• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Tag Archives: Canada

Sfârșit de an la New York (the end)

07 Monday Jan 2019

Posted by sweet & salty in File de jurnal, Travel

≈ 24 Comments

Tags

Big Apple, Canada, Chrysler Tower, churros, Empire State Building, gym, High Line, Jefferson Market Library, Joe's Pizza, Manhattan, New York, Niagara, Statuia Libertății

49435340_2020193114741203_2466256460011536384_n

Ziua care a urmat a fost clară și rece ca o bomboană mentolată. După cafeaua și cinnamon roll-ul păcătos (el sau eu), dar delicios (el) am mers să vedem High Line, o cale ferată abandonată, construită în vestul Manhattanului.

high_line_new_york_t210611_ib1
eebfe99de6af2689464bc55593800e96

Ne-am plimbat vreo doi kilometri de-a lungul parcului amenajat în jurul căii ferate, ignorând înțepăturile acide ale celor minus trei, patru grade, care se simțeau mult mai vitrege din cauza apropierii apei. Mi-am propus să revin și vara. Trebuie să fie o nebunie când vegetația e prezentă la apel. Chiar și acum erau niște Holly tree maiestuoși, cu frunza lucioasă și un soi de fructicele roșii. De asemenea erau unii fără frunze, pitici, cu multe bobițe, tot așa, roșii ca focul. Red berries tree.

49389990_2020192034741311_8498081218816901120_o
49572396_2020191684741346_4474165774109376512_n

Zona de început mărturisește New York-ul de altă dată, dar, pe măsură ce înaintezi de-a lungul căii ferate, orașul crește și se văd semeț înălțându-se, zgârie nori privind arogant la clădirile mult mai scunde, dar solide, ale timpurilor care au trecut.

49584252_2020191534741361_7995935486772248576_o
49606051_2020192144741300_3642172652585484288_o

Mi-am încălzit degetele înghețate la un churros și o cafea. Yummy! Mănușile mă încurcaseră la făcut poze și amorțeala frigului am simțit-o abia în sevrajul fotografiatului.

receta-churros

E interesantă arhitectura orașului, modul în care clădiri dantelate de acum două secole se strecoară cu eleganță între oglinzi de zgârie nori, străzile trasate în unghiuri drepte, având numere în loc de nume, taxiurile galbene, multe și insistente, ca niște gândaci de bucătărie încăpățânați. Dacă aș fi dusă cu ochii legați și lăsată pe stradă (hmmm, trotuar) aș recunoaște, fără discuție, orașul cred că în primul rând după scările de incendiu care le personalizează și nu neapărat după emblemele newyorkeze inconfundabile: Statuia Libertății, acoperișul Chrysler Tower ori Empire State Building.

49734913_2020193001407881_7479944223274303488_n
49519719_2020192918074556_789988620541886464_o

Big Apple e un tărâm al contrastelor. Magazine scumpe ale căror vitrine sunt în sine opere de artă, iar prețurile au coadă de zerouri intimidante, privesc chiorâș la oamenii străzii, cu ochi umili, de animale hăituite care, în loc de pent house-uri luxoase, au două trei cartoane. Mulți plătesc scump onoarea de a locui o metropolă cu un nume atât de sonor.

Călătorului îi stă bine cu drumul și următorul obiectiv a fost o biserică. Cei care o frecventează par să aibă un slogan comun: the sport is my religion, pentru că, să leșin, nu alta, era de fapt gym. Ochii mi s-au deschis la capacitate maximă, văzând aparatura sportivă așezată în fața vitraliilor cu scenete biblice. Nu mirosea a gym ci a biserică, iar istoricul ei îți face pielea de găină. A fost construită în 1844-1845, desacralizată în 1970, devenită club de noapte, apoi mall și acum gym. Tot felul de povești întunecate sunt infiltrate în pereți și în candelabrele vechi. Recunosc, am avut un sentiment ciudat văzând gantere și pachete de mușchi tatuate tulburând atmosfera fostului lăcaș de cult.

