Printre multitudinea semnelor de întrebare din sertarul cu nelămuriri, am două intrebări rotunde și mari cât doi pepeni verzi.
Una se referă la cititul pe diagonală.
Voi citiți pe diagonală? Eu nu. Da, dacă-s prea obosită ori, mai ales, dacă nu mă dă pe spate ceva ce citesc, mai fușerlesc niște pagini. Una, două, nouă… dar aia se cheamă că le-am cam sărit. Că nu le-am prea citit, deși ochii mi-au patinat pe rânduri, într-o încercare disperată de a le ingurgita.
Am asistat la situații în care, vorbind cu o anumită persoană despre o anumită carte, să am senzația că ne referim la două subiecte diferite. Să o întreb uimită detalii, ca să mă asigur că suntem pe același tărâm și să se scuze: știi, am citit pe diagonală.
Păi pe diagonală ai și înțeles. Explicați-mi și mie cum e cu acest mod de citit? Cum se face?
A doua întrebare se leagă de carte. Carte clasică de hârtie sau format electronic?
În vacanțele ultimilor ani, am remarcat că lumea împrăștiată pe plajă ori în jurul piscinelor avea în mână telefon sau tabletă. Rare excepțiile cu cartea în mână. Foarte rare.
Păi, decât să citeşti pe diagonală mai bine nu încă 😊
Cât despre cealaltă întrebare… serios acuma, ce egalează foşnetul, mirosul şi textura unei pagini care-ți alunecă între degete? Pe de altă parte, uneori te mai şi adaptezi. Cum ar fi să iei în vacanță o valiză cu cărți? 😊 Citesc e-book când nu sunt acasă, altfel prefer de departe hârtia.
🌷
LikeLiked by 1 person
Nu încă? 😀
Și eu iubesc cartea clasică. Apropo de asta, abia aștept să facă pași „Pașii” înspre mine. 🙂 Cred că formatul electronic, cu toate avantajele lui, e mult mai ușor să îl pierzi. Are o existență mai fragilă. Eu de exemplu mi-am pierdut telefonul și odată cu el o întreagă bibliotecă. 😀
Eu prefer hârtia când sunt în vacanță. Soarele și ecranul nu se împacă bine cu ochii mei. 🙂
LikeLiked by 1 person
Păi nu încă 🙂 Mai bine aștepți până ai timp și/sau chef să citești temeinic, nu?
Ai dreptate, cu formatul electronic. Când ai, ai. 🙂 Plus că atunci când intri într-o bibliotecă, fie ea și o cameră, mirosul ăla special și atmosfera sunt de neînlocuit.
Singurul motiv pentru care citesc e-books când nu sunt acasă e legat de economia de spațiu din bagaje… 🙂
🌹
LikeLiked by 1 person
Eu am asociat imediat vacanța cu cartea scrisă. Adică vacanță egal plajă și soare. 😀 Dar și eu în orele lungi ale zborului citesc e-books, ori serile când sunt departe. Tot din motive de lipsă de spațiu în bagaje.
LikeLiked by 1 person
See, see? 😊
LikeLiked by 1 person
Am apăsat din greşeală pe Send…
Asta spuneam cu e-books, sunt ele bune dar în anumite circumstanțe.
🌷
LikeLiked by 1 person
Cred că important e ce şi cât citeşti, nu dacă respectiva carte e tipărită pe hârtie sau într-un format electronic.
Dar şi eu prefer, în deplasare, tableta sau telefonul. De ce să car după mine una sau mai multe cărţi, când s-au inventat minunăţiile astea? (Adaptarea e cheia supravieţuirii speciilor şi a fiecărui individ în parte.)
În diagonală citesc doar articole lungi de blog. Şi, dacă par interesante, reiau lectura, cuvânt cu cuvânt.
Iar în adolescenţă am citit cărţi nu în diagonală, ci sărind divagaţiile fără legătură directă cu desfăşurarea acţiunii. Cel mai mult am “sărit” din “Mizerabilii” lui Hugo.
LikeLiked by 1 person
Așa este. Până la urmă în minte și inimă merge conținutul, mesajul, emoția, nu forma. Din multe puncte de vedere pare mai convenabilă varianta electronică.
Eu cred că textele interesante te fură, îți obligă mintea să fie prezentă și să cântărească fiecare literă, fiecare construcție. E enorm de mare oferta, oricum nu putem citi cât ne propunem. Eu personal nu pot să citesc pe diagonală. Să fotografiez pagina prinzând ici și colo câte un cuvânt, propoziței, frază, îmi dă senzația de superficial. Nu mă satisface. Simt că au rămas goluri. Așa că e simplu: citesc sau nu.
