Am plecat… nu pe furiș. Mi-e dor de voi, de blog, de virtual în general. De rândurile voastre de care sunt dependentă. Însă…
Sunt cu urechile prinsă în real. Într-un real fabulos. Sunt într-o poveste unde măsor kilometri pe talpă. Stau cu ochii deschiși. Foarte larg deschiși.
Joi voi deveni un pic mai înțeleaptă. (Sper. Eu. Sau speră alții). 🙂
Lipsesc deci… motivat. Să fiți cuminți. Nu!!! De fapt să nu fiți cuminți!
E plictisitor să fii cuminte și să urmezi reguli de dimineață până seara. 🙂

E în mine o fericire calmă, de moment. E ziua mea…
Nu-mi spuneți ”La mulți ani”, că nu-i data aceea. E e doar o zi de-a mea. Socoteala e simplă. 2016 are 366 de zile. Veți spune că n-or fi toate ale mele. Așa e. Scădem vreo trei mai proaste (că se-ntâmplă câte-o luni albastră) și încă cinci, că poate mai răcesc, vreo șapte, poate mă trezesc pe partea stângă, așa pe gratis, fără motiv. Apoi or fi și unele cu lună plină (?), iar altele vor da cu virgulă… Scădem și… ce să ne mai încurcăm în matematici, eu rotunjesc. Să fie 327 de zile ale mele.
Nu vi se pare rotundă cifra? Prea mult? Păi… mai negociem. 🙂

Provocări de primăvară și dor de ghiocei. Emoții de emoții să nu mă fac de rușine big time. Dar se spune că în momentul în care te prezinți la o competiție ai deja 50% șanse să câștigi. Nu?
Sigur că uneori câștigi experiență și asta e ceva.
Îmi plac provocările. Doar că… depinde tare de temă. V-am zis că eu sunt ori genială, ori tută…  în funcție de subiect. Vom vedea. Haideți și voi!  Și ține-ți-mi pumnii! Da?
Despre ce e vorba în propoziție? E http://super-blog.eu/
Iubesc scrisul și, dacă până azi l-am lăsat să curgă în voia lui, a venit timpul să încerc să-l strunesc pe o temă dată. De altcineva. Un test și pentru mine.  Și… abia aștept.

Eu scriu și scriu și scriu. Și râd mult de felul meu, dar lately în scris, se pare că am dat-o-n albăstreală. Uneori. Ghici? M-am prins? Nuuuu!
Până când mi s-a sugerat… discret.
Și m-am uitat în oglindă pe model coșbucian: io-s? Nu mi-s io? Cum mă-nvârt și mă sucesc, pixu-mi cade în mehelancoholie și supăhărahare. Nu io. Pixu’…
Unii mă citesc și plâng. Alții mă citesc și mă înjură. Plângând.
Hmmm? Vorbeam azi cu prietena mea. E la 100 de kilometri distanță, dar pe Skype gătim, spălăm vasele, ne demachiem și ce mai avem noi de făcut. Dar mai ales ne sfătuim și râdem o grămadă, până la lacrimi.
***
Ce să fac? Caut muză hlizită, subiecte de râs. De tot râsul.
Nu-i banc. Rog seriozitate!!!
Cosmin, scuze, ți-am furat șablonul.
Dar am zis că, dacă ție ți-a mers, poate vine și la mine.
Aștept muz-ă hlizit-ă!

Azi – 29 decembrie, dragii mei…
ultimele zile din 2015…
Să spunem că fac un chef și vă invit pe toți, fără excepție…
și pregătesc o masă de vis,
cu toate bunătățile.
(gătesc foarte bine – pe cuvânt de zăpadă, că tocmai a nins – nu glumesc nici că a nins, nici cu bucătăria)
Iar voi, ca niște buni prieteni veniți la mine.
Vă pun pe masă tot ce vă doriți,
În pahare la fel, după poftă și gusturi.
Vă povestesc, de vă amețesc,
Vă spun poezii și povești.
(nu-mi cereți bancuri, că uit poanta, dar e Petru cu bancurile lui duminicale.)
Nici să cânt să nu-mi cereți, că mi-e rușine.
(Cânt doar când trec pe lângă câini, ca să nu mă simtă că mi-e frică.)
Vă pun muzică de care doriți și poftiți (dar vă rog frumos să nu cereți manele. Bine?)
Dansăm, râdem… ne simțim perfect.
Iar voi veniți cu toții. Și îmi aduceți un dar. Iar eu, am deja câte o surpriză pentru fiecare dintre voi sub bradul meu oceanic.
Vă primesc pe rând, desfac cadoul și dăruiesc la rândul meu.
Ce anume mi-ai adus?

