• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Tag Archives: flori

Culoare pur și simplu

24 Monday Sep 2018

Posted by sweet & salty in File de jurnal, Geografie subiectivă...

≈ 27 Comments

Tags

Cluj, culoare, flori, piață, zâmbete

20180923_140020
20180923_142405

Azi am fost la piață. Am făcut poze la tot ce mi-a ieșit în cale și mi-am amintit de anii studenției când, după examene, mă duceam în piața de flori și-mi umpleam plămânii de culoare. Rezidurile de la balastul unor materii se buluceau, cred că prin intermediul privirii, și se așezau ca un fel de polen pe frunze și flori. Lăsam acolo oboseala. Ieșeam din piața de flori nouă. Pe atunci îmi plăcea să primesc flori. Cred că mi se părea firesc. Aveam încă egoismul acela al omului foarte tânăr căruia i se pare că totul i se cuvine: dragoste, sănătate, flori, pantofi la modă sau ciocolată cu alune. Nu pierdusem încă nimic. Învățam conștiincioasă lecțiile vieții, cu vise intacte și siguranța că e suficient să vreau ca să obțin. Dar piața de flori nu mai există la Cluj. Am fost în primăvară să o salut, ca pe vremuri, dar era plin de tarabe modernizate, unde se vindeau tot felul de chinezării, iar florile, ei bine, florile erau exilate afara. Doi, trei indivizi vindeau câteva buchete chinuite în găleți de plastic.

Azi m-am trezit devreme și am vorbit, cu ochi cârpiți de somn, cu un om tare fain care are grijă de zâmbete și le provoacă. E specialistă, așa că mi l-a trezit și pe al meu, deși era șapte jumate, adică șapte și jumătate de duminică, înainte de cafea. Există câte o persoană pe care o cunoști pur întâmplător și ți-ar fi valoroasă la o cafea adevărată. Genul care, cu o glumă, trezește primăvara chiar într-o zi mizerabilă de toamnă ploioasă. Nu c-ar fi plouat azi, dar zic așa, că sunt oameni-liniște, oameni-pădure înflorită, care cu un râs te aduc cu picioarele pe pământ, dacă trebuie. Nu o cunosc și arareori mi-e toamnă, că și eu sunt omul râsului, chiar dacă n-am forța ei, însă așa o intuiesc din trei vorbe cât am schimbat noi. Și nu prea mă înșel la oameni.

Azi a fost o zi rotundă ca un dovleac portocaliu copt. Cu soare, ca o înghețată de portocale pe care o mănânci stând în tricou cu mânecă scurtă, deși e sfârșit de septembrie.

20180923_143912

Am fost la piață și am făcut poze cu nemiluita. Cu flori și legume și oameni și tot felul de nebuneli pe care nu le înțeleg, dar mă fascinează, chiar dacă sunt rude cu fasolea ori dovleacul ori cu nimic, dar au viață în ele și dau bucurie, că de-aia stau leneșe, răsfirate pe galantare la piață, provocatoare și colorate, cântărite din când în când și aruncate în cratițe cu tot felul de arome.

20180923_140925

Azi a fost o zi calmă. O zi de duminică tihnită și plină cu de toate, ca orice duminică. O zi lungă, ca pe vremea lui Moromete când timpul avea nesfârșită răbdare cu oamenii. Cu foarte puțin virtual și mult real. O zi colorată și densă pe care aș pune-o în borcan pentru iarnă.

20180923_14031120180923_14030620180923_14024920180923_14022420180923_135946

Jurnal de viață

17 Monday Sep 2018

Posted by sweet & salty in File de jurnal, Geografie subiectivă..., Imagini...

≈ 22 Comments

Tags

albastru, binecuvântare, bouche bee, ceață, colivii, copaci, dune, fericire, flori, griuri, lac, marin, matinal, muzică, nisip, om, pescăruși, răcoare, scoici, vară indiană, veverițe, viață frumoasă

27

După o sută de ani, concretizați în mai mult de două luni, azi am ieșit în sfârșit din casă. La începutul lui iulie mi-am fracturat glezna. Și, pentru că fac toate lucrurile serios, am ales să fie la piciorul drept, ca să fiu sigură că nu conduc nici mașina. Și, firește să fie vara.
Cum, în general, am bula mea roz și frumoasă, mi-am zis că nu-i nimic, că ce? Fiecare om își rupe câte ceva periodic. Acum era rândul meu. Că o să scriu muuuuuult, că la-la-la… Însă m-am trezit cu o gheată ortopedică până la genunchi și cu niște cârje care mi-au nenorocit și mușchii palmelor.

