Plouă curat. Iubesc diminețile cu ploi de vară. Orașu-i parfumat.
Miroase ca acasă. Miroase-a Cluj. Absurd să spun, pentru că aici sunt acasă. Dar un om poate avea mai multe acasă.
Știu, substantivul e defectiv de plural. Și eu ce să-i fac? Dacă gramaticii nu-i e pe plac…
Acasă e acolo unde sunt cei dragi, unde știi locul fiecărui obiect, unde ai plâns și-ai râs, ai construit amintiri și ai visat. De unde poate ai plecat… Acolo unde știi cum apune soarele și cum miroase iarba.
Eu am două. Nu le pot ierarhiza, nu le pot trata gramatical cu vreun grad de comparație, pentru că puiul de dor mi-e în buzunar. Întotdeauna când sunt acasă mi-e dor de acasă. Simplu. Sau nu.
Existența lor mă echilibrează. Mi-e bine așa, suspendată între cele două realități geografice, despărțite de mii de kilometri.
Recapitulez: sunt acasă și miroase a acasă, iar mie mi-e dor.
Cum să nu-mi fie? Dar ți l-aș da ție. Că poți să-l porți ușor. Pe degetul cel mic de la picior. Buburuză!
Cireșul e frumusețea absolută a grădinii. I-am făcut prea multe fotografii. Până și cireșele s-au plictisit de atâtea declarații de iubire. Dar nu mă pot abține. Așa că poze și alinturi în neștire…
El e vedeta verii. Anul trecut a fost mare competiție între el și măr. S-a plasat spășit pe locul doi. Onorabil. Pe podium. Făcuse o singură cireașă. Însă mărul, în mare vervă la ora aceea, și-a rupt două crengi de prea mult rod și zel. S-a străduit peste puteri. Și-a obosit. Așa că anul acesta a lipsit.
Declarativ a afirmat că i se rupe. De competiții și concursuri el clar s-a săturat. Și n-a mai înflorit. Deloc.
Gutuiul și prunul nu prea au caracter. Au înfrunzit de înfrunzit și s-au lățit. Degeaba. Fără roadă. Cu tupeu. Sunt mari și atât. Se uită cu un ochi la soare, mai bârfesc ce se petrece prin grădini și așteaptă mură-n gură. Să facă alții fructe pentru ei. Hmmm. Derbedei.
Revenind la cireș. S-a purtat impecabil. Nu că-i al meu… Dar așa flori și așa cireșe nu am mai văzut. De necrezut!
Întâmplarea face că iarba în grădina mea e mai verde decât în vecini. 🙂 (Nici acolo nu-s chiar mărăcini 😀 )
N-am atins cireșele, decât cu privirea. Mi-e teamă să mângâi rotunjimile cărnoase și fragile. Le admir și le alint. Un prieten a spus: „Sunt atât de frumoase, de parcă-s făcute de mâna omului.”
Cum să mănânci miracol și frumusețe? Sau și mai rău, să le întinzi pe pâine după ce le-ai fiert cu zahăr. Cum să transformi poezia-n gem?
la Cluj am facut armata
LikeLiked by 1 person
Ai amintiri frumoase, cred. 🙂
LikeLiked by 1 person
amestecate, intr.-o unitate fost penitenciar, cu poligonul cam departe in Floresti, coboram prin Manastur, ma rog..
LikeLiked by 1 person
Nu sună prea bine. 😀 Poate îl vizitezi acum, să vezi cât de schimbat e.
Floreștiul e plin de vile, nu mai e ce-a fost. S-a construit mult. Dar nici acum nu e cine știe ce. Însă Clujul e superb, poate concura fără probleme cu orice oraș vestit din Europa. 🙂
LikeLiked by 1 person
Clujul mi-a plăcut nu zic nu, a fost un impact când l-am văzut, părea un oraș de afară. Acuma habar nu am cum este, tot ce mai știu este că aveţi un Boc bătut în cuie, și cam atât. Poate trec pe acolo când ajung în ţară, asta dacă voi mai veni în România. Doar de bine să auzim!
LikeLiked by 1 person
Dacă te străduiești numai puțin transformi tu,chiar și gemul în poezie 🙂 !
LikeLiked by 4 people
Mulțumesc mult! Drăguț compliment. 🙂
LikeLike
Superbă relație cu „locatarii” vărateci ai grădinii 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu îi iubesc. Ei îmi permit să le folosesc grădina. 😀 Cam asta e negocierea. :)))
Că e o lume întreagă în micuța mea grădină. 🙂
LikeLiked by 1 person
Totul este cadentat si ritmat, frumos si delicat prezentat incat nu cred ca mai mananc cirese vreodata ci doar le mangai si le spun povesti
Draga mea superb incondeiat , ca de obicei 😍😘💖
LikeLiked by 3 people
Mulțumesc și te pup cadențat și ritmat. 🙂
LikeLike
Cred că-i mai bine să ai două de acasă, iar prin dorurile venite pe rând să le apreciezi cu atât mai mult calitățile.