49589694_2020192428074605_4008008883002933248_n

Ca un soi de Cristofor Columb, am descoperit, ca peste tot unde ajung, și lucruri care m-au bucurat cel puțin la fel de mult ca atracțiile turistice importante, chiar dacă, poate, altor ochi le-ar părea banale. De exemplu niște vitrine ale unor Pet Shop-uri foarte cochete, înșiruite multe pe aceeași stradă, cu tot felul de minunățele scumpe pentru răsfățatele patrupede. Mi-am amintit cum am văzut cu alt prilej, tot în New York un parc doar pentru câini. Nu am rezistat tentației și am intrat într-un magazin care vindea cățeluși și pisicuțe. Drăgălășenie! M-am dezlipit greu de simpaticele jucării vii. De altfel animalele de companie întâlnite pe stradă, îmbrăcate, de multe ori, mai bine decât stăpânii lor, aveau niște fețe newyorkeze, un soi de cumsecădenie în traducerea mea personală. Așa că, deși mi-e frică de câini în mod normal, în fața stimabilele dobitoace ființe, nu am avut nici măcar o tresărire.

49492160_2020193154741199_532977219203497984_n
49896211_2020193041407877_6408382898335907840_n

Am zărit din stradă o idee de candelabru format din cărți. Fascinantă imaginația omului.

49573758_2020192174741297_3888484921022349312_n

Apoi mi-a atras atenția o clădire veche. Părea o biserică înșurubată între două blocuri noi. Dar ceea ce vedeam de fapt era Jefferson Market Library. Am profitat de oportunitate și am călcat în acel templu al cuvântului. M-am bucurat din tot sufletul că mi-a ieșit în cale. Am realizat că-n preajma cărților mă simt acasă. E o binecuvântare cumințenia cuvântului așezat pe hârtie, liniștea poveștii și asigurarea că viața e valoroasă și bine prinsă între coperți. Clădirea, ridicată în anii 1875, fusese inițial tribunal, iar din 1967 devenise bibliotecă.

49671276_2020192694741245_1178851201425342464_o
49574570_2020192511407930_2235162506244915200_n

Am mers apoi la Joe’s Pizza. Deși o chichineață deloc elegantă, e celebră pentru că, se spune, ar face una dintre cele mai bune pizza din lume. Nu cred să fie newyorkez care să nu cunoască locația. De fiecare dată când ajungem în New York trecem și pe aici să ne fericim un pic papilele gustative. Am stat la o coadă imensă, dar au fost surprinzător de eficienți și, cam într-un sfert de oră, spre mirarea noastră, am fost serviți. Și, deși străduța respectivă e înțesată de restaurante, era singurul loc atât de aglomerat.

1.jpg

A doua zi urma să plecăm în Canada, să petrecem ultimele ore ale lui 2018 și să începem Noul An într-unul din locurile mele favorite de pe planetă: orașul Niagara.
Concluzia, după cele patru zile de vacanță (pentru că am plecat de acasă în creierii nopții în 27 decembrie ca să ajungem după un an 🙂 adică în prima zi a lui ianuarie 2019) e: Home sweet home!

New Yorkul este… New York. Are amprenta lui proprie, așa ca omul. Îl iubești sau îl urăști, după cum spunea Elena. Diversitate. Lumini și umbre. Ceață și soare. Un amestec nebun, influențat și de partea pe care ne trezim noi dimineața, de locul de unde venim și de așteptările noastre, de gândurile și filtrele colorate prin care privim viața, ziua, realitatea. E firesc să avem și așteptări și imagini formate, pentru că mintea noastră lucrează, creionează, caută, definește.

Voi reveni cu drag, însă cred că fața pe care i-o prefer e cea a primăverii, ori a toamnei.

