Oricât aș fi de haotică, împleticindu-mi pașii în labirintul existenței mele, ajung la literă, la cuvânt. Uneori o scriu.
Am ajuns în România noastră, a mea și a ta. Am venit cu greu, cu refuz, fără dor și fără dorință. M-am desprins cu greu din bula mea de acasă. Ce-mi trebuia mie Românie? Lumea mi-am pus-o deoparte, într-o nucă. Cei dragi îmi erau la un telefon distanță. Suficient.
Dar vezi tu, dragostea din cer și de pe pământ complotează și mă împinge unde mi-e bine.
Mama e mamă. Și plânge în inima ei dublu, pentru copilul ei, dar și pentru al meu care, prin extensie, e și al ei.
Plânge mama în gând, în minte și în inimă, dar mie îmi zâmbește. Lacrima ei e tainică, nevăzută.
E detectiv mama, e Agatha Christie și-mi prinde orice gând tremurat și ud. Îl urmărește, îl pune la colț, iar ochii ei verzi se adâncesc în durere. Și de dragul ei nu plâng, decât pe ascuns. Să nu mă certe mama, dar mai ales, să nu-l supăr pe Tudor.
Azi e 20 iulie, ziua Anei. Și-am avut un impuls. Mi-am deschis pagina de FB. Dar surpriză, pagina a ruginit. Nu mai funcționează. E o chestie ciudată fără pagină principală și setări.
Azi e 20 iulie, ziua Sfântului Ilie, ziua când s-a născut bitanga. Ziua Anei, dar și ziua „Anei” care încă e iubită și ne-uitată de cititori. Din păcate în librăriile din Cluj „Ana” e doar o amintire. Pe Libris e sold-out… Mă bucur că se vinde, că nu stagnează pe rafturi, dar…
Mi-a prins bine postarea trecută, vorbitul cu voi, ideile ce prind viață.
Bine ai venit acasă!
Adevărat că-i ziua lu’ nea Ilie, c-a tot trosnit din bici pe ceruri alergînd cu caru-i printre nori. Bine c-a fost soare ieri, am putut să ies la magazin să-mi iau un Ballantine’s, că deh! nu era să-mi las şaizeciu’ nesărbăutorit.
Mnoh, acu’ şezi o ţîră şi te hodineşte, trage-ţi sufletu’ şi lacrima, că o să ai de treabă cu ideile, presupun. 😉
LikeLiked by 3 people
La mulți ani, Dragoș! Să fii bine!
LikeLiked by 2 people
Săru’ mîna, mulţumesc frumos! Să fii şi tu bine, asta mi-aş dori, fiindcă o meriţi mult mai mult decît mine.
LikeLike
Un gând pios de amintire Anei, o inimioară pentru mama ta – mă bucur că ai venit să o vezi! – și încă una pentru tine. O îmbrățișare și bun venit!
LikeLiked by 1 person
Azi, 21 iulie (dar si ieri cand tu ne-ai scris), ma bucur ca esti cu mama… Acasa e acolo unde iti este inima, franta sau nu. Acolo unde te simti tu. Acolo unde poti sa mai lasi… din durere, chiar si atunci cand iti inghiti lacrimile.
Iar eu ma bucur ca iti gasesti un mic refugiu.
Cat despre litera, cuvant… scrie. Cand vrei. Cand poti, si simti.
Cu “Ana” sau nu, noi suntem aici! Te imbratisez tare, tare, suflet frumos! ❤️❤️❤️
LikeLike
de fiecare dată când vin, tac. ce să spun? cum să spun?
nouă nu ne vin cuvintele ușor, deși le iubim, mai degrabă ne cunosc tăcerile din care ne întoarcem tot la cuvânt.
ai grijă de inima ta care nu-i a ta, e a lui.
și nu spun că mă bucur, nu e așa, dar știu că zâmbesc pentru că ai început să deschizi iarăși cuvintele spre lume, e un zâmbet ca un nume, ca dorul care te va purta mereu pe pământ.
p.s oricât mințim din ochi, mamele știu când plângem, eu așa cred.
ps.2 peste câteva zile, de-ar fi trăit, fiica mea ar fi împlinit 33 de ani. 🙂
LikeLiked by 1 person
“Acasa” noastra este în cuvânt, oriunde-am fi pe-acest pamânt. Cuvântul scris în manuscris, ramâne vesnic…catharsis…
Gând bun de la un nebun!
LikeLike
Eu am întârziat la întâlnire. De obicei, sunt punctuala, dar uite ca nici aici și nici pe fb nu am primit notificare ca Em a mea e acasă. Acasă ai fost mereu, pentru ca, vrei-nu vrei, și prin Ana ne ești acasă. Mi-a venit inima la loc. Nu contează ca lumea se schimba, Facebook la fel, noi suntem aceiași în raport cu tine. Știi cum am văzut eu postarea de pe fb, căci algoritmul nu mi-a arătat-o, cautam azi ceva anume în arhiva fb? (Și asta e schimbat, dar m-am obișnuit.) Mi-a intrat o amintire cu tine, cu Neterminatele iubiri. Surpriza mea, pagină reactivata. Am fugit sa vad ce și cum. Și tăcerea s-a spart ca un caleidoscop. Se învârte în jurul meu și o grămadă de amintiri navalesc. Iar oamenii te-au întâmpinat cum se cuvine. Ana ne-a mai bucurat o data, cum nemuritor a făcut-o acum ceva vreme. Neterminatele iubiri, semnul meu de bun venit, căci nimic nu se termina, continua altfel.
LikeLiked by 1 person