• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Category Archives: Imagini…

Poveste banală

27 Wednesday Sep 2017

Posted by sweet & salty in Fluturi și alte frunze..., Imagini..., Lume color

≈ 43 Comments

20170923_125348.jpg

Unele povești încep cu sfârșitul și nu se mai termină, pentru că, ajungând la început sunt extrem de derutate. Să spunem totuși că a fost odată ca niciodată un copac și o bancă pe o margine de lac.

20170924_122937

Banca, singuratică, cum sunt toate băncile și total nonconformistă, a decis să facă un pui de bancă. Carieristă de fel și iubitoare de libertate, n-a vrut să se lege la cap fără s-o doară, așa că a tratat cu un copac bine dotat din imediata apropiere pentru o inseminare artificială. Ambii îndeplinind condițiile prevăzute în atmosferă și inseminarea producându-se în condiții de toamnă, au obținut un rezultat remarcabil: o mulțime de pui robuști, maronii, care firește că au încurcat planurile și orarul proaspetei mame.

20170923_125604.jpg

Copacul, ca toți copacii, și-a adunat crengile și s-a dus la ale lui. Semnase de altfel cu banca un contract clar, care-l degreva de orice responsabilitate. Avea alte aspirații, oricum, deși, între noi fie vorba, nu-i displăcea banca asta, cu care se obișnuise din copilărie. A văzut el în treacăt puii, mulți și maronii, cu aceeași complexitate a pielii ca mama lor. A simțit o boare de instinct patern, dar și-a scuturat mândru coroana. Nu-și putea permite să fie sentimental, să fie slab. Era până la urmă copac. Adică definiția evoluției, a zborului spre înalt.

20170923_125423.jpg

Ca orice copac înalt și bine dotat, inteligent și autodidact, era vânat de tufe înflorite, de bănci zdravene, solide.

20170923_114030

Chiar și o cioară începuse să scrijelească niște versuri pe o creangă, iar un scaiete îl sâcâia cu insistența. În fiecare zi la șapte fără cinci îl invita la o cafea. Adică ar fi avut, la o adică, de unde să-și aleagă o pereche.

20170923_115254

S-a tot frunzit și răsfrunzit și într-o zi s-a hotărât și a ouat un… felinar. Că frunze, crengi și rămurele e simplu, poate orice lemn.

20170924_122806

Dacă îl iei la întrebări, nu ar prea spune în ce fel. Tehnologia îl cam face să roșească. L-am prins cu șapte frunze rușinate ca niște maci.

96.jpg

Dar să ne bucurăm de creație, fără a căuta nod în papură creatorului. Ei, pescărușii cam bârfesc că ar mai bea copacul. Că uneori s-ar crede fluture și-ar cam zbura din floare-n floare.

20170923_113310.jpg

Oricum, dovezi n-avem. Avem în schimb un felinar albastru, ce luminează noaptea gândurile tuturor. Și frunzele-s mai înțelepte, și banca e mai caldă și lucioasă, iar florile par luminițe colorate.

20170924_123000.jpg

Ceva fluturi

27 Wednesday Sep 2017

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând, Geografie subiectivă..., Imagini...

≈ 39 Comments

129.jpg

Când ai una bucată telefon poți face minuni în anumite condiții: dacă ai la îndemână un soare întreg, niște fluturi cu personalitate și o toamnă zăludă, ce se crede vară. Plus niște flori zăpăcitor de frumoase, fie vorba între noi, sarea și piperul ecuației, condiție existențială pentru fluturi, soare, vară, mine, tine etc.
Dacă aceste ingrediente joacă baba-oarba rezultă PERFECȚIUNE.