LikeLiked by 2 people
Aşa e. Textele interesante te fură, le sorbi literă cu literă. Şi, tocmai fiindcă oferta e enorm de mare, e păcat să-ţi iroseşti timpul citind în diagonală ceva care nu-ţi place – din cine ştie ce obligaţie sau din snobism, fiindcă e o carte la modă.
E normal să-ţi doreşti “Paşii” pe hârtie. Numai aşa simţi cu adevărat că ţi s-au întrupat cuvintele, gândurile. Mai e şi savoarea mirosului de carte nouă…
În favoarea cărţii tipărite pe hârtie se poate spune că o poţi citi oricând, la lumina soarelui sau la lumânare. Dar tableta şi telefonul devin inutile dacă ţi se termină bateria şi n-ai unde s-o încarci.
LikeLiked by 1 person
Abia aștept să ajungă aici. Multă lume m-a întrebat de ce nu am scos pur și simplu e-book. Din toate punctele de vedere ar fi fost mai simplu. 🙂
Tu ai punctat perfect.
Din păcate piața de carte e invadată în România. Sunt enorm de multe edituri care publică orice contra cost. Intri în librărie și înoți efectivi între titluri și cărți. Și acestea sunt cele alese, pentru că multe nu ajung în librării. E o junglă. 🙂
LikeLike
Beletristică nu citesc pe diagonală, prin facultate însă citeam cărți de specialitate în acest fel. Legat de formatul cărților, nu am preferințe 🙂
LikeLiked by 1 person
Exact așa fac și eu. La beletristică mi se întâmplă uneori să revin asupra unor fragmente. La citit m-am obișnuit și eu în ambele modalități, inițial pentru că nu reușeam să obțin decât electronic anumite cărți. Însă la Pași am dorit mult să am și varianta de hârtie. 🙂
LikeLiked by 1 person
Varianta “pe hârtie” e mai caldă.
LikeLiked by 1 person
Perfect de acord. 😊
LikeLike
Am citit “în diagonală” prin standardele în care caut doar acele pasaje care mă interesează, care se referă direct la ceea ce am eu de făcut. Altminteri, citirea integrală a textelor consider că este esențială, căci doar așa poți cuprinde întreaga încărcătură emoțională, spre exemplu, dacă este vorba de beletristică.
În ce privește cartea electronică, am apelat la ea atunci când în formatul pe hârtie nu mi-a fost disponibil un anumit titlu pe care mi-l doream. Și ar mai fi veșnicele mele deplasări, în care nu-mi pot căra biblioteca după mine.
LikeLiked by 1 person
Da, cam așa sunt și eu. Și când iubesc o carte îmi vine să citesc și ce e în spatele literei. 🙂 O savurez pentru sufletul meu. Nu pot sau nu știu eu cum e cititul acesta pe diagonală. Am senzația că îmi fac un deserviciu și mie și autorului. Mai cinstit mi se pare să nu o citesc deloc. Era la un moment dat o „luptă” aprigă pe fb. O doamnă își expusese părerea la un articol. Au sărit pe ea alții pentru că spunea realmente tâmpenii. Iar ea foarte ofuscată a recunoscut că a citit pe diagonală.
LikeLike
Este normal ca doamna aceea de pe FB să fie apostrofată, căci la citirea pe diagonală nu poți cuprinde toate subtilitățile textului, toate emoțiile ce încearcă a fi transmise de autor. Aș spune că nu este vorba doar de deserviciu adus, ci și de respectul pe care îl arătăm sau nu autorului textului.
Dar, într-o lume a vitezei și a prescurtărilor ce, uneori, te fac să nu mai înțelegi exact ce s-a vrut a transmite, ne mai miră citirea în diagonală? Oare nu așa s-a ajuns și la schimbarea unor termeni de dicționar spre o simplificare extremă a scrierii/rostirii acestora?
LikeLiked by 2 people
Dar vezi, atât de mulți critici literari, editori și alte persoane care lucrează în lumea cărțilori, invadați de prea multe manuscrise citesc pe diagonală. Cât de valoroasă mai e părerea lor, în acest caz?
LikeLiked by 1 person
Dacă e beletristică sau filosofie, nu citesc niciodată pe diagonală. Se mai întâmplă însă în cazul unor articole cu rol mai mult informativ, de popularizare ori propagandistic.
Pe tabletă/telefon poți să și scrii, acesta ar fi avantajul. Și eu am scris de pe plajă. Dar am cărat și câte o carte cu mine.
