentru prima oară o voce a lipsit. Vocea.
Pentru prima oară de ziua ta ești văduvă.

Ai primit flori, ai spus din timp că nu vrei tort, că e o zi în calendar pe care o înduri de dragul nostru, dar nu vrei tort. Așa că ți-am cântat la mulți ani cu multe sortimente de înghețată și multe prăjituri colorate. Dar fără tort.
Ai fost tristă cu râs pentru că toată ziua a sunat telefonul. Doar el nu te-a sunat.

Ți-am explicat că sufletul are douăzeci și ceva de grame ce nu se pierd. Că sigur e undeva și-ți zâmbește. Și-ți spune la mulți ani și el.
„Nu mi-e teamă că mor, ți-a spus, dar mi-e teamă că n-o să te mai văd”.
Greul. Am cunoscut și s-a scrijelit pe fruntea noastră cuvântul acesta spurcat. În ridurile noastre și în lacrimă. L-am strivit sub călcâie, dar tot ne mai scoate limba din când în când și ne amintește că viața se curmă brusc, cu un punct pus cu pixul negru, proptit sălbatec la final de propoziție.

Stop cadru: cer și cafea

19 Sunday Jul 2020

Posted by sweet & salty in Amalgam, Bucăți de gând

≈ 7 Comments

110203870_304892760704969_3623733974500757498_n

Cum să trimiți în lume o poză fără nicio vorbă? Mi-ai spune că e ca și cum ai uita să pui punctul propoziției și prin ușa aceea deschisă ar intra toate gândurile celorlalți. S-ar țese iute în pânze de păianjen, construcții sofisticate cu pretenții psihedelice, și poate că ar fi bine, pentru că imaginația lor ar da high five cu imaginația ta, și-ar scoate apoi împreună șosetele și ar păși tandru pe iarba din fotografie cu grija de a o amprenta: am trecut pe aici cu ochii și buricele degetelor care s-au lipit delicat pe foaia de hârtie a vorbelor tale,  a semnelor tale de punctuație și a întregii tale gramatici interioare ori exterioare.

Da, ați ghicit. Am schimbat în ultima secundă fotografia. Și ce dragoste puteam să pun în locul altei dragoste?  Cafea. Și un peisaj care-ți face sufletul să bată din palme. Nu am putut să pun mirosul acela edenic de dimineață nu foarte devreme și liniștea care s-a manifestat ca o căpriță prin iarbă, spre munte unde uriașul acela dormea. Dormea că munții dorm ziua și se trezesc noaptea. Nu am putut să pun nuferii roz și albi și galbeni înfloriți exclusiv dimineața pentru cei care se desprindeau din somn. De fapt pe aceea aș fi putut să îi pun, doar că vă zăpăcesc cu poze și oricum voiam să pun altă poză.

Fac prea multe, am peste șase mii în telefon. Când le organizez și șterg ce e de șters?
Nu știu. Se strică el telefonul la un punct sau îl pierd, deși eu nu pierd obiecte. Ori îmi angajez o secretară pe care să o plătesc cu idei și cu dat de lucru.

E ciudat pe pământ fără tata.
V-am spus? M-am schimbat.
Sunt, cred, un alt om de când scriu și un alt om de când tata a… tata nu mai este.

Un alt om de când s-a născut Ana mea, cartea la care se râde și plânge și plânge și râde. Sunt fericită că am scris-o și îngrijorată. Mi se spune că e bună (deci sunt fericită) mai bună decât Pași (?!?), deși cică nu se poate face comparație între ele. Și foarte greu, spre imposibil, că mă voi putea ridica la nivelul ei cu următoarea, mi se mai spune. (îngrijorată)
Și atunci de ce să mai scriu, întreb.

 

0

Deci?

26 Wednesday Feb 2020

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam, Bucăți de gând

≈ 12 Comments

18Am găsit un text scris de mine în vară, în țară. Am multe drafturi pentru că mă apuc de multe texte și îmi vin alte și alte idei. Îmi promit să mă întorc și textele se adună. Într-o zi o să mă transform în secretara mea proprie și personală și am să fac ordine. Într-o zi.

