În iarnă am fost în Asia. Am plecat la început de decembrie și ne-am întors la final de ianuarie. Cele trei țări asiatice în care am ajuns – Coreea de Sud, Thailanda și Japonia – m-au impresionat maxim. Toate prejudecățile mele (căci aveam) au dispărut în uimirea descoperirii unei lumi fascinante, foarte colorate, foarte moderne, dar în același timp extrem de tradiționale și de luminoase, un mix uluitor de religii și culturi. În afară de punctele turistice mega popularizate, am descoperit multe hidden gems.
Una dintre ele este Songdo (International Business District), situat în Incheon un oraș smart, ultra-modern, construit de la zero pe o suprafață de teren recuperată din Marea Galbenă. A fost primul contact cu Coreea de Sud și mi-a dat impresia că am aterizat într-un film SF.
Songdo este conceput ca un model global pentru urbanismul viitorului. Zona este superbă din toate punctele de vedere: arhitectură, artă, natură, oameni.
Azi o să vă vorbesc despre o chestie super banală: hotelul în care am stat. Camera era ca toate camerele, însă geamul… frate, geamul! Vederea era impresionantă. Noi am stat la etajul șaptesprezece, iar recepția (genială idee) era la etajul nouăsprezece. Cum eram cu fusul orar zăpăcit, mergeam la masă pe la șase dimineața și prindeam răsăritul. Nu vă pot descrie senzația aceea când luminile zgârie-norilor se sting lent și se aprinde sfântul soare. Mic dejun cu view… dar ce view!
Aș călători cu drag în Coreea și doar ca să mai stau la acel hotel.
(Pozele sunt sărace în comparație cu realitatea).
Vă mai povestesc și mâine…









Degeaba, dacă n-ai fost în Coreea de Nord. Aia da provocare! 😛 😀 (Îmi amintesc c-am văzut un serial despre o tipă – bogată, importantă – din Coreea de Sud care a aterizat din greşală cu paraşuta în Coreea de Nord şi a fost ajutată de un tip; actriţa e cunoscută şi simpatică da’ nici cu pistolu’ la tîmplă nu mi-aş aminti numele ei sau al serialului 😀 ).
Tailanda şi Japonia ar fi interesante… dacă mi-aş permite. Dar, ca mulţi alţii, mă voi limita la pozele şi poveştile celor ce pot. Şi, cine ştie, poate într-o altă viaţă… 🙂
LikeLiked by 1 person
Revin, că mă bîntuia defectul de memorie. Serialul se numeşte Crash landing on you , actriţa e Son Ye-jin.
LikeLiked by 1 person
Vorbind despre luciditate…
LikeLiked by 1 person
.. sau despre a fi corect pînă la capăt.
LikeLike
Te înțeleg, așa cum am spus aveam și eu prejudecăți. Nu mi-am dorit să văd Coreea, imaginându-mi că e o variantă mai mare a zonei coreene (Koreatown) din Toronto. În plus eram bombardată de prietena mea care de câțiva ani e fan drame, muzică etc. coreene. Nu mi-am dorit neapărat să ajung acolo, m-aș fi dus și pe lună, doar să plec de acasă în zona sărbătorilor. Dar odată ajunsă acolo am rămas cu gura căscată. Sunt și bune și rele ca peste tot, dar Songdo e impecabil, un oraș al viitorului. Iar oamenii sunt f faini. Pt că nu e neapărat turistic, nu prea erau altceva decât asiatici, iar copilașii, neavând diplomația adulților, se opreau în loc și se uitau la noi ca la niște maimuțe.
LikeLiked by 2 people
Glumeam, evident. Nu am prejudecăţi în ce priveşte Coreea – fie ea de Nord sau de Sud – din simplul motiv că niciuna dintre ele nu m-a deranjat vreodată. Cu atît mai mult mi-a fost mai drag serialul de care vorbeam unde pacea părea a fi atît de tangibilă, dacă s-ar fi vrut.
Îmi dau seama că este – şi inevitabil va fi întotdeauna – o diferenţă între o “zonă” cu un anumit specific naţional şi ţara pe care ar reprezenta-o. În mod logic acei oameni ar aduce cu ei anumite tradiţii pe care le respectă şi de care nu se pot despărţi, dar în acelaşi timp îşi impun propriile viziuni asupra prezentului, astfel că acea zonă devine un melanj între stiluri. A vizita ţara de origine întotdeauna va fi o experienţă diferită. 😉
Copiii aceia vor avea ce povesti pentru o vreme, dar nu prea mult, avînd în vedere că Internetul deja permite o comunicare internaţională instantanee. Ne obişnuim cu persoane venite din părţi distante ale lumii, cum ar fi nepalezii care au săpat la mine la canalizare acum vreo lună de zile, sau chinezii care au magazine prin tot oraşul sau… Ne globalizăm, nu, fie că vrem sau nu…
LikeLike
Tocmai globalizarea asta atât de evidentă în America de Nord și Europa, mi s-a părut mult mai slab reprezentată la ei.
