Sâmbătă cu ploaie. Toronto. Zi perfectă. Viața e simplă: o carte și o ceașcă de cafea. O carte pe care o scriu. Ploaia răpăie liniștit și ritmic. O aud. O simt. Ce bine miroase ploaia! Ploaie de vară amestecată cu dimineață de sâmbătă și aromă de cafea. Yummy!!!
Toate problemele se îneacă în ceașca de cafea, iar stropii de ploaie le spală. Noi, oamenii, scriem povești. Suntem cărți cu întâmplări și linii de dialog. Unele ajung pe hârtie. Altele nu. Toți bem cafea și zâmbim. Toți iubim. Toți reinventăm roata și apoi murim. Dar azi plouă și timpul stă cu noi, leneș, în pijama. Îl păcălim nițel. Ne transformăm atunci când plouă în Scherezade. Suntem copii și vrem să-nvățăm dansul în ploaie.
Suntem clișee. Cu credința fermă că am inventat dragostea, durerea, dorul, noaptea și ziua. Unii doar țipă mai tare. Asta e diferența.
Plouă și scriu.