49372202_2020192818074566_3021900296105230336_o49403656_2020192558074592_9080066935445520384_o49442950_2020192734741241_3009471296405766144_o49454900_2020192808074567_6193905481547776_o49525657_2020192528074595_7905495071930187776_o49671138_2020192651407916_8878289075526696960_o49712275_2020192784741236_4078158858726408192_o49718039_2020192704741244_3795115278354874368_n49937974_2020192084741306_737208261362581504_n

50042784_2020191654741349_7403274040518901760_o49947827_2020191661408015_1060828669817126912_n49898256_2020191808074667_1030152389891457024_o49810404_2020191558074692_1835612758238822400_n49769294_2020191848074663_2136599990418538496_n49682656_2020191944741320_2754482360807325696_o49676628_2020191524741362_2087889683982843904_o49454746_2020192108074637_916212168863514624_n49778974_2020192214741293_3059418003666894848_n

49707211_2020191961407985_4499235592705409024_o

49756921_2020192438074604_518614041111822336_n

49499975_2020192421407939_1930108751784706048_n49947271_2020192281407953_5207152361792864256_n49818065_2020192348074613_4446473014690709504_o49696364_2020192988074549_4086751537802510336_o49680313_2020193268074521_731179578977943552_n49444724_2020191834741331_784129937257791488_o49442957_2020193171407864_5389756074658103296_n

Sfârșit de an la New York

03 Thursday Jan 2019

Posted by sweet & salty in File de jurnal, Travel

≈ 51 Comments

Tags

America, Canada, Eataly, google, Holiday Inn, iarna, Manhattan, Memorial, Metropolitan Art Museum, New York, Niagara, Oculus World Trade Center, shopping, taxiuri galbene, Toronto, vacanța, World Trade Center, zâmbet

Omul drumului sunt. Io. Nu știu dacă m-am născut cu dor de ducă ori m-am dereglat emigrând. Că am o casă frumoasă și super-confortabilă, dar tot sora drumului aș fi, de aș putea, ziua și noaptea, cât m-ar ține roțile și tălpile și buzunarul: să văd, să încerc, să respir alt aer, să cunosc alți oameni, să am tot felul de experiențe și nuanțe de zâmbet.
Sarea și piperul neprevăzutului personalizează excursiile mele, îmi deschide porii simțurilor, hidratându-i, hrănindu-i cu bucurie ori șoc, cu teamă, ori respect, ori milă. Și de cele mai multe ori cu mirare.

 

49444760_361825797948389_2821339754472144896_n
49857718_542855559561174_1055092247072079872_n

Am plecat în State cu noaptea în cap, în 27 decembrie. După câteva ore, a răsărit soarele, undeva pe autostradă și s-a jucat cu mine o lungă parte din drum, pentru că, ori lua niște poziții de o balerină, ori juca un soi de v-ați ascunselea printre copaci. Nu simțeam deloc că se termină anul. Dar ce să simți? Poate că era vremea de vină, că dohh! Canada fără zăpadă în final de decembrie? Ori era entuziasmul plecării. Timpul vacanței pare a avea altă unitate de măsură, zilele sunt mai cleioase, mai întinse cumva. Eu așa le percep. Rutina e zdrobită de liste lungi cu mofturile sufletului.

49187812_1085534834981177_8324403367115751424_n

La un punct soarele a crescut mare deasupra drumului, vrând parcă să ne ghideze nu doar geografic ci și spiritual. Să fim fără teamă. În lumina lui călăuzitoare.

„Cadă vorbele ca frunzele uscate!!!” șoptea soarele.  „Zâmbetul să-ți fie casă și vorba bună și omul bun!”
Oricum nu pricepem noi Divinitatea, cum nu pricepem nici lumina și nici umbra. Doar cartea sufletului e scrisă fără greșeli de ortografie de Dumnezeu. În rest sunt doar interpretări mari sau mici. De aceea atâția oameni cu credințe ori non-credințe diferite. Cum să calci în picioare suflete, apoi să mergi la biserică să te spovedești? Cum să scuipi adevăruri general valabile doar pentru că șasele din unghiul tău se vede nouă? Da, fără net, pe drum mă apucă filosofia (nu am net în afara granițelor).

