Cică lauda de sine nu miroase bine. Da’ di ce??? Aș întreba în dulcele meu grai ardelenesc. Eu, de când am călcat în țara asta, am fost învățată că la orice interviu trebuie să mă umflu în pene, să mă laud cât pot și să le explic ălora că nu-i nimeni mai grozav decât mine pe pământul ăsta mare și rotund. Cică ăsta-i modelul. Să te uiți în ochii lor și să le spui verde-n față: I’m the best. Da’ cu alte cuvinte. Adică să se prindă ăia că fără tine compania lor va falimenta clar. Că a dat norocul peste ei în momentul în care tu ai decis să aplici pentru job-ul respectiv. Să citească printre rânduri că ei au nevoie de tine și nu invers… Eh! Mi-a fost greu la început. Nu simțeam că aș avea aptitudini de comerciant ce-și pune marfa pe masă și o vinde cu reclame stridente. Marfa fiind eu.
Dar dacă ăsta-i modelul… dansezi după muzica lor. Dacă-i bal… vorba aia.
Bineînțeles, cuprinsul nu are nici o legătură cu introducerea. Deci, vă rog frumos să nu mă întrebați cum am ajuns să vorbesc despre o mâță simpatică și o tufă de toporași, că nu știu.
Dânsa cam are personalitate. Din motive doar de ea știute mă place. Sentimentele sunt reciproce, recunosc. Inițial am crezut că iubește rasa umanoidă la modul general, însă am văzut clar cum, fiind mai multe persoane la ceas de seară pe trotuar, vine glonț la mine. Doar la mine. Mă obligă să mă opresc, se uită în ochii mei și miaună cât se poate de clar: „mângâie-mă!”. Mă conformez. Ieri mi-a sugerat să-mi scot căștile, pentru că nu e politicos să asculți muzică în timp ce îți vorbește o pisică. Nu m-am prins imediat și mi-a dat niște lăbuțe demonstrative peste cablul căștilor. Cum să nu mă laud cu așa o prietenă?
În altă ordine de idei am să vă arăt ce minunăție am în grădină. Am mai multe, recunosc, dar asta îți taie respirația.
Cum să nu mă laud cu ea?
Știu. O să ziceți: „Bună dimineața! Acum vii cu toporași, când la noi sunt istorie?” De acord. Dar poate am o scuză că sunt ardeleancă, iar la noi până și câinele latră după adâncă chibzuială: „No, ham!”
M-am mutat de vreo doi ani în casa asta. Și am adus cu mine din vechea grădina tot felul de flori, pe care le-am replantat aici. S-au prins frumos, majoritatea. Printre ele am pus, mai mult în glumă, și un toporaș pricăjit, sălbatic, aflat într-un colț. L-am pus și am uitat de el.
Glumă, glumă, dar lui i-a priit mutatul în Toronto și a izbucnit în ceva nemaivăzut, nemaiauzit și nemaiîntâlnit. A răsărit ca dintr-o pălărie de magician într-un buchet de toporași superb. Ca o dedicație mov.
Cum să nu mă laud? Ziceți voi? Ei da! Lauda de sine… bla-bla-bla! 🙂
Oricare dintre ele sunt motive de lauda si … bucurie 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa am simțit și eu. Și am vrut să le dăruiesc mai departe. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ar fi fost exclus. Istorie-istorie, dar o vrem repetabilă. E tare frumoasă !
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. Cred că în fiecare an cad în păcatul de a mă lăuda cu ce-mi mai aduce primăvara. Iar pisica e cireașa de pe tort. 🙂
LikeLike
Poți să te lauzi mereu, atâta vreme cât nu te culci pe-o ureche. Și se vede că n-o faci! 🙂
LikeLiked by 1 person
Cum să mă culc pe o ureche? Păi mă lasă pisicoasa? 😀
LikeLiked by 1 person
Dacă nu te-ai lăuda, parcă n-ai mai fi tu, că de aceea tot trec eu pe la tine, să văd cu ce te mai lauzi.
Am înțeles că mâța te-a făcut de rușine, că nu știi regulile de bună-cuviință pisicească. 😀 Sunt convins că-și merita ceva mai multă atenție din partea ta.
În mov se-adună florile-n grădină,
Cântându-ți muzica ce te alină,
Și cu parfumul fin, de violete,
Ți-ar prinde bine să le pui în plete.
Și cu asta, gata comentariul meu.
Să ai un sfârșit de săptmână minunat!
LikeLiked by 1 person
O duminică minunată, Mugur!
