Tags
Central Park, cinnamon rolls, fotografii, High Park, Holiday Inn, luminița de la capătul tunelului, Madison Square, Manhattan, mireasă, New York, păcat, rățușca cea urâtă, Starbucks, telefon, tunel, vanilie
M-am trezit zâmbind. Mă repet, dar mi-e drag Holiday Inn. E ca și cum aș fi musafiră la mătușa. Adică știu unde-i sufrageria, frigiderul, știu cum gătește, știu casa. În fine.
Duș. Mic dejun. Aveau niște cinnamon rolls periculos de buni, calzi, serviți cu un sos de vanilie. Yummy!!! Recunosc că am păcătuit în fiecare dimineață, cu promisiunea solemnă că de la anu’…
Dar așa sunt eu, când am bunătăți mă chinui să-mi imaginez mâncarea dezmembrată, adică făină, zahăr, ouă etc. Ce poate fi atrăgător la o pungă de făină, una de zahăr și un cofrag de ouă? Dar nu-mi iese. Papilele gustative bat din palme, îmi râd în ciudă și-mi zic: „Ești fraieră!” Și pofta învinge. Ce păcat că nu mi se pun pe talpă caloriile. Aș fi super slabă. 😀
Am ieșit mai devreme și ne-am dus ață să parcăm mașina, să nu ne mai împiedicăm de ea la mers. Pe drum am furat niște imagini. În primul rând, la trecerea printr-un tunel am văzut luminița la capăt. Da, luminița de la capătul tunelului.
Erau de fapt farurile unei mașini ce venea din sens opus. Am realizat că lumina ta vine din celălalt. El. Care nu e oricine. E omul tău. El deține puterea de a aprinde lumina. Doar el și doar pentru tine. În rest sunt scântei, dar tu nu știi. Pentru că te întâmpli pur și simplu. Respiri ritmic și te bucuri atât cât ți se cuvine, cât crezi că ți se cuvine. N-aveam net decât cu lingurița, la hotel și prin Starbucks. Făceam poze și croșetam filosofii.
Ne-am dus în Central Park, unde realmente picioarele mi-au luat-o înainte. Ziua anterioară fusese udă, dar udă, însă dimineața s-a trezit spoită de un soare trainic ce se uita mirat la noi. Printre zgârie norii din Manhattan, mai să ne ia un vânt piază rea, dar în parc s-a potolit brusc, ca și cum ar fi rămas fără curent.
Central Park e… Central Park. Avem varianta lui imensă și aici în Toronto. High Park se numește. Sunt superbe. N-ai cum să nu dezvolți dependență de locurile acestea. Calești și un soi de biciclete plimbau turiștii ce n-aveau poftă să meargă pe jos.
Ce mi-a atras atenția imediat ce am ajuns lângă lac a fost o rață. Inițial am crezut că e prosteală, că-s șmecheroși tare americanii. Dânsa se plimba, măcănind printre banalele ei surate. Veverițe puturoase își vedeau de treabă, era să mă împiedic de una. Că nah! jobul lor e să fugă când te apropii, dar, cum lumea le hrănește, au sentimentul că e casa lor. Tot acolo am văzut cele mai bleguțe rândunele. M-am apropiat să fac poze și n-au avut nici o treabă. După cum se vede. O abrambureală de rațe, gâște, porumbei și rândunele cotcodăceau la picioarele noastre…
Dar să revin la rață, că ea era regina ori prințesa parcului. Colorată și măcănitoare, cu un ritm cam prea grațios pentru specia din care făcea parte. Inițial am crezut că e jucărie. Era cât se poate de vie, de plină de energie și frumoasă foc. Antonim la rățușca cea urâtă. Toată lumea se strânsese să vadă minunea cu pene și să-i facă fotografii. Paranteză: ați obseravat că telefonul a devenit unul din organele noastre de simț?
În fine, cine zice că frumusețea nu contează, se înșeală. Rața asta nu va ajunge în veci pe varză.
Apoi mi-au atras atenția miresele. Una mai dezbrăcată decât alta, cu rochițele subțirele și brațe goale. Era maxim un grad afară, iar când bătea vântul se simțea cum trosnesc spre minus gradele din termometru. Fetele erau serene, diafane, deasupra vulgului ce simțea frig ori cald. N-aveau nici o treabă. Pozau dezinvolte, cu zâmbete largi. Probabil adrenalina ZILEI le făcea să nu simtă temperatura. Am mai văzut eu mirese pe vreme de frig, dar purtau un jerseu, un bolero, un șal, o blăniță, ceva, care să le ferească să-și petreacă noaptea nunții strănutând. Ăstea, frate, erau americance get beget.