Cu drag, cu întârziere (scuze!) și cu greu, pentru că în unele întrebări mi-am prins urechile (recunosc) răspund și mulțumesc dragei Rusoaice:

» Îți place cine ești?
Am zile în care mă plac, dar și zile în care nu sunt tocmai pe aceeași lungime de undă cu mine și m-aș ocoli, dacă aș putea.
» Ce ar spune oamenii despre tine la înmormântarea ta?
Uuu-hu-hu ce lugubru… Depinde când s-ar întâmpla. Adică la ce vârstă. Cred că ar fi lucruri frumoase de spus.
» Ce regreți că n-ai făcut în viață?
Regret că nu am făcut „Arte plastice”. Iubesc pictura. A fost prima mea dragoste, dar…
» Care e cel mai înțelept lucru pe care l-ai auzit spus de cineva?
Suntem bombardați zilnic de „înțelepciuni”. Eu o am ca punct de referință pe bunica și ea are o colecție vastă, e înțelepciunea personificată, dacă stau să mă gândesc bine. Am să aleg „tot ce-i citov (sănătos) e frumos.”
» Ce lecții de viață ai învățat pe calea cea grea?
Că nu e bine să forțezi mâna destinului.
» Cât de des devin realitate cele mai negre temeri și îngrijorări ale tale?
Se întâmplă uneori. Nu foarte des din fericire, dar se întâmplă.
» Dacă ai mai avea un singur an de trăit, ce ai încerca să realizezi?
Wow… aș lupta din toate puterile și cu toată încrâncenarea să schimb anul în ani. Iubesc viața și m-aș zbate tare să o păstrez cât de mult se poate.
» Ți-e teamă să fii tu însăți în preajma altora?
Nu. Sunt eu însămi indiferent în preajma cui sunt, nu știu altfel.
» Pentru ce ești recunoscătoare?
E atât e lungă lista… Pentru tot ceea ce am și tot ceea ce sunt.
» Ai făcut ceva de care să fii mândră în ultima vreme?
Pun suflet în tot ce fac și îmi plac lucrurile bine făcute. Așa că sunt mândră în general de ceea ce iese din mâna și/sau sufletul meu. Răspunsul celor din jurul meu e măsura bucuriei/mândriei mele.
» Dacă ai știi că urmează să mori mâine, ce întrebări ți-ai pune?
Câte întrebări negre! Dacă nu aș avea nici o portiță să schimb acest lucru, cred că m-aș întreba cum să le fac celor dragi ușoară rămânerea.
» Dacă cele mai adânci temeri ale tale ar deveni realitate, cât ar conta în cinci ani de acum?
Nu trăiesc cu drobul de sare deasupra capului. Sunt un om pozitiv și nu am temeri, nu gândesc negativ. Adică așteptările mele sunt pozitive.
» Ai făcut acte de bunătate recent?
Mă străduiesc să fac bine cât pot. Iubesc oamenii și mi se pare firesc. În seara asta am udat grădina vecinei. Se pune? 🙂
» Cum te-ai descrie?
Eu, pe mine? Minunată. Bineînțeles. 🙂 A… și modestă. 🙂
» Urmezi sfaturile oamenilor?
Depinde. Dacă sunt convinsă că au dreptate, da.
» Te enervezi ușor?
Nu. Am o limită destul de largă, cred.
» Te consideri o persoană plăcută?
Eu nu. Dar părerea generală e că sunt o persoană plăcută. 🙂
» Îmbogățești viața altora?
Da. Nu dau detalii.
» Trăiești o viață plină de sens?
Da. Așa cred.
» Ce face o viață plină de sens?
Pasiunea pe care o pui în tot ceea ce faci, în relațiile cu ceilalți.
» Ți-ai da viața vreodată pentru a o salva pe a altcuiva?
Da. Pentru cei dragi mi-aș da-o, fără preget.
» Cât ai fi dispusă să sacrifici pentru cei săraci?
Cât de mult pot, chiar mai mult de atât. Vreau să văd oamenii fericiți, iar bunurile materiale sunt neesențiale.
» Dacă ai putea trăi o zi repetată la nesfârșit, ce ai alege să faci?
Toate lucrurile pe care le iubesc, alături de cei dragi. Și ziua să fie neapărat veselă.
» Crezi că ești importantă și demnă de atenție și iubire?
Da, sunt convinsă de asta.
» Ce te-ar face mai valoroasă? Ce crezi că ar trebui să fie diferit la tine?
Sunt multe lucruri care m-ar face mai valoroasă. Mereu avem ceva de îmbunătățit la noi înșine pe toate planurile. Poate că ar trebui să fiu mai puternică spiritual.
» Ce te doboară cel mai des?
Cred că dorul.
» Preferi să muncești mai puțin (și să faci lucrurile care-ți plac) și să ai mai puțini bani?
Îmi place să muncesc, dar ideal e să muncești ceea ce-ți place.
» Unde găsești pace?
În așa de multe locuri: scris, pictură, muzică, o carte bună… uneori o plimbare, o zonă unde e apă… pacea crește în multe locuri, doar să ai sufletul deschis.