Cartea-carte (nu imitația ei electronică) e de bază. Mai ales în vacanță. E un obiect concret, ca nisipul, ca valurile mării.
LikeLiked by 1 person
Și mie, cartea carte îmi inspiră relaxarea aceea adevărată.
Adică vacanță plus cartea mângâiabilă :D, ca să-i spun așa, e chiar fericire. De obicei mă blindez cu de toate când sunt în vacanță, însă întotdeauna am și varianta clasică – e literă de lege. 🙂
Articolele tehnice, manualele de instruire le citesc pe diagonală. Firește că nu pricep nimic și-mi amintesc de fiecare dată această invenție minunată: bărbatul. 🙂
LikeLiked by 2 people
Îmi place să bifez o carte ca citită și să pot vorbi despre ea în cunoștință de cauză, iar asta nu se poate face lecturând-o „pe diagonală”. Dacă nu-mi place, mai bine trec la alta. Firește că din aia tipărită pe hârtie! 🙂
LikeLiked by 2 people
Petru ești un gospodar în tot ce faci. Organizat. Nici nu mă așteptam să îmi dai un alt răspuns. Abia aștept să străbați drumul Pașilor. 🙂
LikeLiked by 2 people
Cei care au crescut citind vor prefera întotdeauna cartea.Tineretul, mai obişnuit cu telefoane, tablete, laptop-uri s-ar putea să prefere formatul electronic.
Pe diagonală citesc doar cînd caut ceva printre nenumărate texte.Dar cînd găsesc ce mă interesează o iau la pas, încet şi cu treabă bună.
Nici măcar poziţia nu se apropie de cititul unei cărţi.Plus datul paginii, semnul de carte, visatul cu ochii deschişi şi cîte alte specifice cititului.E drept, sub plapumă e mai comodă o tabletă, dar se pierde farmecul.
LikeLiked by 3 people
Ce bine ai descris și plasat cele două modalități. Perfect de acord cu tine.
Au dispărut și bibliotecile din case. Lumea cumpără cărți mut mai puțin. Omul preferă filmul cărții, o delectare ușoară care nu prea lasă loc imaginației, pentru că regizorul pune mură în gură privitorului.
Cititul se pare că, încet încet, devine un hobby pentru un număr tot mai mic de oameni. Păcat de cei care nu vor înțelege niciodată minunea de a ține în mână o carte și a te simți bogat. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nici nu încerc să-mi îmchipui cum ar arăta stickurile în bibliotecă sau cum m-aş putea bucura de lucrarea artistică a unui ex libris.
Am încercat să citesc o carte întreagă în format electronic.După primul capitol am listat-o şi am citit-o în voie.
LikeLiked by 2 people
Da, e senzația aceea curată a hârtiei și literei tipărite. Până la urmă cititul e un soi de ritual. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu pot citi pe diagonală. Am senzaţia că pierd esenţialul şi nu mai înţeleg nimic. Aşa că dacă nu am timp sau chef, nu citesc deloc. Când citesc, citesc tot. Aşa funcţionez eu.
Nu pot citi o carte electronic. Eu am un telefon şi laptop plus PC. Mi se pare greu tare să stau la monitor cu o carte sau şi mai rău pe telefon. Nu pot şi nu vreau 😀
LikeLiked by 2 people
Citesc de obicei cărți electronice când sunt pe avion sau între avioane. Ori dacă vreau musai să citesc ceva și nu am cum să fac rost de cartea clasică. Îmi place să simt cartea clasică, iar când ajung la bibliotecă mirosul acela de cărți vechi și noi amestecate îmi dă o senzație de bine. Când conduc mult îmi place să ascult audiobooks. 🙂
LikeLike
Eu prefer cartie de hârtie. Nu pot citi pe iPad sau pe telefon, parca mi se opreste creierul si nu inteleg mai nimic; si pe cuvânt ca am incercat, mai ales când la biblioteca au cartea pe care o vreau imprumutata , dar o au disponibila ca ebook. Prefer sa astept.
In legatura cu cititul pe diagonala….nici eu nu pot. Ori citesc tot, ori o las balta. Am incercat ,de exemplu, sa citesc The Satanic Verses a lui Rushdie cand eram gravida , dar nu m-a ajutat creierul absolut deloc si citeam cam pe diagonala. Nu am inteles nimic si am lasat-o balta , am zis ca o reiau dupa ce gat cu bebelusia. 🙂
LikeLiked by 2 people
Idem și eu. Cu toatea acestea unii pretind că citesc pe diagonală. Și mă gândeam că-s eu defectă că nu reușesc. 🙂
LikeLiked by 1 person