Stufoasa noastră excursie a început cu Parcul Național Iguaçu, o rezervație naturală întinsă între Brazilia și Argentina, zonă de junglă, cu vegetație și faună specifică, care adăpostește specii rare de animale și de plante, atracția principală fiind însă multitudinea cascadelor, formate de apele generoase ale râului Iguaçu (nume tradus în „apă mare”-  limba guarani – Paraguai).

M-au fascinat fluturii mari și leneși, cu a căror prezență prietenoasă nu m-am putut obișnui, în ciuda faptului că au fost mereu în preajma mea. Vaporoși în mișcări, colorați incredibil, se așezau și pe tine, dacă aveau chef. Și aveau.

Mă întreb ce nuanțe îmbracă jungla primăvara și vara, din moment ce luna mai, adică toamnă târzie braziliană, e atât de ofertantă în culori și lumini. Am înțeles că în lunile fierbinți vezi șerpi, care se retrag la apropierea umanoizilor, dar nu suficient de repede încât să nu fie zăriți. Din fericire nu am văzut nici unul, singurele vietăți care m-au terorizat în lungile noastre trasee au fost coati, un fel de neamuri de ratoni, simpatici ca figură, dar extrem de obraznici. Mișunau peste tot, în special în zonele de unde puteai să cumperi mâncare. Nu se jenau să apuce bucata din mâna omului, sau să își bage lăbuțele curioase în genți, lăsate pentru o secundă jos sau pe bănci. Altfel erau inofensivi și majoritatea turiștilor îi tolerau și ignorau, ori chiar se jucau cu ei.

This slideshow requires JavaScript.

Ne-am încrucișat drumul și cu o trupă mare de maimuțe Brown Capuchin Monkey apărute de nicăieri, jucăușe și prietenoase, care s-au năpustit dintr-o dată, în număr mare, făcându-și vânt pe liane, fugărindu-se una pe alta și trecând foarte aproape de noi, țipând în stridențe vesele, ca și cum ar fi vrut să ne ofere o demonstrație de „bun venit”. Păsări cu penaj multicolor, unele cu o conformație ciudată, se arătau din când în când printre frunzele copacilor, oricum și ei arăduiți într-o dantelărie deasă, care nu permitea privirii să pătrundă prea adânc adâncimile junglei. A fost ca și cum l-am fi vizitat pe Tarzan, dar el nu era acasă.

This slideshow requires JavaScript.

Prima dintre cele două zile destinate Parcului am petrecut-o în Argentina. De la hotel am luat un taxi, cu care am trecut frontiera și care ne-a dus la destinație, orașul gazdă, Foz do Iguaçu, aflându-se într-o poziție strategică, așezat fiind la tripla graniță: Argentina, Brazilia și Paraguai.

Odată ajunși în parc am parcurs o porțiune destul de lungă cu un trenuleț, un fel de mocăniță argentiniană, care ne-a lăsat într-un punct, unde aveam posibilitatea să optăm pentru una dintre rutele marcate pentru turiști, rute ce conduceau la diferite obiective. Am ales pe rând Circuitul superior, apoi Circuitul inferior și Macuco nature trail. Nu știu câți kilometri, în pas alert, am făcut pe benzile metalice special construite (parcul este foarte ingenios și detaliat amenajat în ambele țări), dar cu siguranță s-au adunat mai mult de zece pe tălpile mele. Gustul adrenalinei, dat de sălbăticia peisajului și semnele care avertizau prezența animalelor sălbatice, a dat și mai multă savoare întregii aventuri.

Am vizitat mai multe cascade, cred că majoritatea, punctul culminant fiind Garganta del Diablo a cărei grandoare mi-a tăiat respirația. Nu se poate descrie în cuvinte și imagini Măreția. E unul din momentele în care realizezi că ești doar o furnică în bătaia vântului, și minunile de pe pământ ți se dezvăluie în simplitatea lor fabuloasă…

This slideshow requires JavaScript.

Și dacă în Argentina am fost extrem de aproape de cascade, a doua zi, în partea braziliană a parcului am admirat de la distanță peisajul vizitat cu o zi înainte și am coborât spre alte unghiuri și jocuri pe care apa le creiona, iar curcubeiele, care dansau în aer, ne proiectau într-o lume fascinantă. Imaginile sunt diferite, deși cascadele jucau același joc cu soarele și norii.

This slideshow requires JavaScript.

Aceiași coatis populau spre disperarea mea, locurile amenajate pentru relaxarea turiștilor, iar jungla se desfășura împrejurul nostru la fel de dezlănțuită și misterioasă.

După primele două zile, petrecute într-o sălbăticie oarecum controlată, peisajul citadin și plaja au fost schimbarea dramatică de decor, pentru restul zilelor de vacanță.