Desigur că la asta se va ajunge, dar e proaspătă pentru ochi imaginea unei lumi altfel.
LikeLiked by 1 person
Cred că Asia, în general sau măcar o parte din ea, a fost mereu reticentă în a accepta şi adopta stilul vestic, cel puţin în anumite privinţe. Tradiţiile naţionale încă sînt preţuite şi respectate, şi sînt anumite limite peste care nu vor trece curînd – dacă vreodată. Din cîte ştiu, un vestic – sau orice non-japonez, în general – în Japonia ar putea trăi acolo timp de o viaţă şi tot un gaijin ar fi socotit şi tratat de către localnici. La noi, după două luni de zile e “de-al nostru, frăţie!”. Coreea de Sud pare un pic mai deschisă, cred, iar Tailanda – dacă nu mă înşel – ar fi cumva între ele. Dar cred că cel mai bine ar fi să ne povesteşti tu care ai fost acolo în realitate, că dacă ne luăm după filme… 😀
LikeLike
Wow, altă lume. Chiar pare desprins din filme. Abia aștept să ne povestești!
Știu o tipă care după un documentar despre Coreea de Sud a prins o poftă teribilă de a cunoaște mai multe despre țară, cultură, tot. S-a pus pe studiat, pe citit. Era-n liceu, oraș mic, s-a limitat la învățat din cărți și de pe net, inclusiv expresii scurte și simple. Ajunsă la facultate într-un oraș mare, a găsit și restaurant cu specific, a găsit furnizori de condimente, era la curent cu mâncărurile lor, și-a umplut cămara de pungi cu de toate, a intensificat studiul limbii, studiul culturii, a făcut și cursuri, a prins o excursie acolo și a venit total vrăjită. A ajuns în anii de facultate să vorbească binișor limba, s-a dus și la un schimb de experiență, s-a integrat în grupuri de ghizi turistici aici și așa și-a cunoscut soțul, coreean. Au avut nuntă românească aici și nuntă acolo, cu toate tradițiile lor. E acolo acum și spune că parcă acolo s-a născut…
LikeLiked by 3 people
Ce poveste frumoasă! Filmele și muzica lor a devenit foarte populară în ultima vreme. N-am fost fan, în ciuda faptului că o bună prietenă e atât de înnebunită, că și numele și l-a schimbat. Însă, la fața locului, am rămas impresionată.
LikeLiked by 1 person
Superb!
LikeLike
Realitatea bate poza și cuvintele mele. Mulțumesc, draga mea!
LikeLike
Mereu ai ales țări interesante pentru călătoriile tale. Nu uit experienta ta din Brazilia, dar aceasta despre care ne spui chiar pare SF. Aștept cu nerăbdare continuarea.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Adriana mea!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc pentru plimbarea superbă! Aștept și mâine, cu interes!
LikeLike
Mă bucur că m-ai însoțit.
LikeLiked by 1 person
Wow! Multumim ca ai impartasit cu noi, o bucatica din Asia, vazuta prin ochii tai. ♡♡♡
LikeLike
Mai urmează, pentru că am stat mult și am văzut multe. Am umblat până la epuizare, cuprinzând multe obiective. E drept că, de multe ori le vedeam printre lacrimi, însă mi s-au tatuat pe retină ca o încercare de medicament.
LikeLike
La cum descrii tu Em, atit de frumos, chiar daca este si pe jumate adevarat, as merge si miine. Dar o poza spune cit 1000 de cuvinte. Fascinant si culminant, iar view-ul WOW! Nu am vazut multi oameni primprejur. Dorm sau muncesc mult?
Asteptam sa scrii mai mult.
LikeLiked by 1 person
V-ar plăcea, Dana dragă! E o lume de poveste. O să vezi mai încolo că oameni sunt și chiar prea mulți, dar orele noastre erau destul de mici, iar afară era un frig tăios de decembrie, genul de temperatură care te bagă în casă, dar eu aveam nevoie să-mi îndes în suflet imagini, informații, orice ca să nu-mi las gândurile din lesă.
LikeLiked by 2 people
Căci noi trăim prin credință, nu prin vedere. Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul. – 2 Corinteni 5:7-8 –
LikeLiked by 1 person