„Am o bănuială că duminica locuiește la noi în grădina. De acolo iese din când în când. O dată pe săptămână.

 Filosofăm, muncim, construim, ne iubim și ne urâm, ne împărțim, ne împrăștiem ca să ne adunăm și etc. etc. etc. Când totul e super simplu. Lumea se împarte în două: cei mușcați de țânțari și cei ignorați de țânțari.

De când sunt în țară primesc cărți, comand cărți. Toate scrise de autori români, majoritatea cunoscuți și dragi mie (o singură carte am ales-o spontan, fără știu autoarea, citind un feedback foarte convingător aici – Tatiana Țâbuleac). O să văd. Va fi surpriză. Cloșca cu ouă de aur sunt. Că am adunată comoara. Am bucuria scrisului Simonei Poclid (mulțumesc mult, draga mea pentru Pescar) și cea a lui Cosmin (mulțumesc tare pentru Mouelle). Nu a ajuns comanda de la Libris încă. Aștept să vină la mine prin cărțile lor Ana, Cristina, Monica și Nicoleta cu a doua ei carte. Știu că lista e mai lungă și ce nu am acum? Timp n-am. Dar deloc. Sunt prinsă până-n dinți de muncă, muncă și iar muncă, Dar vine ea vremea când voi reveni cu fiecare carte pe rând, pentru că fiecare e unică, așa, ca omul. Ce vreau eu să zic aici, în afară că mă laud că-mi iau cărți? Vreau să zic că e o bucurie cât de mult se scrie și se publică. Pentru că munca asta de Sisif și literele care curg și se șlefuiesc și se avântă, sunt parte din cultura românească contemporană.”

Și a trecut vara. A trecut și toamna și iarna. Mă rog, iarna e încă aici, dar să ne prefacem că nu mai e.  E seară de Toronto cu zăpadă. Am citit majoritatea cărților enumerate, plus altele. Voi veni cu recenzii. SIONO va fi și o tribună pentru cărțile bune, chiar și cele publicate de alte edituri.

Ce ați mai citit? Ce îmi recomandați? Ce v-a impresionat până la ultima literă? Dacă ar fi să enumerați doar trei, ori hai, fie cinci cărți citite în ultima vreme, care ar fi lista voastră?

1 Decembrie pe românește

01 Sunday Dec 2019

Posted by sweet & salty in Amalgam, Bucăți de gând

≈ 8 Comments

România nu e mereu evident tricoloră. Nici măcar nu e musai să fie în țara lui Eminescu. România e o stare de spirit ce se poate ascunde în nervura unei frunze de arțar, în dosul unei lacrimi ori într-un blid de lut de la bunica. România e Ziua Iei în Toronto și mirosul de sarmale, vocea preotului la slujba în limba noastră. Indiferentă vocea, și credința, la geografie.
România suntem noi cu inima strânsă câteodată, că sunt zile când e greu să fii român în România ori, dimpotrivă cu inima alergând spre soare, de e greu să ne ținem după ea.
Ziceam că România nu e mereu și evident tricoloră de la un capăt la altul al curcubeului. Pentru că în noi sunt culorile. Discrete și cuminți ori dimpotrivă țipătoare.
Noi suntem tricolori pe noapte și zi. Noi suntem România. Nu e un dar, nu e datorie, nu e un drept. E un fapt.
Suntem și ne suntem așa. Nu doar acum, ci în fiecare zi.
Însă azi e 1 Decembrie.

puzzle-national-flag-canada-romania-concept-puzzle-national-flag-canada-romania-99056883
12

foc

12 Tuesday Nov 2019

Posted by sweet & salty in Amalgam, Bucăți de gând

≈ 4 Comments

La început a fost cuvântul. E venin și piatră cuvântul. E pâine și sare. E foc.
Uneori se oprește mirat lângă cuptor. În bucătărie. Se spune că dragostea trece prin stomac, iar sufletul, sofisticat în căutări, stă tihnit și huzurește.
Ne complicăm în căutări, suferim de scenarite migălos răsucite, dar în esență viața e simplă. Simplul se traduce în eleganță. Iar amintirile vin și ne îmbucă, ca și cum am fi niște mere coapte.