Nimerind acolo am țac-țac în neștire și jur dacă am putut să șterg vreuna.
Știu că exagerez, că întind la gradul absolutului absolut răbdarea privitorului, însă memoria mea afectivă e încărcată la maxim de ceea ce am captat cu ochii, cu inima, cu sufletul, cu plămânii și fiecare por din dotare. Recunosc că-s subiectivă până la rădăcina părului, dar mi se par fabuloase și nu pot renunța la nici una, așa că le iau ușurel pe categorii:

Azi mi-am adus fluturii. N-am pisică, n-am câine. N-am nume și nici față. Am însă voce și fluturi. Fluturi în cap, în stomac, în telefon și în laptop. Alerg după fluturi ziua, visez fluturi noaptea, așa că atunci când ei, prea ocupați să-și trăiască clipa mă ignoră, profit. Profit cu majuscule. Mă bag în seamă, deși încerc să stau neobservată.
Mă prefac în plantă, ori într-un pom mai mic (că nah, 1,63 cm), ca să nu-mi simtă intruziunea. Aș bea cerneală simpatică de dragul lor, să vadă prin mine. Deși eu cred că atunci când îi privesc, de dragul lor ochii mi se transformă-n fluturi căprui, iar ei mă văd de-a lor și-și văd liniștiți de treabă.

Mărturisesc că-i iubesc. În fiecare luni spun lumii că s-au inventat fluturii. Dar lumea nu prea-și deschide urechea la ce am eu de spus. E la computer, pe blog ori pe fb. Lumea calculează cu atenție ce nuanță de verde are iarba din grădina vecinului. Lumea se ocupă cu ierarhii, clasamente și competiții, pentru că deocamdată nu știe că s-au inventat fluturii și loc sub soare e pentru fiecare.
Așa că mai bine îmi văd de ale mele, de lista mea extrem de lungă cu defecte și lipsuri.
Am o problemă majoră: nu știu să vorbesc cu oamenii normali, așa că nu vă supărați pe mine! Comunic fluent doar cu vorbitorii care au fluturi prin minte, așa ca mine. Dacă nu fâlfâie din când în când câte-o aripă, cuvintele-s ermetic închise, ca niște nuci verzi, necoapte.
Mi-e greu să socializez fără un mărunțiș de zbor. Nu mult. Cât să-mi crească ceva aripi acolo, sau măcar niște crengi pe care să le ridic rugă spre cer.
***
Diferența dintre flori și fluturi e minusculă.
Fluturii sunt un fel de flori fără rădăcină, iar florile un fel de fluturi care nu zboară.
Și-atunci? Cum să ne descurcăm noi, bieți umanoizi cu dor de zbor? Cum să decidem când e floare, când e fluture? Când suntem flori? Când suntem fluturi?

151149145144143142132128125124123122119117106100

 

Poezie canadiană

16 Saturday Sep 2017

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Imagini...

≈ 24 Comments

„Canada e dureros de frumoasă”, mi-a spus, pe la începuturile mele aici, un român stabilit de multă vreme în țara frunzei de arțar. Am descoperit pe pielea și pe sufletul meu că așa este. Nu fac comparații. Fiecare loc lăsat de Dumnezeu pe planetă are farmecul propriu și nici o țară n-o exclude pe cealaltă.
Ieri am mușcat autostrada vreo zece ore și nu m-am putut opri din făcut poze. Am luat cu mine păduri verzi care migrează nebune-n roșu, mori de vânt și câte-o fermă aruncată-n câmpuri largi și liniștite.
Șoseaua m-a adus acasă la ora nopții când felinarele se-amestecau cu stelele.

1

2

3

9

 

19

 

13

14

15

1820

 

23

32

34

35

42

44

 

46

 

Miracolul din fața ta

10 Saturday Jun 2017

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând, Imagini...

≈ 28 Comments

20170517_192021.jpgCâte o imagine îți umple sufletul ca pe-o găleată cu apă de izvor. Și dai pe dinafară de fericire. Ai întâlnit frumusețea. Ochiul tău face plecăciune adâncă minunii, pentru că nevoia ta de frumos se întâlnește cu frumosul, iar ecuația e perfectă. Fără rest și virgulă. Te afli în creierii munților, la aproape 3000 de metri altitudine. Nu ești doar cu capul în nori, ci cu întreg corpul. Realizezi că ești sănătos și plin, iar în fața ta se derulează simplu și miraculos viața. Te înclini în fața divinității, pe care o simți cu tot sufletul. Sunt porțile larg deschise. Nu îndrăznești să o numești, dar mulțumești, așezând bucuria ta acolo, lângă cetina de brad curată…
Noi oamenii, cu bune și rele suntem doar niște furnici, cu trăiri gratuite și planuri pentru infinit, când infinite sunt doar pădurea și muntele și apa… și nici ele…

Știri de ultimă oră

29 Saturday Apr 2017

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Imagini...

