Gafezi?

Boo-The-Cutest-Dog-In-the-World[1]

Periodic gafez. De obicei sunt atât de diplomată și prietenoasă, că-ți vine să mă iei acasă. Dar periodic gafez. Dau cu stângu-n dreptu’ de-mi fac vânătăi. Intențiile sunt bune, cuvintele frumoase. Le rotunjesc, le șlefuiesc frumos și abia apoi pufff! le trimit în misiune. Dar câte unul mai afurisit iese din rând, îmi scoate limba și-i cresc colțuri. Și zboară, zboară porumbel, să dea cu vârfu-n partea cea mai moale și mai sensibilă a cui nu trebuie. Degeaba strig „Hai vorbă-napoi!”… too late. Nu-mi vine să cred. Eu știu că le-am trimis cuminți, deștepte, cu cei șapte ani de-acasă, bașca masterul la ele.
Iau vorbele la purecat, la pipăit și oops! le descopăr muchiile tăioase. Mda… are dreptate lovitu-n aripă, rotundul meu chiar are colțuri. Ouch… sunt ascuțite rău.
Azi, joi, zi de martie toată ziua, am comis-o din nou. Partea rea n-a fost prea rea, că oamenii deștepți sunt cu neuronii la purtător. Partea bună: știu că următoarea perioadă sunt la adăpost.
Până data viitoare, când vine vremea să gafez.

20 martie 2015

This slideshow requires JavaScript.

Orașul frumos clipește leneș a primăvară și se întinde somnoros, înainte de-a înmuguri.
Soarele-mi intră-n păr și-n buzunare, apoi mi se prelinge de pe crengi printre gene. E prea devreme, prea de primăvară, culoarea încă doarme cuminte printre alei. Doar câte-un cardinal roșu-vibrant se joacă de-a v-ați ascunselea cu mine, vesel și iute, că abia îl prind în fotografie, să vi-l arăt.
Copacii rușinați de goliciune și lumină se aliniază pe alei, cuminți în tonuri neutre de maro și bej, neîndrăznind să-nfrunzească azi.
Simt, cercetându-mă niște ochi mari prin tufișuri. Mă întorc și le văd grațioase, cum mă privesc întrebător, adică „ce caut eu acolo?” îmi traduc singură. Mă duc destul de aproape, să le fac câteva poze. Nu se sperie de mine, mă înfruntă din priviri, uitându-se fix în ochii mei.
Le fotografiez cu telefonul și plec, mulțumindu-le în gând, cu-ncolț de zâmbet, că-mi permit să trec și eu pe-acolo, prin împărăția lor de pădure-parc.

20 martie, primăvară, Toronto

De ziua ele-lor…

Vești importante pentru țară:
8 martie mi-a adus un new domain name http://savatoronto.com
De asemenea mă găsiți și pe Facebook https://www.facebook.com/sava.em
Problemă: Când încerc să postez comentarii pe anumite bloguri îmi apare mesajul INVALID SECURITY TOKEN. Ați pățit și voi? Aveți vreun sfat? Blogurile respective se află în blgo-roll-ul meu (și invers).

și în altă ordine de idei… am lăsat ce era mai important la sfârșit:
LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR, ÎN PRIMUL RÂND, FIREȘTE, MAMEI ȘI BUNICII MELE!!!

Recomandarea medicului – Spring Waltz – Chopin

Medicul recomandă (nu-i așa Nina?) oricând Chopin, plus o baie fierbinte, plus (opțional) un pahar cu vin roșu. 🙂
Nu trebuie musai să fii varză cu mac, ca să-l citez, fără ghilimele de data asta, pe fratello (azi e ziua lui: La mulți ani, celui mai drag frate de pe pământ!)
Dacă ai avut o zi albastră încearcă combinația. Sau dacă vrei să te răsfeți… Chopin!

Nu cred în Babe, dar am auzit despre ele și mi-am zis că aleg ziua lui fratello.
Citind-o pe Ana mi-am amintit: „He, he… e 5 martie, e baba mea!” Am ieșit un pic la plimbare, în ciuda celor minus paisprezece grade anunțate. Și ce să vezi? O babă frumoasă, cu make-up impecabil, soare obraznic, cu tupeu oglindit în glazura lucioasă a zăpezii. Strada, trasă-n frișcă. Cristale de zahăr pudrau abia atins crengile de copac, ușor și metalic pastelate a curcubeu. Zi de iarnă-n primăvară. 🙂
Am făcut câteva poze, dar m-am împiedicat de soare. Voiam să redau glazura aceea nefirească pe care n-am mai întâlnit-o vreodată. Aș fi vrut s-o vezi și tu, cu ochii sufletului Pisicuță, știu cât iubești iarna.

This slideshow requires JavaScript.