img_20191112_112448_3515565396200325937407.jpg

Cică-i ziua mea

12 Monday Aug 2019

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam, Bucăți de gând

≈ 29 Comments

Trezit de dimineață. Lumina! Un tumult de senzații psihedelic. Acasă, un melanj. WordPress-ul îmi spune La mulți ani. Cinci ani de zbor, zice.
Zbor? Cică-i ziua mea? Zbor. Hmmm.
Stele și nori, podea și băltoace și oameni. Dar multe stele. Cinci ani de când.
Scris de cinci stele. Oameni cu ele.
Între timp multe. O viață. Metamorfoze. Aripi. Când de fluture, când de vultur.
Scrisul mă scrie. Mă înalț în litere. Mă hrănesc cu ele.
Scriu. Lucrez. Corectez. Editez. Redactez. Timp nu-i.
Sunt acasă cu mine. Mă caut. Leitmotivul respirației mele: acasă, literă și mere.
Mulțumesc, Doamne! Tu mi-ai dat litera.

Măiestrie simetrică

01 Thursday Aug 2019

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând, Geografie subiectivă...

≈ 12 Comments

J’adore my phone! Viața, creația, culoarea sunt concentrate în fiecare miez de făptură. I-am făcut zeci de poze, ca să-l surprind în splendoarea proprie. Creația lui Dumnezeu atât de atent și migălos construită în detalii infime, asortată în nuanțe perfecte.
Și recunoscătoare că telefonul meu deștept îmi permite să fac niște poze, care ar fi putut fi realizate doar de profesioniști în trecut. E ușor să fii artist dacă ai un telefon. Culorile curg poezie. Un păianjen? O frumusețe. Viață. Finită. De la un capăt la altul al timpului. Ca omul. Dincolo de asta e soare. Ori ploaie. Ce-o fi în mintea lui?

filosofii cu minuscule și-un cocoș

03 Wednesday Jul 2019

Posted by sweet & salty in Amalgam, Bucăți de gând

≈ 30 Comments

Foarte greu mă adun. E vara prea fierbinte? E ziua prea scurtă? Sunt gândurile niște rațe măcănitoare prea simpatice să se pună pe hârtie? Fie ce-o fi, mi-am zis. Nu mai las încă o zi să se ducă, că oricum se duc toate. Cum pui mâna pe ele se împrăștie, se topesc. Unde se duce timpul când se duce? Și ce-i cu graba asta pe capul lui? Într-o bună zi, când o să-l conving să stea cu mine la o cafea, după ce-o să-l întreb rotunjit: comment ça va? o să-l amețesc cu niște macarons, ori, dacă e la dietă o să-i dau zmeură din spatele casei… în fine. Când o să-l prind, îi voi explica niște chestii, așa, ca la elevii mei. În joacă, să priceapă și el. Am senzația că-l luăm prea în serios și de aceea el, marele copil al vieții, fuge rupând pământul ca gândul și ca vântul. Și nu-l ai că nu-l poți avea că e iubitul universal. Cum să nu-ți îndrăgești timpul tău personal, timpul finit la o viață în care iubești și râzi și scrii și te cațări pe pietre în munți și iar iubești.
Am zis că nu zic nimic? Păi nu zic. Doar că m-am întâlnit recent cu un cocoș cu personalitate de câine, care cântă într-un falsetto de tenor ratat. E înconjurat de niște coțofene de găini nurlii și moi. El e un desăvârșit gentleman, care le cheamă să ronțăie să-și păstreze nurii și pufoșeniile. Vezi bine că-i plac formele. E deci un bou, pentru că nu apreciază intelectul feminin cu piept plat ci formele rotunde ale consoartelor roșcate și blânde.
Nu. El e cocoș și sare pe orice intrus. Cântă un soi de cucurigu ca un lătrat de câine. Se ceartă și se înfoaie și are o personalitate de Grivei cu harem.

