Joi. Frig. Haine groase. Nu tu culoare. Nu tu căldură. Nu tu aia. Nu tu cealaltă. Zăpadă, da. Sare pe trotuar, da. Frig, da. Nu mie.
Nu mi-e frig. Dar e frig. Afară, zic. E frig.
E iarnă. Cum să fie? În plus e Canada. Duh!!!
Canada mi-a trebuit (de fapt nu mi-a trebuit), Canada am. Cu iarnă extra la pachet. Iarnă din belșug. Iarnă la ofertă… Se putea și mai rău.
Se putea? Nu-i așa?
Dacă nu ar fi trei persoane dragi sufletului meu, născute în februarie, mi-ar fi tare antipatică. Luna, zic. Mi-ar fi total antipatică.
Ce pot să fac? Nimic. Ba pot. Cafea. Cafea cu scorțișoară, așa foarte puțin. Cât să-mi miroase a sărbătoare.
Joi de februarie. O zi pe care-aș pune-o sub semnul lui NU ȘTIU.
Gânduri se rostogolesc și devin tot mai mari și mai rotunde în capul meu. Pe tehnica bulgărelui de zăpadă. Devin tot mai grase, prin rostogolirea lor în capul meu.
Mai bine să mă gândesc mâine, pe model Scarlett O’Hara.
De ce m-oi fi plângând de iarnă? În România e la fel. Tot iarnă, frig, zăpadă.

Iarna trebuie să ne vitaminizăm mai mult. Dacă se poate în mod natural cu fructe și legume. Mi-a dat ieri Potecuța o rețetă care îmi place mult.
Și cum sună, și cum gustă. 😀
Bombă de vitamine, ajută la detoxifiere, întărește sistemul imunitar, previne o mie și una de afecțiuni,(respectiv vindecă).
Rețeta noastră e mai acrișoară (dar nouă ne plac acriturile), însă se poate adăuga miere, banană sau curmale. (Eu folosesc adesea curmale pe post de îndulcitor. Le las să se înmoaie în apă în prealabil, ca să nu rămână bucățele și le adaug în compoziția dorită).
Povestea e în felul următor: fibre, potasiu, calciu, fier, complex B, vitamine A, C, K. Convingător. Nu-i așa? Un elixir de sănătate.