Nu știu exact cum să mă descriu eu pe mine: purice potcovit, sau barză grasă-ntr-un picior? Poveste lungă, pe scurt: m-au apucat toate depresiile și anxietățile la un loc. Adio zumba, plimbări, sală, lac, orice ieșire etc. etc. Cum eu sunt activă și iute, faptul că am trecut la sportul de stat: pe scaun/pat/fotoliu, m-a făcut să iau și niște kilograme pufoase și antipatice, că, deși am eu temperament iute, metabolismul mi-e de ardeleancă. Încet. Mă îngraș ușor și slăbesc greu.
***
Am pregătit eu aseară, cătrănită, toate cele de mers la apă. Toată vara m-a ars dorul să ating, măcar cu degetele de la picioare, răcoarea umedă a lacului. Fusesem în luna mai în Dominicană, apoi în long-weekend-ul de la începutul lui iulie în Quebec (Doamne, ce minunăție de loc!). Luni seara am ajuns acasă, iar marți mi-am făcut piciorul varză.
Și… the end cu vara mea.
***
Am ieșit din casă la opt fără un sfert, să fim acolo cât mai devreme. Când am ajuns, toată depresia și anxietatea, și ce-o mai fi fost pe acolo, s-au spart ca un balon bine umflat. Am uitat și că-s grasă și c-am fost pedepsită la ne-mișcare și că încă mi-e glezna umflată. Am uitat tot.

6

Lacul, îmbrăcat în ceață, s-a deschis în fața mea într-un panoramic larg, năucitor: o zonă de catifea lăptoasă, cu toate nuanțele de gri posibile și imposibile: moi și delicate, ascuțite și reci, metalizate ca niște tiare, tivite discret de lumina matinală… Am rămas bouche bée, vorba francezului. Era încă răcoare și simțeam, umed, sărutarea lacului. Îl puteam respira prin toți porii.

Plămânii mi s-au deschis relaxați, grăbiți să se umple de binecuvântarea marină. Mintea mi-a înflorit în multitudinea de griuri care reverberau într-o muzică de nuanțe. Am uitat și cum mă cheamă. Altă planetă, frate!

22

Apa era foarte curată și se vedeau foarte clar dunele de nisip, pietrele și scoicile. Frumoase pot fi pietrele și poezie copacii! Lângă lac e o pădurice, unde natura asortase cochet flori mov și galbene și aruncase așa, ca niște bombonele pe un tort, un soi de fructe-flori roșii, iar în copaci erau atârnate, de mâini de oameni buni, colivii cu mâncare pentru păsărele.

12

Am făcut poze, multe poze. Mi-am făcut pofta și dorul. Și la furnici și la muște, la frunze, la flori și la o frumusețe de abanos ce intra în apă făcând un contrast fantastic cu pământul și apa: focul poveștii lacului.
Am făcut poze la apă și la cer. La oameni și la nisip. La scoici și la pescăruși. Mie nu. Eu eram doar prelungirea telefonului. Doi ochi de melc ce pipăiau culori.

10

Și mi-am umplut bateriile sufletului, fericită că sunt om. Om cu doi ochi și două picioare și pot să respir miros umed de pădure lângă lac. Am intrat în apă, ceva mai târziu, și, deși  jumătatea lui septembrie, apa a fost prietenoasă și călduță.

Când a crescut mare dimineața, griul s-a topit într-un albastru de te dureau ochii. Tare ca țuica de Transilvania. Vibrant. Iar soarele s-a răsucit a vară și a plesnit pasional, ca trezit din amnezie. A început să ardă brusc, cu forță, ca și cum cineva ar fi aprins focul la aragaz. Florile s-au transformat în beculețe colorate: coapte și ele, și pomii, și frunzele deja înroșite a vară indiană.

29

A fost o zi perfectă. Am început-o timid, cu o cafea de Tim Hortons și cu emoții. Nu știam cum va fi. Dar lacul, copacii, pădurea, m-au îmbrățișat. Mă cunoșteau. Nu m-au judecat. Nu m-au certat că toată vara am tras chiulul. Ospitaliere, mi-au zâmbit prin valuri și fluturi și pietre și căsuțe de păsărele. Mi-au urat bine-am revenit. Și-au spus bucuria prin rațe, gâște, veverițe și pescăruși. S-au oglindit în mine.

Am realizat încă o dată cât de frumoasă poate fi viața! Și cât de orbi putem fi! Căci totul e perfect: și noi, și lacul, și apa, și floarea.

262524232120180916_0923082020180916_0851511918141385432999991

Categories

  • A fi scriitor (81)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (3)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia
  • Promisiuni de ianuarie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,233 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,233 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...