 

49446042_225829924974008_330815453632921600_n
49428944_521668091674156_3676513033535881216_n
49827654_1671939012952249_518440326864568320_n

Nenea Google le știe el pe toate, nu-i vorbă, și toți putem lipi de ochi timbre colorate cu orașele lumii, dar nu avem emoția și mirosul și gustul și oftatul din inimă.

Am poze multe așa că voi fărâmița vacanța pe bucățele mici, ca o prăjitură ce merită savurată pe îndelete, fără grabă. Căci New Yorkul nu e doar un oraș pe glob, un punct geografic, ci EXPERIENȚĂ. E New York-ul meu personal, așa cum doar ochii mei l-au fotografiat.
E drept că l-am văzut de mai multe ori și, venind din Toronto, un alt uriaș al planetei cu care se pare că seamănă, nu va musti, probabil, entuziasmul acela, ce țâșnește firesc la primul impact. Mi-e drag și-l revăd cu plăcere de fiecare dată. E prima oară când vin în perioada asta a anului, aș fi zis iarna, dar aceste zile de decembrie au fost un soi de păcălici fără zăpadă, cu temperaturi ospitaliere.

Drumul a fost lung. Opt ore, cu opriri pe parcurs. Am plecat dintr-un Toronto fără urmă de fulg de nea, am traversat zone cu zăpadă, ca să ajungem într-un New York ud, mai degrabă primăvăratic.
Peisajul drumului e tulburător. La un moment dat m-am surprins zicând: „Ce frumos! Parcă e în România!” și am realizat cât de cumplit subiectivă și mai ales cât de îndrăgostită sunt eu de țara în care mi-a răsărit casa părintească. Frumoasă e America toată! Stufoasă și verde, inteligent construită. Alungită și curată. Și, la drept vorbind, nu există termen de comparație: loc sub soare e pentru fiecare țară și fiecare om. Dar așa suntem noi. Subiectivi până-n stele. Comparăm oameni și țări și strigăm cui vrea să ne audă: a mea e cea mai cea! Și e. Că o vedem cu ochi de suflet.

Îmi plac drumurile cu mașina: muzică, culori ondulându-se fabulos și cerându-se fotografiate, păduri și ferme, apoi scris și citit. Am avut tableta cu mine (unde am în permanență o minibibliotecă electronică). În plus suntem stăpânii timpului și geografiei. Putem opri sau să fim spontani și să o luăm aiurea.

Am ajuns în jur de patru după-masa și ne-am cazat la Holiday Inn. Îmi place și m-am obișnuit cu el. E convenabil să alegi același hotel, indiferent unde ajungi în lume. N-ai surprize. E și un soi de sentiment de acasă. Variațiuni mici, dar în linii mari același lucru. Excepții haioase: fasole, lângă omletă, la mic dejun, în Anglia. Fasole la mic dejun???? Camere mult mai mici în Brazilia… etc. etc. etc.

Câteva ore până la cină m-am pierdut într-un mall din apropiere. Mi-am cumpărat o pereche de blugi de la Old Navy. A doua pereche de blugi rupți. 😀 Nu foarte rupți. Că-s om serios. Sigur că nu-mi trebuiau. Dimpotrivă. Nici rupți nici nerupți, dar cine să reziste prețului. $4.97 fără taxe. Și-s faini.

A doua zi a plouat serios. Așa că a fost zi de umbrelit. Deci obiective cu acoperiș. Am plecat cu mașina în Manhattan și am constatat încă o dată ce coșmar e traficul și cât de nebuno-agresive sunt taxiurile galbene.

Altfel ochiul meu de artist a sesizat grația stropilor de ploaie pe parbriz, contrastând cu galbenul taxiurilor oglindit în asfaltul ud. Nu eram la volan, deci cuvintele cu f și ș nu erau departamentul meu. Oricum eu folosesc doar biete pisici pe băț. Nu era cazul. Eram zen. Făceam fotografii. Cum să pierd momentul? O junglă sunt străzile newyorkeze, deși nu cred că e mare diferență de Bucureștiul nostru mioritic. Însă culorile prin filtru de ploaie… o minune.

