Azi a fost o zi interesantă, de aceea o pun pe hârtie:
De dimineață a sunat telefonul și cineva – un robot – mi-a spus că sunt căutată de guvernul Canadei și să apăs pe tasta unu că voi fi arestată dacă nu…
Am știut că e scam.
Seara a venit poliția.
Acum trebuie să știți că locuiesc în cea mai pașnică țară, în cel mai pașnic cartier, pe cea mai pașnică stradă.
Mi s-a părut mare eveniment așa că am făcut poză printre jaluzele mașinii. Era cool.
Un minut mai târziu sunau la ușă și întrebau de mine. Ăăăăă.
Foarte drăguți, un el și o ea voiau să știe dacă respect carantina.
Simpatici.
Am râs. Mi s-a părut în continuare cool și am realizat cât de mult respect ordinea în țara asta unde totuși mii de indivizi trec granița zilnic.
Chapeau! Vorba cuiva.
Cel mai interesant însă a fost mesajul pe care l-am primit în seara asta.
De la preotul care a oficiat slujba de înmormântare a tatei.
După înmormântare, la un punct, îi dăruisem „Ana”. Am uitat.
Nu mi-e prieten niciunde. M-a căutat pe FB și mi-a scris și mi-a spus

Azi am pus mana pe cartea dvs și acuma am terminat-o. Am citit-o toată într-o zi. Acum va spun atât : am închis cartea in lacrimi!!! Maine va spun mai multe. Momentan atat: va mulțumesc și va respect! Nu am plâns pana acum citind o carte!

Ce soartă au și cărțile astea? Și câtă fluidă bucurie poartă în ele cuvintele.
Ce zi interesantă. 28 octombrie.
PS: Poza am făcut-o acum. Azi am strâns frunze. Nu știu încă ce fac cu ele.
Și, da. Cheers!