În ceasul ăsta
Când mi-e cel mai greu
Suntem doar doi: eu și cu Dumnezeu
Mă ia în brațe când să cad
Și stinge focul,
când prea tare ard
Sunt singură
Așa mi-e hărăzit
Să mă strivească dorul infinit
să mă usuc de lipsa ta, băiatul meu
și să ÎL cert pe Dumnezeu
de crucea pusă mie în spinare
croită strâmb
cu multe numere mai mare.
De multe ori țip, dar nu mă aude nimeni, pentru că lumea mea s-a schimbat, sunetele nu se mai propagă înspre exterior, ci invers. Îți dai tu seama cât de puternic îmi vibrează țipetele? Știi tu cât de ciobită sunt? Cum mi-au explodat toate ferestrele sufletului? Cum îmi sângerează cuvintele?
Și totuși caut normalitate. Îmi doresc să mă trezesc ca odinioară, fericită că e dimineață, să sar din pat grăbită să mă apuc de lista nesfârșită de activități…
Dar când deschid ochii sunt obosită. Mă ridic cu greu din așternut, extenuată, chiar dacă n-am început ziua. Trag de timp.
Aprind lumânarea.
Nu mai aprinde lumânare, draga mamei, întreabă un preot…
Nu întreb pe nimeni. O aprind ziua. Noaptea o sting, să doarmă…
Nu ești singură în suferință, sunt atâția părinți în situația ta…
Nu e nimeni. Sunt singură.
Sweet & Salty 
Nu, nu ești singură. Hornoiu Coman Daniela, pe care cred că o aveai și tu în lista ta, și-a pierdut și fata tânără, apoi și soțul. Pentru mine, asta e povara supremă cu care cineva trebuie să trăiască pe acest pământ. Nu pot să zic că măcar îmi închipui că înțeleg prin ce treci, pentru că ar fi cumplit de nedrept. Doar că… știu că nu ești singură. Nimeni în lumea asta nu e singur, chiar dacă traversează noaptea întunecată a sufletului, așa cum o faci tu. Îi trimit universului gânduri calde și iubitoare, fiindcă știu că ele ajung la tine într-o altă formă, atunci când ai cel mai mult nevoie. Te îmbrățișez, Em! 💖
LikeLike
Doar cu un tipat mic, un cry timid, interior, începe revenirea la o noua si superba viata. La început era Cuvântul Viu, Atotcuprinzator, iar dupa noaptea neagra apar zorii, noua dimineata.
Draga EM, tu stii ca nimeni nu e singur pe pamânt, si ca Dumnezeu Este pretutindeni, în orice inima si gând, iar Fiul omului S-a dat pe Sine si S-a înaltat la cer prin Spiritul Cel Sfânt, care actioneaza si mângâie Sufletele întristate de pe acest pamânt.
Domnul Dumnezeu sa-ti dea pacea Lui, vindecare si mângâiere Sufletului!
LikeLike
Stiu ca se spune: “singuri ne nastem, singuri ne ducem”, cred ca asa este…
In ceea ce priveste singuratatea din tine, nu te contrazic Em. Nu pot. Spun doar: simt. Iti simt durerea, si pustiul. Si sunt aici. 🤍💙💜
LikeLike
Suferinţa asta e doar a ta şi a nimănui altcuiva? Să nu îndrăzneşti să crezi că eşti singură. Şi aici accentuez: singură, nu singura. Fiindcă văd că unii aduc argumente cum că şi alţii au suferit şi suferă similar. Nu. Suferinţa asta, a ta, e şi în inimile noastre, a celor ce te cunosc fie chiar şi din cîteva cuvinte pe blog, pe FB, pe cine-ştie-ce-alte-reţele… sau prin telefon. E suferinţa noastră comună. Dar şi tu eşti a noastră din clipa în care te-ai întrupat între noi. Şi te iubim şi ne pasă. Şi ne doare durerea ta ca şi cum ar fi a noastră. Sau poate n-ar trebui să vorbesc la plural, că ce ştiu eu de alţii ce simt… Ştiu doar de mine.Ştiu că îmi pasă, ştiu că aş vrea să te pot ajuta cumva… dar numai cuvintele asta pot traversa oceanul. Eu rămîn însă aici, atît cît mai pot, pentru tine.
LikeLike