Așa îmi spunea aproape zilnic fiul meu pe la începuturile descoperirilor noastre canadiene. Desigur că propoziția respectivă – cu destinație la jucării, parcuri de distracții, grădini botanice sau zoologice, ori ce-l mai impresiona pe el – îmi făcea și mie ziua cel puțin la fel de frumoasă cu a lui.

Acum, cu un exercițiu de imaginație extrem de dur, gândește-te că doctorul ți-a dat o veste greu rumegabilă (am văzut că nu există cuvântul, dar îmi trebuie, așa că înțelegi ce vreau să spun…) și atunci care sunt opțiunile tale? Negi cât negi. Bocești cât bocești. Dar soarele răsare. Și o iei la pas.

Azi e azi. Mâine, mai vedem…

Zic așa, de imaginație. Da? Deci nu te lăsa cuprins de scenarită.

Realitate:
Un soare absolut destrăbălat a răsărit în Cincinnati, după ce vineri a plouat tot drumul. Mint. De fapt am pornit cu ninsoare. Ghici? În Toronto era plăpumioară de zăpadă. S-a topit în ploaie și până la destinație ne-a tot cernut câte ceva aproape tot drumul. Am dormit la același hotel de care vă spuneam – nu aceeași locație. Nu e reclamă, dar dacă aveți chef și nevoie de alegeri, Holiday Inn e ce vă trebuie. Curat, modern și cu niște paturi care te adorm instant. Avem mulți ani de când îl alegem oriunde în lumea asta.

În fine, după un somn dulce, ne-am trezit în zori de zi și, după micul dejun am mers în oraș. Și zic zori de zi, pentru că încă nu era șapte. Prima oprire a fost la Findlay Marchet, că la piață e viață. În plus e într-o zonă interesantă a orașului. Am băut cafeaua, căscând ochii la tot felul de culori și arome.

Mă relaxează agitația piețelor. Când eram în sesiune, întotdeauna mă opream după examene în Piața Mihai Viteazul și acolo, în gălăgia precupețelor, aromele și culorile specifice, mă scuturam de praful de pușcă al efortului meu. Am văzut tot felul de nebuneli, dar cel mai interesant mi s-a părut un tip care vindea chitare confecționate de el din tot felul de trăsneli. Demonstrativ, a cântat la o… lopată.

Una dintre particularitățile orașului Cincinnati sunt picturile murale, așa că domnul Google chiar oferă turistului un Mural Tour. Deci asta am făcut o bună bucată de vreme. Ne-am mirat de culori și imagini, în special de un purcel argintiu, care părea 3 D, dar nu era. În fine, toate erau absolut superbe și am văzut că purtau un simbol și o semnătură ArtWork. Căutând să văd ce înseamnă, am înțeles că sub acest nume se ascunde un grup de artiști.

La 11 (tot înainte de masă) am plecat la Cincinnati Art Museum, care este un adevărat periplu artistic de la era preistorică până în zilele noastre. Școli, epoci, curente, perioade, stiluri – frumusețea veacurilor colectată pe nesfârșitele coridoare ale clădirii. L-am descoperit pe Saul Steinberg, artist evreu, crescut și școlit în România. De asemenea pictura iei românești a lui Henry Matisse. Sunt găzduite aici picturi celebre din întreagă lumea. Impresionată de specificul local: tablouri care înfățișează viața și istoria americană.

Mă opresc aici doar pentru că vreau să postez. Căci ziua a fost cât o săptămână, pentru că după cinci ore petrecute la Muzeul de Artă am continuat turul de Pictură murală din centru, până am ajuns la Fântâna din Fountain Square – e un punct iconic, aflat în inima orașului, locul unor evenimente fierbinți la care participă interactiv și turiștii.

Seara ne-am îndreptat spre parcul Washington, pentru că la 7.30 ne aștepta punctul culminant al zilei. „Carmina Burana” la Cincinnati Music Hall. Un spectacol rar, incredibil, o împletire perfectă de orchestre, coruri, balet, soliști.
Așa cum v-am spus, a fost (una dintre) cea mai frumoasă zi din viața mea.
Am umblat mulți kilometri (mai mult de douăzeci de mii de pași), dar nu am simțit oboseala. Am aflat multe informații interesante, de exemplu faptul că, din cauza producției impresionante din produse de porc, orașul era numit și Porcopolis – de altfel te întâlnești peste tot cu figura simpatic-grăsulie a porcului. De multe ori roz. De multe ori cu aripioare.

PS – Peste tot, atât în oraș cât și pe autostradă e plin de copaci înfloriți roz-mov. O splendoare.