Provocare! Provocare! Provocare!
Draga mea Illusion a lansat o provocare!

21 de cuvinte. Doar 21? Hm… așa de multe?

creație                          albastru                      căldură
profunzime                    viteză                         pictură
iubire                            comunicare                 dor
ocean                            zbor                           cuvinte
încredere                       exotism                      idei
perfecționism                 diplomație                   râs
sentiment                      optimism                    spontaneitate

 
Câteva note explicative…
Viteza se manifestă pe toate planurile (nu doar pe șosea). Uneori e calitate, fiind sinonimă cu eficiența, alteori defect, pentru că e obositor pentru alții să țină același ritm.
Oră de sinceritate fiind, recunosc, S e o furtună.
Sunt un om perfecționist care nu acceptă superficialitatea și jumătățile de măsură. Pentru mine e totul sau nimic. Vestea bună e că sunt diplomată și n-o să spun niciodată în față (sau în spate): ”Buei! Pune mâna și mai cetește!” Informația va fi, pur și simplu, pentru mine. Sunt conștientă de bucățica mică de timp și spațiu distribuite mie în Univers, așa că-l mobilez cu oameni, culori, sunete și cuvinte de cea mai bună calitate.
Ocean, cu toate variantele „ude” pentru că ador apa, relaxare pentru minte și/sau corp.
S… în linii mari cam asta e. 🙂

Te grăbești!
Ți-ai împachetat inima într-o cutie cu fundiță și ai pus-o lângă pantofii mei roșii. Mda, suflet pastel, muguri de primăvară – calitate. Mi-ai strecurat apoi pe sub ușă niște fotografii cu tine și o listă completă cu defecte și calități. Mi-ai cerut să le bifez și să calculez nota. Vrei să plătești repede, să fiu a ta aici și acum.
Ba, dacă s-ar putea, acum cinci minute.
Te-ai strecurat prin gaura cheii și pe geam, pe toate geamurile întredeschise. După aceea ai sunat insistent la telefon și la poartă, în aceeași secundă a nerăbdării tale și mi-ai cerut un ceai de salvie. Te-am privit fix în ochii tăi negri și te-am mințit cu nerușinare. Ești prea bun pentru mine, am zis. Rezultatul e clar. Ți-am întins lista înapoi. Mi-a fost rușine să-ți spun că ești știrb de chimie, știrb de condimente. Nu mă faci să râd, nu mă faci să plâng. Mă plictisesc de moarte lângă metaforele tale simetric aliniate, lângă hiperbolele tale încinse la soare, lângă beția ta de epitete. Mă sufoci cu-atâta poezie.
Aș vrea să fiu atât de minunată, să-mi fie de ajuns un suflet pastel și muguri de primăvară. Să fiu atât de minunată, să-mi fie de ajuns un suflet pastel, să fac abstracție de trupul care-l poartă…
Fără aripi de fluture primăvara e butaforie. Fără pasiune poezia moare, poezia mea moare.

Fulguie a pârtie de iepuraș, pe model Merry Easter. Stare de paișpe lei și durere-n punctul de la semnul întrebării. O fi astenia de primăvară ce-mi stă în coaste? Whatever!
Nathan Philips Square – ne trezim în mijlocul unei lupte. Toronto imprevizibil!
International Pillow fight!
Am pene peste tot, în păr, pe haine. În bătălia generală mi-am pierdut și punctul de la semnul întrebării, și astenia.  Găsitorul… să le păstreze. 🙂

This slideshow requires JavaScript.

Ha, ha, ha!
Mi-a venit ideea la 23.58 ora României (17.58 Ca), așa că n-am avut timp să elaborez. M-am înghesuit pe ultima sută de metri în 1 Aprilie – Ro. Să aveți o zi/seară minunată și să nu aruncați cu ouă clocite după mine!  😀 😀 😀
(am avut intenția să pun această postare la 23.58, dar Renata, iar mi-ai forțat mâna. Te pup 🙂 )

Dragii mei
Blogul meu se închide aici și acum.

Acum șase luni am văzut Sex tape și mi s-a aprins beculețul. Nu, nu acela care credeți, ci ideea de a-mi deschide un blog. Am pășit virgină în patria virtualului, pentru că nu citisem nici un blog înainte.
Nada, zip, zero, zilch, nix, rien, nothig. 🙂
Acum blogul și voi, dragii mei, faceți parte din viața mea. Am cunoscut oameni minunați, prieteni de suflet pentru că aici se merge pe principiul cine se aseamănă se adună. Față de majoritatea dintre voi (excepție Papa, care practic mi-e vecin) mă despart mii de kilometri. Însă distanța fizică este un detaliu nesemnificativ în această ecuație.
În seara asta am ajuns acasă și am deschis (ca de obicei) blogul să văd ce mai e nou. Surpriză! Draga mea T mi-a pregătit rochiță nouă, pe care am hotărât să o port imediat. E amprenta mea roz cu inițială. Emblematică, pentru că noi ne străduim să vedem întotdeauna jumătatea plină a paharului, iar dacă viața ne dă lămâi, facem limonadă. 🙂 Mulțumesc mult draga mea prietenă!:)