Parfumul fin de violete,
ce în grădină stau cochete…
Nu las vântul să le-atingă
Să le rup? Frunze să plângă?
Nuuuu. Sunt prea frumoase. 🙂
Da, mâța mi-a dat peste cablu, dar a fost adorabilă. Nu m-am așteptat. 🙂
Iar atenția mea pentru ea e deplină. E o mâță cu personalitate. Nu mi-ar permite să fiu altfel. 😀
LikeLike
Daca “Dânsa” te place,daca sentimentul este reciproc,lauda ti-e justificata,iar dragostea toporasilor fericiti,sunt un motiv în plus de bucurie si lauda.
Sa fii iubita si sa iubesti,sunt valori absolute,atemporale…ceresti !
Sa ai parte de un Mai,cât mai fericit !
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Iosif! Laudă e un cuvânt care nu sună prea bine, dar e o piesă de care aveam nevoie în jocul meu. Zilele noastre sunt pline de binecuvântări care ne alimentează mereu iubirea.
O lună frumoasă și plină îți doresc și eu! 🙂
LikeLike
Săru’mîna!
Dacă nu-i cu supărare, pe aici, tot prin ardeal, dar de la faţa locului, li se mai spune viorele.Indiferent cum le-am spune sînt frumoase.Luminează faţa, încîntă sufletul.
Pisicul?
In stilul de pe-acolo.I’m the best, joacă-te cu mine!
Dacă tot am trecut pe-aici, ziceam să nu plec fără un, Bună ziua!
LikeLiked by 1 person
Mă bucur tare mult. Bine ai venit! Da, așa este. Și eu le ziceam viorele când eram copil. Mai târziu am învățat termenul de toporaș.
Da, chiar că e the best pisicuța asta. 🙂
E a doua oară când mă face să scriu despre ea. 🙂
LikeLike
lauda de sine e necesara in ziua de azi ca altfel n ar sti nimeni de tine si de ce poti tu. am invatat si eu in ultima vreme si mi e mult mai bine asa. iar tu chiar ai cu ce te lauda. asa frumusete de gradina pe care mai stii si sa o pui in cuvinte… minunat.
LikeLiked by 1 person
E cred o politică generală să te prezinți la modul acesta. Mi s-a părut ciudat la început, pentru că noi avem o modestie în noi. Educația noastră e să fim descoperiți prin ceea ce facem, nu să ne prezentăm la modul acesta, laudativ. 🙂
Grădina e într-adevăr o surpriză continuă. Uneori mă gândesc că exagerez cu atâtea postări despre plante și animale. 😀
LikeLiked by 1 person
Laudă-te că ai cu ce, mai rău ar fi fost să nu ai… 🙂 Așa ne mai înveselești și nouă momentele petrecute pe aici. O zi cât mai reușită și plină de culoare să ai, Em!
LikeLiked by 1 person
Tot timpul găsesc. 😀 Grădina, pădurea, strada, culoarea, cuvântul. Sunt atât de ofertante. O zi minunată să ai și tu! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce mutriță are! Ia-o acasă!
Iar toporașul e splendid… Neglijat sau nu, lui i-a placut la tine in gradina…
Zile cu soare sa ai!
LikeLiked by 1 person
Aș lua-o, dar are stăpâni. 🙂 Mi-ar place tare mult să am o pisică, dar plecăm mult și ar fi greu pentru ea să o tot las în grija altuia. Am avut câine și a fost greu de tot. Dar adevărul e că îmi doresc tare mult.
Toporașul era sălbatic, nu l-am plantat nici dincolo. Dar era așa, o întâmplare de toporaș. Aici l-am plantat și pe el, fără să mă aștept la spectacolul pe care mi l-a dat în primăvara asta.
Zile înflorite să ai! 🙂
LikeLiked by 1 person
Stiu cum e. Si noi călătorim mult. Cu pisica am avut noroc pana acum cu o prietena vecina. Cand nu am soluții, e pensiunea unde il las si pe K, bișonul meu. Dar cu el e mai simplu, de cate ori avem ocazia, il luam cu noi prin lume… Oricum mi-e greu cand ii las si ma gandesc la ei…
LikeLiked by 1 person
No, gata? S-o terminat? Ca io m-am prins la ascultat si bine fu… fain mai zici tu cum sta treaba cu interviul. Pe mine m-o intrebat unul de mult unde ma vad in 5 ani. Si io ii raspund: In locul tau! Vru’ sa fiu sincer.