De altfel, prin oraș, am mai văzut oameni în pantaloni scurți, ori tipe îmbrăcate regulamentar, de iarnă, în sus, dar în șlapi, ori papuci de pânză fără șosete. Brrr! America!
În rest? Grădină zoo. Patinoar.
Tot felul de indivizi dansând ori făcând scamatorii, ca să atragă admirația turiștilor.
Ca peste tot, în punctele mari de atracție, artiști, făcând caricatură, pictură ori fotografie.
Mi-am luat un covrig fierbinte și sărat și bun și am luat-o la pas spre Times Square. Dar las pe mâine, ca să pun mai multe poze. Mai sunteți aici?
… cum ziceam: artă, frate! Și nu mă refer numai la poze.
🙂
LikeLiked by 1 person
Da, da, da… artă culinară, artă arhitectonică, pictură, dans etc. etc. etc. 😀 Glumesc. Știu că-mi spui de bine. 🙂
LikeLiked by 1 person
😂
LikeLiked by 1 person
Suntem, suntem. Și te citim.
Sunt atât de folositoare articolele tale de nu pot sa îți povestesc. Ultima perioadă cam greu pun mâna pe câte o carte și atunci mă scoți tu cu continuitate+calitate.
Mulțumesc!
LikeLiked by 1 person
Ce mă bucur de vizită! Lectură plăcută să ai! 🙂
LikeLike
Rîndunelele alea mie mi se par vrăbiuţe.Da poate nu văd eu bine.O fi de vină distanţa.In rest, foarte faine pozele.De parcă am fost eu acolo.De pohte nu discut, că eu sînt cu ciocolata şi nu refuz niciodată.
LikeLiked by 1 person
Sunt convinsă că ai dreptate. M-am dat în stambă cu ce bine mă pricep la păsări. 😀 M-au uimit cât de prietenoase pot fi.
LikeLike
Fie-mea e obsedata de pasari. Stie sute de specii si face deosebire intre masculi si femele din zbor. Asa ca, in caz de nu stiai aia e mandarin duck. 😁
LikeLiked by 1 person
Ai o fetiță talentată și deșteaptă. Nu, nu știam. Dar m-a fascinat. Era tare drăgălașă și se potrivea bine peisajului. 🙂
LikeLike
Eu în căsuţa aia înconjurată de verdeaţă vreau. Şi poate fi oriunde-n lumea asta, nu conteză, şi la Cucuieţi. Dar să fie aşa mică, că la clădiri mari nu tresar absolut deloc.
Frumos amestec de cuvânt şi imagine!
LikeLiked by 2 people
E în Central Parc căsuța aceea. Dar nu e locuință. M-a vrăjit și pe mine alăturarea. Mulțumesc și te pup!
LikeLiked by 1 person
Ce frumoase poze! Iar cuvintele tale le-au dat rama potrivită pentru a fo adevărate opere de artă! Minunat ❤
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, draga mea! Mi-am încărcat bateriile ca de fiecare dată când merg undeva. Dor de ducă și poze multe. Cam asta se petrece. 🙂 Te pup
LikeLiked by 1 person
Nici lebedele din Viena nu credea nimeni ca vor ajunge pe varză! 😉
LikeLiked by 1 person
Ai dreptate. Dar să nu cobim. 😀 Tare frumușele pot fi.
LikeLike
🙂 Cum sa nu fim aici, prezenti, la asa poze interesante? Parcul este o frumusete, se pare pare si in acest anotimp… Dar sa stii ca pantalonii cu vedere la glezna goala se poarta si prin Brasov 😀 Sau minijupe cu ghetute si ciorapi fini de vara la -5 grade. Eu, indignata ca racesc fetele, iar condescendenta voce de langa mine exclamand ”-nu-s nebune, sunt doar tinere!”
LikeLiked by 1 person
Dar nu erau pantaloni cu vedere la gleznă ci pantaloni scurți. 😀 Și picior gol brrrr!