 

49825310_529148590896931_712185167715762176_n
50027899_2300883400132663_3902273316525703168_n

Intenția să ajungem la Metropolitan Art Museum s-a muiat de tot și dizolvat și ea în ploaie când am ajuns, după tot felul de manevre imposibile. Mii de oameni, adăpostiți sub umbrele, făceau o coadă șerpuită în multe bucle, mărturisind că ideea mea genială încolțise de fapt în multe alte minți istețe. Great minds think alike... Sau nu chiar așa, că era aproape de prânz și eu m-am răzgândit într-o secundă. Nu aveam nici o intenție să sacrific ore bune, doar ca să fiu sfințită de ploaie cu umbrelă cu tot și apoi să fușerlesc muzeul, din lipsă de timp. Am decis că voi reveni pe vreme bună, când puhoiul de turiști va fi mai echitabil împărțit prin oraș. Dar ce să faci când toarnă cu găleata și tu ești în excursie? Muzeu sau mall? Nu?

 

49608151_1113432858830405_8473212791237378048_n
49599581_2130575460589446_9017750670832304128_n
49581118_320972602087017_7832032602679672832_n

Am plecat în Oculus World Trade Center, de data asta cu metroul. Am parcat mașina să ne putem mișca mai lejer.
Pe locul unde altădată a fost World Trade Center acum e un mall imens cu stație de metrou și alături Memorialul și Muzeul. Clădirea e imensă. Nu pot să zic că mi-a plăcut prea tare. E o zonă de shopping fancy, împodobită cu mulți brazi de iarnă. Totul e super elegant, însă culorile deschise și spațiile foarte mari și goale mi-au dat senzația de răceală. Dar e simțul arhitectului. Cine sunt eu să-l critic?

Lângă noi s-a petrecut un fenomen simpatic. Brusc un tip a îngenuncheat și a cerut mâna iubitei lui. Cât a durat discursul, lumea s-a adunat, făcut poze. Ea a zis da. Noi am aplaudat. El a făcut o față de-aia de învingător. „A zis da, mah!” Inedită idee. În mall. O fi fost îndrăgostită tipa de shopping. Am mai asistat la un fenomen similar pe avion, venind din Vancouver.

 

49188502_393620218055668_2502006573782532096_n
49669502_317965098928780_5235331745301135360_n

Lângă Eataly, aflat la parter, unde-am mâncat niște clătite uriașe și delicioase, cu măr și scorțișoară, era concert pe lumini. Brazi înalți împodobeau eleganta încăpere. Pe tavan erau un soi de cuburi care-și schimbau culoarea pe muzică și erau concerte din jumătate în jumătate de oră. În plus se vedea prin geamurile până în tavan orașul care-și aprindea luminițele.

 

49530587_340842743175972_2896695518321180672_n
49688579_284185828962419_5675660227802824704_n
49898564_2291370754265814_1312026351884042240_n

Gust de New York în sărbătoare. Și sărbătoare a fost fiecare dintre cele patru zile, al căror punct culminant avea să fie Revelionul petrecut la Niagara canadiană.

49898335_357663645030155_8803604275763609600_n49474975_321795648421425_5075483263091343360_n49315644_271406060200022_1559948640351420416_n49283478_1150258425146072_3358135315565903872_n49241524_783755875300898_492768448342917120_n49205090_213688389574559_2290047180355928064_n49203221_2280171992251566_2213848645139169280_n49179432_827422480937640_7014916375990763520_n49465069_279047352758586_4925101318298664960_n

Long weekend – Canada day (I)

03 Tuesday Jul 2018

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă..., Travel

≈ 8 Comments

Tags

Canada, drumuri, țara mea, long weekend, Montreal, Quebec, româncă

20180629_092815

Am pornit cu noaptea în cap. Șoseaua se desfășura lungă tare până la destinație, vreo opt-nouă ore sănătoase de mers, dar intenția era să rupem drumul în două, să ne oprim la Montreal, apoi să continuăm spre Quebec City.

