Nu găti cu lună plină. Cred că a fost lună plină. Sau altceva. Că eu gătesc bine. Așa că altă explicație n-am.

Prima dată am greșit cafeaua.
Cum se poate greși o cafea? Ha! Simplu. În fiecare zi râșnesc cafea, torn apă, pun filtru, apoi lingurițele cu cafea și pac! Apăs butonul. După care îmi văd de ale mele câteva minute, că doar n-oi păzi mașinăria.
Dimineața de obicei sunt teleghidată. Nu sunt sigură dacă sunt trează sau dorm pe parcursul celor 1-2-3-4 operațiuni pe model robot.

Mi-e dragă bucătăria mea frumoasă și am o stare de confort auzind filtrul susurând și cafeaua aromând și dimineața crescând și la-la-la…
Doar că azi, când mi-am turnat cafeaua, am descoperit că în loc de 1-2-3-4 operațiuni făcusem doar 1-2-3, adică sărisem peste faza pusului cafelei în filtru, așa că acum aveam doar apă fiartă.

Am repetat operațiunile și la-la-la… a venit un pic mai târziu. Cum totul e bine când se termină cu bine, aș fi uitat cu totul ce am pățit la prima oră, că deh, tuturor ni se întâmplă (nuuuuuu?) dacă n-ar fi fost accidentul de bucătărie cu numărul doi.

Mai spre după-masă am vrut să fac salată de vinete. Am descoperit la un magazin european unele bune-bune, fără conservanți, fără nimic altceva decât vinete, așa că de fiecare dată cumpăr câteva borcane. Sunt bune-rău, au gustul acela de prăjit pe grătar. În fine…

De data asta recunosc că aveam elementul disturbator și anume telefonul la ureche. În căști mă conversam și cu mâinile lucram. Așa că iute iute în cămară, luat un borcat de vinete, răsturnat într-un bol de yena, răzuit vânjos ceapă, multă ceapă, sărat ochiometric, adăugat ulei de sâmburi de struguri și frecat eroic cu lingura de lemn. (Nu le  pun la mixer niciodată, cică metalul le schimbă gustul. Șmecherii de bucătărie delicioasă.)

Ok. Și frec și frec zi de vară până-n seară, pe model maioneză, dar vinetele încăpățânate nu și nu. Cumva uleiul refuza să se incorporeze. Eeee! Dar nici eu nu mă las ușor. Așa că râd la telefon, lăcrimez din belșug la ceapă și fac un workout pe cinste cu mâinile în același timp. Superwoman. Trei într-una. Însă… nimic.

Dau să gust și… oroare. Un gust dulce acrișor cu iz puternic de ceapă. Bleah! Mă opresc șocată. Anunț și la capătul liniei că în bucătăria mea au aterizat extratereștrii, pentru că n-au cum să fie dulci. Stricate ar fi acre. Franțuzoaică nu-s să pun zahăr în loc de sare. Gătesc neaoș, ca acasă.

Iau borcanul pe care-l pusesem în chiuvetă și se împrăștie brusc misterul. Revelație: pusesem în loc de vinete… dulceață de zucchini (dovlecei) care încăpățânați, cu personalitate, refuzau să devină vinete, în ciuda strădaniilor mele hotărâte.

În fotografii se văd probele crimei: bolul cu… dulceață, ceapă, sare și ulei,  și borcanul cu vinete.

Sigur a fost luna extrem de plină.