Parcul e minunat și se îmbină fantastic nebunia metropolei cu natura blând dezlănțuită și cu diversitatea oamenilor. New Yorkul e o experiență interesantă, de aceea din când în când o repet. 🙂
LikeLiked by 1 person
Frumusetile, bunastarea, dezvoltarea, fericirea si PACEA aparenta al statelor din NW, este realizata si cladita pe jertfa Fiului omului, “Hristos” care de doua milenii continua prin sacrificiile inocentei, blândetei, sinceritatii deschise a copiilor lumii, sacrificati de sistemul politico-religios din lumea întreaga, care si-au unit fortele în “secret” pentru înrobirea si controlul maselor largi, ce-si aleg “lideri” dupa chipul si asemanarea lor, într-o orbire inconstienta a perceptiilor simturilor primare involuate ale “turmelor” lipsite de blândul, Pastor, pus si atârnat de acest sistem, pe cruci de lemn, piatre cioplite, fier, arama, argint si aur, prin catedrale, si temple idolatre, la care masele inconstiente se închina la moarte si Locuinta ei negasind PACEA si linistea absoluta, sufleteasca si spirituala deoarece toate aceste lucruri facute de mâinile omului sunt murdarite si infectate de sângele Mielului lui Dumnezeu, care striga înca de la sângele varsat de Cain care prin asasinarea fratelui sau Abel, a mânjit aceasta minunata si magnifica planeta albastra Paradis transformat în infern de “omul faradelegii” acest “Antichrist” imperialist ce conduce omenirea spre moarte si Locuinta ei infernala prin nedreptate, asuprire si EGO-ism care a atins vârful pacatelor insuportabile, carora doar interventia miraculoasa a lui Dumnezeu prin justitia Divina le va pune capat…
Sa auzim numai de BINE, PACE, BUCURIE, HAR si IUBIRE în întreaga lume, draga Em.
LikeLiked by 1 person
De bine să auzim și bine să ne fie, cu sănătate!
LikeLike
Lacul cu ratele, păzite de zgârie nori, mi-a plăcut maxim. Mulțumesc pentru ca ne plimbi si pe noi, pe alte continente. 💖 New York, destinație de poveste, la care pot doar sa visez.
LikeLiked by 1 person
E frumos tare în mijlocul naturii. Și când natura asta se adăpostește în mijlocul unei metropole uriașe este și mai prețios. Mă bucur tare mult că mă însoțești.
LikeLike
Normal că suntem, cum să ratăm așa plimbare? Abia aștept continuarea! 😊
LikeLiked by 1 person
Super. O trec toată aici. Sper să nu vă plictisească , dar sunt surprize și cel puțin una știu sigur că o să îți placă de minune. 🙂
LikeLiked by 1 person
Abia aștept! 😊
LikeLiked by 1 person
Curând… 🙂
LikeLiked by 1 person
absolut superb rățoiul de pekin. 🙂 și nu, telefonul meu nu este un organ de simț (da, încă mai fac fotografii cu camera foto, cu încadrare, alea-alea… ca o babă comunistă).
LikeLiked by 1 person
Și se mișca într-un fel ritmat. Eu am fost sigură că e o jucărie colorată. Camera ta sigur e mai bună, telefonul are totuși limite. Ador să fac poze. Brusc toate lucrurile din jur au poveste. 🙂
LikeLiked by 1 person
Super!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! 🙂
LikeLike
Un an in care sa-ti mearga toate din plin si mult spor la scris iti doresc !
LikeLiked by 1 person
Un An Nou Fericit! La mulți ani și multe litere!
LikeLike
Foarte interesant! O descriere grozava a unui oras pe care mi-as dori sa-l vad!
Americanii, sunt clar o “specie” aparte!😊…
In preajma Craciunului erau cam 15 grade afara (in sud, in Tampa, in parc!). Noi erau echipati corespunzator: geci, pantaloni lungi, botine etc…
Ei erau echipati tot corespunzator: caciuli, geci, fulare, manusi siiiii, siiii….pantaloni scurti….slapi..
Iar unii erau si mai bine echipati, adica erau doar in tricouri. Pana si copiii erau asa de dezbracati…
Numai bine!
LikeLiked by 1 person
Da, eu am ajuns în Canada la finele unui aprilie rece. Fără zăpadă, e drept. Și mă uitam în x la lumea de pe stradă. Parcă eram singura picată din lună. Cu geacă. :)))
LikeLike