Se întâmplă să nu vezi luminița de la capătul tunelului, să nu vezi nici tunelul. Să nu îți pese dacă există tunel sau luminițe. Sau curent electric. Sau viață. Să te definească atât de adânc pustiul, încât să te lași în voia lui fără să-ți pese de absolut nimic.
Și-atunci se-ntâmplă să te ia de mână un înger. Al tău. Și să-și semneze numele sub formă de fluture. Să te strângă de jos bucată cu bucată, așa ruptă și ruginită cum ești, și cumva să te iubească prin ceea ce iubești. Pentru că te cunoaște, îți pune drept treaptă „Ana”.
Cu multă bucurie vă anunț că „Ana” are casă nouă, și haină nouă, și drum nou. Am plâns azi la cuvintele scrise de Violeta. O să vedeți de ce. Și mă simt bine că sunt aici.
Am sentimente amestecate, emoții și o liniște tulbure, pentru că mi-e dragă Violeta și îi respect nespus munca editorială și stilul, iar admirația mea pentru pictura metaforică a Adei Badea s-a născut din secunda în care i-am cunoscut opera. Să fim un trio sub umbrela cărții mele, e un cadou fantastic, întâmplat îngerește, lin și fluent, ca orice lucru menit să fie.
Detaliile copertei – cele două picturi ale Adei Badea, nuanțele, fonturile -fiecare element, îmi este atât de drag, de parcă izvorăște din mine. E o sinestezie perfectă între scrisul meu și delicatețea feminină, senzuală din desenul Adei.
Prima copertă a „Anei” a fost făcută de Tudor. Din păcate nu o mai am, chiar dacă am cărți din ediția respectivă. Am suferit din cauza asta, însă Dumnezeu m-a alinat cu minunea de azi, care pare înrudită cu prima versiune. A urmat o alta, asemănătoare, apoi ediția aniversară lucrată atât de frumos de Sandra Segal, cu pictura Iuliei Șchiopu. Sunt onorată de numele care au format galeria artistică a cărții. Pe cea pe care cu bucurie o prezint azi, o voi numi ediția definitivă și o aștept cu nerăbdare.
O dedic fiului meu, așa cum îi dedic fiecare secundă pe care o respir și fiecare lucru bun și folositor pe care îl fac. Știu că a fost cu mine în acest nou început, că m-a împins din spate.
Iar vouă, Ada și Violeta, adâncă prețuire și drag!
„Rareori am avut emoții atât de mari când am anunțat apariția unei cărți noi. Poate chiar niciodată. Pentru că niciodată apropierea unei noi ediții nu a stârnit în mine un asemenea vârtej de sentimente – bucurie, neliniște, recunoștință, admirație și o tandrețe greu de așezat în cuvinte.
Este deopotrivă dificil și simplu să vorbesc despre o asemenea carte și despre autoarea ei. Dificil, pentru că s-au spus deja atât de multe despre acest roman emblematic și despre Em Sava, o scriitoare al cărei condei impresionează firesc, fără niciun efort. Scriitura ei poartă un ADN al sensibilității și al profunzimii atât de recognoscibil, încât pare greu să mai adaugi ceva nou.
Și totuși, este simplu, pentru că „Ana” ni se înfățișează la fiecare lectură altfel: mai bogată, mai tulburătoare, mai vie. Nemuritoare. Este o carte cu atât de multe fațete, încât descoperim mereu, de fiecare dată, alte și alte nuanțe – ale iubirii, ale suferinței, ale demnității și ale unei feminități care înfruntă, fără să se frângă, mentalitățile unei lumi aspre și marile încercări ale istoriei. Dincolo de destinul Anei, romanul păstrează memoria unei lumi dispărute: satul transilvănean cu rânduielile, credințele, prejudecățile și frumusețea lui, dar și ceva mai adânc – freamătul rădăcinilor din care venim.
Poate că tocmai de aceea „Ana” nu este o carte pe care doar o citești. Este o carte pe care o porți cu tine, o păstrezi, o strângi în brațe. O carte care răscolește memoria, trezește doruri și ne amintește că, uneori, istoria cea mare se păstrează cel mai adevărat în poveștile de familie și în inimile femeilor care au dus-o mai departe.
Dar cel mai impresionant dintre toate mi se pare faptul că Em revine acum, după doi ani de absență dureroasă, cu această nouă ediție. Revine prin cartea care îi poartă atât de mult din suflet, iar „Ana” se întoarce la cititori îmbrăcată în haine noi, mai expresive, mai tulburătoare și mai inefabile ca oricând. Iar pentru asta îi mulțumesc cu mare recunoștință minunatei artiste (și prietene) Adriana Badea, a cărei sensibilitate a întâlnit (cât se pare de inspirat) fiorul liric al cărții și s-a transpus într-o lucrare pe care o găsesc la înălțimea romanului. Mulțumiri infinite pentru pricepere și inspirație, Loredana, rabdarea și caldura ta se văd și se simt în tot ce facem împreună.
Există cărți care se bucură de o nouă ediție și cărți care, odată cu ea, par să renască. Pentru mine, aceasta este una dintre ele. Dragă Em, e o bucurie onorantă și împlinătoare, cu mult mai mare decât pot spune în doar câteva cuvinte, azi, aici.
În curs de apariție și în curând spre voi, cititorii ei. Link de precomandă în cel mai scurt timp.”
Nu am cuvinte să îți spun cât de mult mă bucur ❤️ O să am și această ediție, la loc de cinste. Te îmbrățișez 🤗
LikeLike
Sincer? Aștept de foarte mult timp să te regăsesc în marea familie a Editurii pentru Artă și Literatură. Și e o mare bucurie pentru mine să o descopăr pe ‘Ana’ în haine noi. Și , o, Doamne , ce haine! Din mâinile Adei ies numai minuni. Și într-adevăr, alături de ea și Violeta, formați cel mai de vază trio. Dacă va exista o lansare oficială, n-o să lipsesc. Trebuie să-ți simt îmbrățișarea, Em!
LikeLike