Acum șase luni am văzut Sex tape și mi s-a aprins beculețul. Nu, nu acela care credeți, ci ideea de a-mi deschide un blog. Am pășit virgină în patria virtualului, pentru că nu citisem nici un blog înainte.
Nada, zip, zero, zilch, nix, rien, nothig. 🙂
Acum blogul și voi, dragii mei, faceți parte din viața mea. Am cunoscut oameni minunați, prieteni de suflet pentru că aici se merge pe principiul cine se aseamănă se adună. Față de majoritatea dintre voi (excepție Papa, care practic mi-e vecin) mă despart mii de kilometri. Însă distanța fizică este un detaliu nesemnificativ în această ecuație.
În seara asta am ajuns acasă și am deschis (ca de obicei) blogul să văd ce mai e nou. Surpriză! Draga mea T mi-a pregătit rochiță nouă, pe care am hotărât să o port imediat. E amprenta mea roz cu inițială. Emblematică, pentru că noi ne străduim să vedem întotdeauna jumătatea plină a paharului, iar dacă viața ne dă lămâi, facem limonadă. 🙂 Mulțumesc mult draga mea prietenă!:)

Vești importante pentru țară:
8 martie mi-a adus un new domain name http://savatoronto.com
De asemenea mă găsiți și pe Facebook https://www.facebook.com/sava.em
Problemă: Când încerc să postez comentarii pe anumite bloguri îmi apare mesajul INVALID SECURITY TOKEN. Ați pățit și voi? Aveți vreun sfat? Blogurile respective se află în blgo-roll-ul meu (și invers).

și în altă ordine de idei… am lăsat ce era mai important la sfârșit:
LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR, ÎN PRIMUL RÂND, FIREȘTE, MAMEI ȘI BUNICII MELE!!!

Medicul recomandă (nu-i așa Nina?) oricând Chopin, plus o baie fierbinte, plus (opțional) un pahar cu vin roșu. 🙂
Nu trebuie musai să fii varză cu mac, ca să-l citez, fără ghilimele de data asta, pe fratello (azi e ziua lui: La mulți ani, celui mai drag frate de pe pământ!)
Dacă ai avut o zi albastră încearcă combinația. Sau dacă vrei să te răsfeți… Chopin!

Nu cred în Babe, dar am auzit despre ele și mi-am zis că aleg ziua lui fratello.
Citind-o pe Ana mi-am amintit: „He, he… e 5 martie, e baba mea!” Am ieșit un pic la plimbare, în ciuda celor minus paisprezece grade anunțate. Și ce să vezi? O babă frumoasă, cu make-up impecabil, soare obraznic, cu tupeu oglindit în glazura lucioasă a zăpezii. Strada, trasă-n frișcă. Cristale de zahăr pudrau abia atins crengile de copac, ușor și metalic pastelate a curcubeu. Zi de iarnă-n primăvară. 🙂
Am făcut câteva poze, dar m-am împiedicat de soare. Voiam să redau glazura aceea nefirească pe care n-am mai întâlnit-o vreodată. Aș fi vrut s-o vezi și tu, cu ochii sufletului Pisicuță, știu cât iubești iarna.

This slideshow requires JavaScript.

Eu = Virusată
Tot eu = Hapciu!!!!
Și tot eu 😦 febră, ochi mici și prietenoși.)
Eu… deocamdată pe pilot automat… 😦

”Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu.”

Mihail Eminescu

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 3,000 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 50 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Am vrut să vă spun ceva deosebit care să vă facă să zâmbiți și să vă simțiți speciali și iubiți…
Să vă spun cât de mult înseamnă să vă cunosc prieteni dragi pe care nu v-am văzut niciodată… să vă mulțumesc că mă vizitați și mă primiți în ”casa” voastră. Să vă urez un an mai bun în care să fiți fericiți… să aveți liniște sufletească… să vă simțiți bine cu voi înșivă… Să nu vă împiedicați în trecut, să nu-l lăsați să vă dicteze mâinele care vine exact la sfârșitul lui decembrie. Să vă spun că sunteți frumoși, sensibili și generoși…
Dar sunt neinspirată… De aceea vă doresc un 2015 ca o portocală bine coaptă, parfumată și perfect rotundă
La mulți ani!

Am cumpărat ”Zilele amanților” fără să fac cunoștință în prealabil cu conținutul, citind o postare referitoare la carte pe unul dintre blogurile pe care le apreciez la superlativ (Potecuțo despre tine vorbesc). Când am început s-o citesc, recunosc, m-am împiedicat în anuminte cuvinte… ”ooops” mi-am zis…. na-ți-o frântă că ți-am dres-o… acu pe unde scot cămașa? Am hotărât să citesc totuși câteva pagini, să îmi fac o părere obiectivă. Și bine am făcut pentru că nu m-am mai oprit până la final. Am realizat că trivialitatea unor cuvinte, șocantă la prima vedere, era cât se poate de firească în contextul prezentării personajelor și situațiilor. ”Zilele amanților” este o scriere modernă, spumoasă, o felie autentică de realitate cotidiană. Corina pune sub lupă un segment al societății contemporane. Personajele sunt creionate detaliat, cu tușe groase care le scot în evidență defectele, lipsa de cultură și aspirațiile limitate. Totul se învârte în jurul lui Mircea, un Rică Veturiano actual, cu nevastă și amantă. Corina surprinde parvenitul român contemporan, modernizat prea devreme, prea cu de-a sila, intelectualul fabricat în serie largă și fără finisări esențiale. Mircea, fără viziune, cultură sau imaginație, plimbat prin Paris vede turnul Eiffel ca pe o ”adunătură de fiare”, un fel de ”sondă”, în timp ce Monalisa i se pare ”pișpirică rău”. Realitatea lui este filtrată prin cel mai important articol vestimentar… pantalonii din dotare. Teo, nevasta, cultivă aceeași spoială de educație. Vizitează Luvrul doar cu scopul de a bifa lista cu obiective turistice, prioritate având shoppingul, cosmeticele și mostrele de parfum de la Sephora. În ciuda vieții moderne pe care o trăiește, Mircea are mentalitate primitivă patriarhală. Nu crede în egalitatea dintre parteneri, femeia fiind pentru el o ființă inferioară, gata să îi servească interesele. Pe prim plan este soția, mama copiilor, chiar dacă din punct de vedere sexual aceasta nu îi mai trezește interesul, amanta ocupând doar locul secund. Cele două femei din ecuație, nevasta și amanta gravitează în jurul lui, supunându-se capriciilor și regulilor lui.
Punctele de vedere ale celor trei protagoniști asupra acelorași evenimente creionează umorul de situație, dar și diferențele de perspectivă. Dacă bărbatul vede totul în alb și negru, femeile tind să complice lucrurile, să le dea înțelesuri, nuanțe și interpretări, menite de cele mai multe să-l facă pe el, pe mascul să cadă într-o lumină favorabilă. Amanta, Cati, împreună cu prietenele ei amintesc de ”Sex and the city”, dar și de tipul pițipoancei, personaj relativ nou în fauna socială românească.
Cartea are un final deschis, ”amanții” se află în același punct ca la început, triunghiul amoros se conservă în aceeași formulă, ceea ce poate sugera o continuare a poveștii. 🙂