≈ 52 Comments

22

Magnolizarea orașului!!!
Astăzi Toronto a fost invadat de obiecte zburătoare neidentificate, care s-au lipit de crengile copacilor. Predomină albul și rozul. Lumea e derutată și face fotografii.
Sâmbătă, 29 aprilie.

10

8

7

28

27

19

15

5

3

 

Makeup

27 Monday Feb 2017

Posted by sweet & salty in Imagini...

≈ 33 Comments

x118

Se schimbă vremea? Sau e o părere?
Palidă până ieri. O nonculoare.
Azi, puțin fard. Timid. Și-o umbră de parfum. Discret.

Aniversară

20 Monday Feb 2017

Posted by sweet & salty in Imagini...

≈ 34 Comments

Tags

Constantin Brâncuși, Masa tăcerii, Poarta sărutului, români

c4

La masa ta se tace,
iar la poarta ta locuiește sărutul,
Brâncuși, cel răsărit din neamul lui Eminescu…
(Mândri, atât de mândri că ne cheamă români!!!)

Table of Silence after conservation

„Brâncuși și Eliade: unul a scris istoria religiilor, celălalt a sculptat-o”

c9

„…eu nu creez păsări ci zboruri…” (Constantin Brâncuși)

c0

„Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important”. (Constantin Brâncuși)

c2

„Când ai încetat să mai fii copil, ai murit demult.”( Constantin Brâncuși)

c6

Când te fluieră talentul…

02 Thursday Feb 2017

Posted by sweet & salty in File de jurnal, Imagini...

≈ 57 Comments

5

Filozofia mea de viață e joaca. Unii oameni așa se nasc, defecți, cu niște șuruburi mai slăbite. Alții vin pe lume, cu ele înșurubate atât de strâns, că-s bătrâni din adolescență, au o maturitate dusă la extrem. Însă unii adulți rămân copii, fără voia lor (citez tata: „niciodată nu ti-i coace.”)
Cât? Habar nu am. Cum mă joc? Se vede: scriu, desenez, pictez, modelez, decorez, improvizez, gătesc… Pot să mă descurc foarte bine, sau să fiu un perfect dezastru în ciuda bunăvoinței, că de-asta am non-stop.

Eram la începuturile mele în Canada și mergeam, ca tot omul, la școală. Și aveam noi o  cunoștință extrem de inimoasă, o doamnă care ne mitralia cu sfaturi, cum să facem și să dregem, ea fiind emigrantă cu vechime. O bombarda, mai ales pe mama, cu care e de-o seamă, dorind să o monopolizeze. Mama nu știa cum să scape mai politicos de asalturile binevoitoarea, ea fiind ocupată să ne răsfețe și să se bucure împreună cu noi de descoperirile pământului arțarian, încă necunoscut și nouă  la ora aceea.

Și mă convinge pe mine doamna respectivă, să mă angajez, în perioada vacanței de vară, la fabrica unde ea lucra. Mi-a desenat ea, un tablou roz-bombon, iar eu am devenit super entuziasmată… Ce putea fi, până la urmă, așa de complicat? Era pe termen scurt…  Cu toate încercările argumentate ale mamei și soțului de a renunța la idee, nu m-am lăsat până nu mi-am făcut moftul. Am lucrat fix trei zile, după care mi-am dat singură demisia, de frică să nu suport umilința de-a fi concediată. Era clar că asta urma. Dacă ar fi existat premiu pentru cel mai prost muncitor, l-aș fi luat cu coroniță. Munca în sine părea ușoară. Trebuiau lipite niște fire, de niște chestii. Cu plumb topit (!?!). Deci stăteai la o masă (într-o hală imensă și gălăgioasă) și aveai două, sau trei fire de învârtit și lipit după o anumită schemă. Habar nu am cum, dar nu am reușit să pricep schema, logica mea fiind mai… colorato-poetică. Totul se petrecea la normă și eu îmi dam cu stângu-n dreptu, intram în panică de timp… Fiecare piesă era marcată cu o culoare, sinonimă cu numele autorului. A mea era portocalie. Toate piesele cu portocaliu se întorceau. REBUT. Timp de trei zile nu mi-a ieșit nici măcar una bună, așa de norocul prostului începătorului. Am fost o producătoare de rebuturi de mare succes. 100%