Cât despre „derbedei”, sper să te audă și să aminte pe anul viitor. 😉
LikeLiked by 2 people
Da, cred că e. Unii spun că ar fi bine ca la distanța dintre noi ar fi bine să le tai niște zerouri și le-aș tăia bucuroasă, mai ales în anumite zile. 😀
Cât despre derbedei, trebuie să iau măsuri serioase. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și gemul poate fi, uneori, poezie. E drept că nu întotdeauna….
Astfel, gustoase imagini 🙂
LikeLiked by 1 person
Se pare că da. Uneori. Mai ales când își recapitulează amintirile. 🙂
Sunt culori gustoase, așa e. Roșu cireașă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Chiar că-s frumoase să știi, la mine la țară sunt destul de mici și nci prea gustoase nu erau. Frumos ai scris, parcă-ți merge la inimă personificarea asta a pomilor!
LikeLiked by 1 person
Sunt așa de frumoase că nu mă îndur să le culeg. Parcă sunt globuri în bradul de Crăciun.
Mă bucur mult că ți-a plăcut. 🙂
LikeLike
Eu zic să le mănânci, așa simple, că e mai păcat să se strice. 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Sigur. Așa vor fi mâncate. De stricat nu apucă ele. 😀
LikeLiked by 1 person
Pfiuu, m-am liniștit :))) ❤
LikeLiked by 1 person
😀 ❤
LikeLiked by 1 person
Cireşul şi mărul sunt prieteni buni, nu vor să se eclipseze în vreun fel aşa că s-au înţeles şi rodesc pe rând, să strălucească fiecare în felul său. Anul viitor va fi poezie cu miros de măr.
M-a topit de drag textul tău!
LikeLiked by 2 people
Oare cum să-i conving să încerce deodată? Poate așa iau exemplu și leneșii ceilalți doi. 😀
Mulțumesc și te pup!
LikeLiked by 1 person
Bună Em.! 🙂
Citind cu mare atenție povestioara despre POMII fructiferi din LIVADA ta,
mi-am adus aminte de ANII din GIMNAZIU când ,
tovarășa ÎNVĂȚĂTOARE ne-a spus cu vocea ei de veritabil BAS,
să întocmim o COMPUNERE ( așa se chema atunci) 🙂
despre POMII fructiferi din LIVADA părinților ………………
Cum bunul meu TATĂ avea o mică LIVADĂ cu NUCI, MERI, PERI, PRUNI, CIREȘI, GUTUI, ZARZĂRI și CORCODUȘI ( pentru ȚUICĂ) 🙂 a trebuit să PREDAU ultimul din CLASĂ acea COMPUNERE din cauza faptului că a trebuit să spun câte ceva despre fiecare POM FRUCTIFER în parte ! 🙂
Primul care a predat lucrarea a fost un un șmecheraș ce-a scris doar 9( nouă) cuvinte)
^ In curtea casei, NU avem nici un POM fructifer ^
ce-a produs RÂSUL tuturor elevilor ! 🙂 iar tovarășa l-a pus în PAUZĂ ( recreație) să SCRIE despre MĂR, CIREȘ si GUTUI că altfel, îi va da nota 2( doi ) !!! 🙂 😦 🙂
Dacă ai fi fost COLEGĂ cu mine atunci 🙂
cu siguranț- că tovarașa ți-ar fi dat nota 10 ( zece) 🙂
pentru cele scrise ACUM de tine despre POMII tăi !!! 🙂 🙂 🙂
Weekend plăcut ! 🙂
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Alioșa pentru nota zece garantată. 🙂 Ai să râzi, dar mi-a plăcut compunerea șmecherașului. 🙂
O săptămână cât mai frumoasă! 🙂
LikeLike
Frumos ţi-a pictat natura copăcelul în roșu, iar şi mai frumos e că “picturile” sunt comestibile. Merii, de obicei, au mai multe roade odată la doi ani, anul viitor va fi din nou rândul lui… Frumos ne-ai povestit de grădina ta! 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. Natura e artistul desăvârșit. Plus bonusul comestibil. 🙂
Pomii mei sunt foarte tineri, e a doua lor primăvară, așa că se descurcă… onorabil. 😀
Îți dăruiesc o pereche de cercei din cireș. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! Îi voi purta cu drag. 🙂
LikeLiked by 1 person
:*
LikeLiked by 1 person
uhhh… ce pofta mi-ai facut… de cirese… ca acasa sunt… nah… tot defectiv de plural…
LikeLike
Iar trebuie să folosesc praștia să-ți arunc în curte niște cireșe. 😀
Acasă e unu plus unu în cazul nostru. 🙂
LikeLike
Bune,rele,toate trec;omul ramâne prin amintire.Si ciresele trec,însa amintirea gustului dainuieste.
