Draga mea Nicoleta Beraru mi-a făcut ieri un cadou minunat: “Ana”, noul roman al scriitoarei Em Sava! Am început să citesc cartea după prânz și nu m-am mai oprit până când nu am terminat-o, mult după miezul nopții! Prologul “Anei” e o povestioara minunată despre o fetiță și o bunică pe care o citisem cu ceva timp in urmă pe blogul “Sweet and Salty”. Naivă, am crezut pentru o clipa că asta e ce voi citi in continuare: povești cu bunici și nepoți, într-un idilic sat din Ardeal. Satul acela pe care îl cunosc și eu din vacanțele de vară ale copilăriei. Dar “Ana” este mult mai mult decât atât. Sunt aici 100 de ani de istorie așa cum a fost ea trăită de locuitorii Savei, sătucul clujean al bunicilor și străbunicilor Emei Sava (numele nu este ales întâmplator, firește). Războaie, lupta pentru supraviețuire, povesti de dragoste, tradiții și prejudecăți, toate se împletesc armonios iar rezultatul este o minunăție de carte pe care am citit-o cu sufletul la gură. Povestea imposibilă de dragoste dintre românca Maria și ungurul Șandor a fost poate cea care m-a impresionat cel mai mult, am plâns cu două rânduri de lacrimi și am sperat, fără să sper…într-un moment culminat al poveștii, mi-am luat telefonul și i-am scris lui Em un mesaj: “Spune-mi că rămân împreună, nu mai suport durerea!” M-am stăpânit, am șters lacrimile (și mesajul) și am citit mai departe. Din povestea lor de dragoste s-a născut însă Ana, iar ea și Alexandru aveau să-mi aducă finalul fericit pe care mi-l doream atât de mult!

Em, felicitări din tot sufletul, ai scris o carte mare! Dumnezeu să-ți odihnească bunicii și străbunicii, au fost oameni extraordinari cărora greutățile vieții nu le-au stins niciodată lumina din suflet și credința in Dumnezeu iar acum, cu siguranță, zâmbesc din Rai către urmașii lor rămași pe pământ să le ducă numele mai departe. Cu cartea pe care ai scris-o, ei devin nemuritori!