Așa cum am spus aici, pot fi genială sau tută. În rest, jur că-s foarte îndemânatică, însă în același timp total anti-tehnică. Însă e ok. Până la urmă, nu de asta s-a inventat bărbatul? E mult mai ușor manualul lui de utilizare. 🙂

După șirul acesta lung de paranteze-n paranteze, e greu să se înțeleagă de ce bat apa-n piuă. Pentru pozele pe care le atașez. Sunt de doi lei, știu, dar dacă tot m-am jucat și le-am fotografiat, le pun și aici. Jur că pe hârtie și/ori pânză îmi iese frumos. O să vă demonstrez mai încolo. Profit că nu puteți arunca în mine cu roșii coapte, ori ouă clocite.
Bulgări de zăpadă primesc! 😀
Nu am fost inspirată. Nici oceanul nu a fost cooperant, ștergând înainte să pot fotografia mâzgălelile lucrările mai bune. 😀

13
12
11
10
4
6
7
8

9

Soartă

26 Thursday Jan 2017

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând, Imagini...

≈ 31 Comments

Tags

țigară, ispită, păcat

20170114_100439

Așa arată lumea. Inegală. Timp ars, aproape ars, sau nears.
Sau… te-ai ars?
Consumat. Sau nu. Așteptând cu jar… în zadar.
Otrăvitor aromată. Lume viciată, mustind de păcat…
Inegalitate, ilegalitate… pân’ la jumătate. Populată de grași și slabi de-a valma, tineri și bătrâni, albi și negri. Confort. Ispită. Iubire. Durere… Poveste. Mereu e poveste…

– Fumul de țigară croșetează rotocoale ciudate. Încerc să las țigara, dar îmi place. Mă păcălesc că fumez puțin. Da, știu toate teoriile cu tenul, cu dinții, de plămâni ce să mai vorbesc? Bla-bla-bla…  Mă învălui în fumul albicios, ca o poveste de cafea, nervi sau bucurie
– Și-i învălui și pe alții – îi spun ironică
Mă privește vinovat, însă zâmbetul din colțul buzelor nu e convins. E pasională și țigara face parte cumva din personalitatea ei.
– Am o viață agitată. Atrag ca un magnet oameni nepotriviți. Ce să fac? Țigara mi-e refrenul dezamăgirilor. Dacă nu aș fuma, aș plânge. Vezi? Sunt sănătoasă la cap, deși…
– Și țigara te ajută…
– Știi ce? Hai să schimbăm subiectul, spuse zâmbind, fără supărare, și-și aprinse o țigară. Mă simt bine fumând, iar când voi renunța o voi face fără să mă bată nimeni la cap…

Cât pe ce…

23 Monday Jan 2017

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând, Imagini...

≈ 18 Comments

60jpg

Locuința mea de vară…
Când te întâlnești cu o scoică frumoasă și ai vrea s-o iei acasă… Dar e deja acasa altcuiva. Te retragi cuminte, înainte să faci rău. Respecți intimitatea și dorința locuitorului. Până la urmă fiecare își face ordine în casa proprie. Virtuală sau reală. E simplu să dorești. Simplu să iei. Simplu să distrugi.
Uneori pierzi. E firesc să înveți și lecția asta. Ca să câștigi, trebuie să accepți capitolul răbdării și al așteptării. Uneori pierzi pentru că interpretezi, alteori pentru că se interpretează. E trist când tragi linie și realizezi că adevărul și impresia se bat cap în cap. Dar e parte din viață.
Înseamnă că așa a fost să fie. Nu sunt adepta teoriei fatalității, însă e înțelept să acceptăm lucrurile așa cum curg. O ușă se închide, tocmai pentru a face loc următorului pas spre ușa următoare. Care e ușa ta. Poate.
O scoică frumoasă are atât de multe povești…

20170111_09415720170111_09440320170111_094415

← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (81)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (3)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia
  • Promisiuni de ianuarie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,233 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,233 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...