LikeLike
Așa este, Iosif.
LikeLike
Inteleg ce spui despre ”acasa”, la fel patesc si eu 😀 e ciudat si frumos in acelasi timp.
LikeLiked by 1 person
Este ciudat, nu-i așa? Mulți dintre noi, cei plecați simțim asta. Din păcate sunt și cei care se simt dezrădăcinați și nu-și găsesc locul. Și tânjesc o viață întreagă după unicul loc pe care-l simt acasă.
Ai definit perfect sentimentul nostru. Deși e ciudat, e totuși extrem de frumos. 🙂
LikeLike
recunosc ca cea cu buburuza este preferata mea. Este superba.
LikeLiked by 1 person
Nu-i așa? Părea o competiție între buburuză și cireșe: cine e cea mai rotundă? cine e cea mai roșie? 🙂
LikeLiked by 1 person
întrebarea de final e într-un mare fel. și ca să te scap de dilemă: cerisier en fleur… transformă poezia în parfum. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și apoi o poartă în iubirile de sezon. Iarna se ascund în amintiri și planuri, iar primăvara scriu. La mine în grădină. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fain articol! Ce de „vedete” ai în grădină, fiecare cu frumusețea sa unică. Culoarea cireșelor din fotografii mi-au amintit de cireșul copilăriei. Grozavă dilema ta, de a face gem din poezie. Dar… niște „poezie la borcan”, pentru zilele friguroase de la iarnă, cred că este foarte bună, Nu? 🙂
Numai bine, dragă Em!
LikeLiked by 1 person
În grădină îți pierzi identitatea și devii copil, un fel de Guliver pierdut într-un tărâm ciudat, unde tot ce mișcă (și mișcă grozav de multe în mica mea grădină 😀 ) e cu poveste. Ziua e culoare, veselie și poezie, dar noaptea poate deveni film de groază, când diferite animăluțe, profitând că pădurea e aproape, iau în stăpânire teritoriul și verifică ce au mai făcut umanoizii. Nu o dată am dat nas în nas cu vreo necuvântătoare. 🙂
O săptămână frumoasă, Alex! 🙂
LikeLiked by 1 person
Să ne povestești despre ele, „vizitatoarele” nocturne din grădina ta. Ar fi fain să le poți poza cu vreo cameră ascunsă! 😀
LikeLiked by 1 person
M-am întâlnit de câteva ori cu ele și nu am știut cum să dispar mai repede din grădina LOR. Ziua eu, noaptea ele. 😀 Așa, veverițe și tot felul de păsări, fluturi, buburuze, furnici sunt la ordinea zilei. Cuib de robini în fiecare ani, cu puișorii aferenți. Am scris despre asta. 🙂
LikeLike
Acasa este acolo unde ti-ai asezat lucrurile si le numesti ‘la locul lor’. Acasa e locul in care ti-ai stabilit obiceiuri…
LikeLiked by 1 person
Acasă, un singur cuvânt cu atât de multe definiții. E posibil ca fiecare dintre noi să-l receptăm diferit.
LikeLiked by 1 person
Cu siguranță sunt cele mai frumoase cireșe!
La Em , smaraldul și rubinele au farmec aparte.
De ce?
Așa, că altfel nu se poate!
Îmbrățișări cu drag! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
Îmbrățișare si de la mine plus câteva perechi de cercei din cireș. Pentru ca da. Sunt cele mai frumoase. 😊
LikeLiked by 1 person
Multi ani de zile am fost in situatia ta … dar in final am ales o singura ”acasa” 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu pendulez încă între ele. 🙂
LikeLike
..tu esti un poem cu cirese, esti un „acasa” in virtual, unde poposesc mereu, admirand crengile cuvintelor tale și cum sunt pline de floare, si de rod, trecand in mine și gust, și parfum și mirare ca esti mereu atat de imprevizibila. Pribegesc și ma intorc sa-mi intind pe felia mea de paine…poezia ta. Multumesc, Em…
LikeLiked by 1 person
Cu drag. Deja ți-am dăruit cireșele . În proză, poezie și cercei. 🙂 Și-ți voi trimite și gutuia când apare, cu tot parfumul de acasă îmbibat. Gutuia are memorie bună și rădăcini clare românești, așa că nimeni nu știe să povestească cu mai mult parfum. 🙂
LikeLiked by 1 person
….abia astept..
LikeLiked by 1 person
Promit. E cam capricioasă. Simte ea nevoia să fie vedeta absolută. Și va fi. Atunci o voi dezbrăca de tot parfumul și până la Brașov nu se oprește. 🙂 ❤
LikeLike