• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Tag Archives: toamna

Galbenă gutuie, sau nu

29 Saturday Sep 2018

Posted by sweet & salty in File de jurnal

≈ 19 Comments

Tags

ardelean, grădină, gutui, toamna, Toronto

20180929_104511.jpg

A fost odată ca niciodată. De fapt nu e bun începutul. Dar e real. Când am apucat eu pe verticală și am început să fac cunoștință cu planeta, el era acolo. Casa dinainte a bunicii îi purta amprenta. Aroma lui era tatuată în pereți și-n mobilierul din lemn adevărat.

Și acum, când îmi amintesc camera aceea, o văd cu ochii minții, având gutui pe dulap.
Cum eu îl găsisem acolo, era o „mobilă” firească a pământului, la fel cum era casa bunicii, fântâna ori pârâul care trecea în vale.
În Canada gutuiul e un pom rar. Ai mei mi-au adus într-un an o nuielușă ruptă din grădina bunicilor, grădina copilăriei mele. Am plantat-o în Kitchener, unde locuiam atunci. Și nuielușa asta de poveste nu prea știa ce vrea. Doi ani a stat așa, nehotărâtă și verde pe degeaba. Părea pe gânduri pusă, dacă să stea ori să plece, dacă îi place Canada ori mai bine nu. Nici nu creștea, dar nici nu se usca. Am lăsat-o în legea ei. Apoi, brusc, s-a decis și în al treilea an s-a avântat într-o tufă puternică, iar în următoarea primăvară a dat rod, niște gutui care până-n toamnă s-au făcut ca niște glume, cu bujori roșii, de nimeni nu credea că-s gutui.

g4
g1
g

Și s-a lărgit, și-a făcut trenă și s-a împodobit solid și gospodărește, ca orice ardelean ce se așază la casa lui. Parfumul și pufulețul specific era de netăgăduit. Doar roșul părea nenatural, ca și cum și-ar fi pus prea mult fard în obraji.
Când ne-am mutat în Toronto, am adus cu mine, precum Noe pe arcă, din fiecare plantă ce trăia în grădină. Și firește și o nuielușă de gutui. Am cumpărat, în aceeași primăvară, un măr, un prun și un cireș pe care le-am plantat împreună. Dar din piticul formației, gutuiul a devenit șef de trupă. E mai mare decât toți ceilalți pomi, dacă îi faci buchet. Anul acesta a dat și rod. Dar tot în stilul lui. Rod cu personalitate. Are fructe doar pe jumătate pomul. Clar delimitat. Jumătatea cu rod e încărcată. Una dintre crengi, cea mai conștiincioasă (cea din fotografie) are zece fructe. Zece!
Nici nu-mi vine să le culeg, atât e de pictural și de… perfect așa cum e.

Gutui drag, cu miros de copilărie, cu miros de casa bunicii…
Bunica nu mai e de doi ani, dar gutuiul îi poartă povestea…

20180926_155609
20180929_110459
20180929_110525

 

Anotimpul sună o singură dată

03 Friday Nov 2017

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând

≈ 48 Comments

Tags

ani, iarna, timp, toamna, viață

172– Câți ani ai?
– Câți îmi dai! și o privire șăgalnică cu sensul de: „nu fii prea darnic!!!”

Acu, ideea e că timpul nu stă pe loc. Trece, fir-ar el de timp. Și are, frate, bagheta magică. Aia proastă. Transformă pe cei mai drăgălași bebeluși în niște adulți dezgustători, porțelanul feței în prună uscată, floarea de cireș în absență pe-o cracă și pe fiecare dintre noi în amintire, până când paf!, nici aia nu mai e.

– De ce a murit, bunică, femeia aia?
– Că i s-au gătat zilele.
Mda. M-am legănat de pe un picior pe altul și am înțeles exact cum stă treaba cu zilele astea. Sunt ca un pachet de biscuiți. Când l-ai terminat pe ultimul nu mai ai. Și gata.

Adunăm amintiri. Le clasăm în dulapuri înalte și solide. Să nu intre praful timpului, să nu îngălbenească pozele și șuvițele de păr păstrate în plicuri mototolite de viața, de anii obosiți care au trecut. Cam mulți de când am fost bebeluși… Atât de mulți că a venit toamna. Ne lipim frunze colorate pe față, le lipim cu cosmetice scumpe. Pretindem că toamna e noua primăvară. Exagerăm. Vedem că exagerăm, așa că-i facem o concesie: îi zicem vară indiană… Dar frunzele sunt frunze, nu flori. Și, fir-ar să fie! Mereu vine iarna… Vine ziua aceea când începe să ningă…

Vrem praf de stele, primim praf de pușcă… Ne înfuriem pe legile lui Murphy. Degeaba. Tot cu praful de pe tobă ne alegem. Asta e viața: praf și pulbere.

Și ne luăm în palmele goale înțelepciunea și o întrebăm retoric:
„Acum ce să fac cu tine? Îmi ești degeaba”.
O mână de colb împrăștiată-n patru zări. E vremea iernii, când sufletul devine amintire. Apoi nici aia nu mai e…

 

Categories

  • A fi scriitor (81)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (3)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia
  • Promisiuni de ianuarie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,233 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,233 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...