Acum concluzia ar fi că timpul e un soi de cocoș. Cred că aș putea demonstra acest lucru. 🙂

Ana

02 Sunday Jun 2019

Posted by sweet & salty in Amalgam, Ana, Bucăți de gând

≈ 25 Comments

3

Când scriu despre bunicii mei, e ca și cum aș vorbi despre Duminică. E atâta pace și credință și curățenie în viața lor sfințită de suferință și dragoste, încât mă apropii cu pioșenie și-mi vine mai degrabă să tac și să mă închin, ca la icoane.
Lumea în care au trăit mă absoarbe, văd detalii mărunte, simt parfumuri și, printr-o alchimie ciudată, chiar și eu fac parte mai degrabă din lumea aceea îndepărtată decât din cea în care trăiesc.
Bunica mi-a povestit viața ei. Doamne, ce viață! N-a fost cu nimic mai prejos decât Scarlett O’Hara, sau altă eroină cu rezonanțe literare.
Femeie frumoasă, ardeleancă aprigă, depășind vremurile adânc moralizatoare ale mijlocului de secol XX, ce aveau linia orizontului cumplit de îngustă, bunica a rupt trei logodne și-a fugit de-acasă cu bunicul, cu care s-a și măritat în ciuda interdicției părintești:
„Nu era nici un fecior așa cinaș cum era bunicu-to, nici în Sava, da’ nici în alte sate. Era cizăș. Toți ascultau de el…”
A purtat o taină grea pe care, hotărâtă, așa cum era ea, mi-a încredințat-o. Zile la rând mi-a povestit trecutul ei, desfăcându-l în fața mea în felii mărunte, fără ascunzișuri. Un soi de spovedanie care-i făcea bine…

 

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris

09 Thursday May 2019

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând

≈ 31 Comments

01_book-stack_book-lovers-you-ll-want-to-steal-this-christmas-tradition-from-iceland_574042219_art_man-1024x683

Am un dulap în casă unde țin lucruri inutile. Uneori mai donez, mai dau, că dar din dar se face rai… Sunt interesante ori frumoase dar, cu siguranță, principala lor calitate este inutilitatea. E vorba de cadouri primite, cadouri ce nu mi se potrivesc și au ajuns în categoria: nicicum. Cei care mi le-au cumpărat au cheltuit timp și bani, străduindu-se să mă surprindă, să ia ceva special pentru mine. Dar specialul meu și specialul lor nu au mers întotdeauna pe același drum. De atâtea ori găsim dificil să cumpărăm ceva cuiva, când, de fapt, ar trebui să fie ușor. Mă gândeam ce bine ar fi fost dacă în loc de fiecare obiect aș fi primit o carte… Și mă întrebam oare cum de îndrăznim să invadăm intimitatea cuiva oferindu-i, de exemplu, parfumuri, când parfumul e o chestie atât de personală, ori și mai rău cosmetice, ori haine, ori te miri ce briz brizu-uri, în timp ce cartea e ultima alegere, sau nici măcar nu e pe listă? Știm cu toții că se citește infinit mai puțin în România, că e mai facilă telecomanda și computerul, dar oare nu e timpul să ne întoarcem la cărți și să înțelegem că a citi e e nu doar o plăcere fantastică, dar e sănătos pentru mintea și sufletul nostru. Și până la urmă, e sexy să fii cult. 🙂
Mă întreb oare de ce cartea nu e musai atributul omului modern, de ce biblioteca nu se mai regăsește ca mobilă obligatorie în casele oamenilor?
A fost un gând fugar…

← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (41)
  • Amalgam (147)
  • Ana (32)
  • Întâmplate sau nu… (48)
  • Bucăți de gând (106)
  • Catchy (14)
  • Concurs (18)
  • De prin viață… (21)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (157)
  • Fluturi și alte frunze… (42)
  • Geografie subiectivă… (98)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • pași (33)
  • Recenzii și impresii (4)
  • Sava-rine (21)
  • Travel (39)

Arhive

Recent Posts

  • Ana mea – ediție aniversară
  • Iubește românește
  • Miercuri la cafea și etc.
  • Cafea cu castane
  • Iulia, femeia constelație

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,185 other followers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Blog at WordPress.com.

Cancel

 
Loading Comments...
Comment
    ×