Cat despre pisica, zic sa ii dai atentie ca se lasa cu mare sfat intre feline 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, așa aș fi făcut și eu ca tine. 😀 Sau șeful lui, aș fi zis. 😀
Daa, sfat mare. Ai văzut cât e de frumoasă și comunicativă. 🙂
LikeLike
Astept impresiile urmatoare. Cum astept si Pasii4. 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂 Pas cu pas impresii și pași. 😀
LikeLike
Perfect!
LikeLiked by 1 person
Pfuaiii, păi pentru aşa ceva eu aş fi ieşit cu portavoce prin Toronto. Bine faci că te lauzi! 😉
Salut-o pe prietena ta din partea mea, e simpatică foc!
LikeLiked by 1 person
Știam eu că tu mă înțelegi. 🙂 O voi saluta din partea ta. Trebuie cumva să aflu și cum o cheamă. O văd foarte des și presimt că voi mai scrie despre ea. 😀
LikeLiked by 1 person
apăi cu așa pisică înșeleaptă m-aș lăuda și eu! stai! de fapt o și fac deja, am uitat! 😀 😀 😀
și, dincolo de glumă, să știi că pisicile chiar și aleg subalternii. și cred că și florile.
LikeLiked by 1 person
Clar m-a ales și pus cu botul pe labe. Îți dai seama că acum și eu alerg la ea. Știu ce dorește. Dar e și frumoasă, are și personalitate… e dreptul ei. 😀
LikeLiked by 1 person
Păi dacă nu te lauzi singur, atunci cine?
LikeLiked by 1 person
Exact. Risc să nu mă laude nimeni. Așa că unul în plus (adică eu) nu strică. 😀
LikeLiked by 1 person
Niciodata nu strica un laudator in plus :).
LikeLiked by 1 person
Drept spui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Aia miaună în engleză… 😂
LikeLiked by 1 person
Și în engleză. Pun pariu că vorbește cel puțin încă două limbi, în afară de cea pisicească. 😀
LikeLiked by 1 person
„O, Canada!” Toronto e un oraș cu totul deosebit. Iar la cenaclul revistei Observatorul vin și bănățeni și ardeleni, din fostul nostru imperiu. Ca și la „Câmpul românilor” din Hamilton. Este spre lauda celor ce se simt în Nord-America precum într-o nouă patrie. Mai bună…
LikeLike
De acord cu tine. Toronto este special sufletului meu și ciudat, dar abia acum trei ani, când m-am mutat aici am simțit noțiunea cuvântului „acasă” pe pământ canadian, deși sunt în țara frunzei de arțar din 2001. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-a plãcut mult lauda ta (de sine) care miroase (atât de bine) a toporasi 🙂 Si mâta e tare simpaticã!!
LikeLiked by 1 person
E o șmecheruță, iar toporașii sunt o surpriză. Nu am văzut așa o tufă deasă niciodată. Știu că sunt și subiectivă. 😀
LikeLike
Da, chiar sunt, ai mei nu erau chiar așa, am uitat să pun poză (ies într-un colț de grădină, din cauză că am adus pământ de la pădure mai demult).
LikeLiked by 1 person
Mie fotografiile mi se par sărace față de ce a înregistrat ochiul. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce floricele minunate! De când mă știu, am avut mereu o slăbiciune aparte pentru aceste flori cu o culoare intensă și un parfum extraordinar. Bunica avea multe în curte și miroseau atât de frumos!
Pisicuța este simpatică foc. Știi cum se spune că pisica își alege „stăpânul”, deși ea nu are niciodată nevoie de un stăpân. Se pare că aceasta te-a „ales” pe tine, pentru că i-ai plăcut dintre toți trecătorii.
Numai bine și o duminică superbă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Și pentru mine simbolizează oarecum copilăria. Copil fiind culegeam buchețele. Dar tufița asta cu explozia ei mov și neașteptată a fost chiar o surpriză.
Da, e o minune pisicuța asta. Fericiți stăpâni trebuie să aibă.
O duminică frumoasă și vouă, Alex! 🙂
LikeLike
Toporasii tai superbi au iesit cumva printr-o crapatura in beton ?
Asa mi se pare din fotografii 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt plantați în pământ, dar e o delimitare din beton la capăt. Fotografia poate induce în eroare. Sunt explozie. 🙂
LikeLike
Buna Em !
Chiar ai cu ce te LAUDA ! 🙂
Felicitari ! 🙂
Aliosa 🙂 ❤ 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Alioșa! Sunt bucurii pe care le avem cu toții, care ne încălzesc sufletul.
Te îmbrățișez și-ți doresc o zi frumoasă!
LikeLike
Pingback: Nuanțe cu pisici | Sweet & Salty