M-am născut cu dor de ducă și mi-ar plăcea la nebunie să am un job în care să călătoresc și să scriu despre diferite locuri de pe planetă.  „Vise maică, vise!” Știu. Dar poate mă aude soarta, poate se învârt în așa fel astrele ca cineva să aibă nevoie de mine, să mă pună pe drumuri și să-mi zică să scriu ce văd. Și să mă și plătească pentru asta. Râd când scriu. Visez cu voce tare, adică cu voce scrisă.

Nu știu alții cum sunt, ca să-l parafrazez pe marele povestitor, dar eu m-am născut cu mare dor de ducă. Nu am vrut să emigrez în Canada, pentru că eu de fapt sunt româncă până-n măduva oaselor. Dar tentația călătoriilor m-a făcut să-mi calc pe inimă și să plec, deși eram bine-mersi în țara mea, în casa mea, în orașul meu.

20180629_100345Vineri, 29 iunie, ora șase dimineața. Zi perfectă. Și cum să nu fie când în fața ta se întind peste opt sute de kilometri cu multe necunoscute, ai cafea și vei face cunoștință cu locuri noi? Emoția descoperirii nu se aseamănă cu nimic. Atunci te scurgi toată în ochii personali și absorbi culoare, gust, miros, informație, soare, ploaie, artă, istorie. Tu te pui deoparte, pentru că tu nu mai ești tu. Ești un soi de ochi de melc cu care mângâi minunea frumuseții lumii întrupată în om, cascadă, mănăstire, pădure, pictură ori o înghețată cu gust divin.

20180629_092352

Am ieșit la un moment dat de pe autostradă și am văzut o casă de om bun. Adică foarte bun, cu dovadă. Că no’, toți suntem buni. Dar așa trebuie să te numești când ai inima croită pe măsura atâtor colivii pentru ciripitoare. Sigur, tras pe dreapta, ieșit din mașină (eu) și făcut poze. Tot eu. Nu vă spun ce triluri și nebunie era acolo, pentru că în căsuțe era o civilizată și temeinică asociație de locatari.

20180629_144841

Am ajuns câteva ore mai târziu la Chalet Mont Royal și am admirat Montrealul de sus. Atât m-a impresionat la această locație: orașul văzut de sus. În rest nu mi s-a părut nimic deosebit, poate pentru că eu mă așteptam la un castel. Confundasem chalet cu chateau. Montrealul e un oraș superb, cu foarte multe puncte turistice, însă de data aceasta nu era obiectivul principal.
Așa că am tras aer în piept de la înălțime, am mers printr-o pădurice, pe lângă un lac, până la destinație, am făcut j-de poze, mi-am îmbunătățit cunoștințele lexicale, am văzut o familie de români și m-am amuzat. De ce? Pentru în timp ce tot furam eu imagini, i-am văzut și auzit de la distanță. Vorbeau tare. Când ne-au auzit vorbind românește, au tăcut toți, ca la comandă. M-a pufnit râsul și nu am putut să mă abțin. „Frumoasa noastră limbă românească”, am zis și am salutat. Mi-au răspuns cam cu jumătate de voce. Dar am întâlnit români și în Quebec city, în aceleași împrejurări, foarte calzi de data aceasta. Nu e o regulă. Majoritatea acționează în funcție de experiențele avute și, dacă omul s-a ars cu ciorbă, suflă și în iaurt.

20180629_142058

Prima zi a fost cumințică. S-a încheiat la un hotel aproape de Quebec City. Am dormit trei nopți în trei paturi diferite, pentru că așa s-au potrivit obiectivele unde trebuia să ajungem. Concluzia pe care pot să o spun de acum: a fost o vacanță foarte scurtă, dar fabuloasă pe care sper să o repet. 

20180629_145632
20180629_145227

 

Categories

  • A fi scriitor (82)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (4)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiuni – fragment
  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,234 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,234 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...