» Care e cea mai importantă calitate pe care o cauți în ceilalți?
Curățenia sufletească.
» Care e visul tău cel mai drag în viață?
E foarte personal acest vis, așa că nu voi răspunde aici. Îmi cer scuze.
» Care e cea mai mare teamă a ta?
Nu știu. Sau mi-e teamă să o rostesc, s-o scriu…
» Cum ar fi diferită lumea dacă nu te-ai fi născut?
Ar fi destul de ternă pentru cei care mă îndrăgesc, pentru că aduc nuanțe și culori. Le colorez existența cu siguranță. Și nu totdeauna pastelat. 🙂
» Ce lecții de viață ți-ai dori să fi știut acum 10 ani?
Că părinții îmbătrânesc.
» Dacă ai putea să-ți spui un lucru ție, când erai mai tânără, care ar fi?
Să-ți asculți cu mare atenție propria intuiție.
» Dacă viața ta ar fi un film, care i-ar fi titlul?
Friends.
» Ce înseamnă succes pentru tine?
Împlinire sufletească împletită cu o carieră reușită.
» Dacă ai putea fi o persoană diferită, cine ai fi?
Nu știu. Aș alege bucățele din mai multe persoane dragi mie.
» Care a fost cea mai fericită zi din viața ta?
Nu știu. Sunt mai multe.
» La ce obiceiuri rele vrei să renunți?
Nu am obiceiuri rele. Cred.
» Știi limbajul dragostei partenerului tău?
Da.
» Știu oamenii pe care îi iubești cel mai mult că o faci?
Da, pentru că sunt caldă și le-o arăt constant.
» Ești mulțumită cu profunzimea relațiilor tale?
Oarecum. Cred că sunt iubită mai mult decât merit.
» Ce îți datorezi ție însăți?
Nimic. Le datorez multe celor dragi.
» Spui prea des „da” atunci când ar trebui să spui „nu”? De ce?
Nu. Când trebuie să spun „nu” o fac, dar dacă trebuie, aduc argumente care să explice negația, pentru a nu exista neclarități și mai ales pentru a nu răni.
» Ce lucru nou ai învățat ieri?
O nouă rețetă de prăjitură.
» Ce-ți place la tine?
Pozitivismul și buna dispoziție.
» Te consideri o persoană generoasă?
Da.
» Asculți cu adevărat când oamenii îți vorbesc?
Da. Îi ascult și le dau sfaturi potrivite cu situația.
» Care e principala schimbare pe care trebuie să o faci în viața ta anul acesta?
Nu știu. Mereu e loc de mai bine, dar nu am fixat o limită în timp.
» Câte ore pe săptămână petreci pe internet?
Nu foarte multe, pentru că mă solicită mult realul. În ultimele două săptămâni nu prea am trecut pe aici și nu am pățit nimic. Surprinzător. Mi-a lipsit ce e drept.
» Care sunt cele mai obișnuite gânduri negative ale tale? Sunt logice?
Sunt o persoană pozitivă nativ. Nu îmi impun acest lucru. Așa că nu am apăsări negre. Când sunt situații negative caut soluții și cred cu încăpățânare că se pot rezolva.
» Crezi că e prea târziu pentru a face anumite lucruri în viață? De ce?
Niciodată nu e prea târziu.
» Dacă ai putea fi cea mai influentă persoană de pe pământ, ce ai schimba?
Cred că aș schimba fundamental… totul.
» Cât de mult timp petreci cu familia și prietenii?
Mult mai puțin decât mi-aș dori.
» Îți este viața complicată de lucruri inutile?
Da. Sunt lucruri care complică existența în mod inutil. Dar e un balast care vine la pachet cu viața.
» Ce te stresează?
Multe și mărunte. De exemplu insuficiența timpului.
» Ce îți face viața mai ușoară?
Depinde de „departament”. În afară de lucrurile fizice care mă ajută să-mi economisesc timpul, cred că deschiderea spre comunicare cu ceilalți.
» Cât de des oferi fără a aștepta nimic în schimb?
Mereu. Îmi place mult să surprind. Iar reacția celui surprins este pentru mine cea mai mare bucurie.
» Care este cea mai mare provocare pentru tine?
Provocarea în sine. Îmi place jocul, noul. Nu rezist provocărilor.
» Ce regreți cel mai mult că nu ai spus cuiva?
Spun. Așa că nu am regretul de a ține vorbele nespuse.
» Când a fost ultima dată când ai încercat ceva nou?
Azi.
» Îți e teamă să-ți spui părerea?
Nu. Mi se pare firesc să îmi spun părerea, la fel de firesc cum e să o ascult și pe a altora.
» Te ții strâns de ceva pe care ar trebui să-l lași în urmă?
Da. Mă atașez de locuri, persoane, lucruri.
» Cât de des îți lași temerile să te țină pe loc?
Nu le las.
» Cât de des îți ceri scuze?
De câte ori e necesar.
» Care e greșeala pe care nu o vei repeta niciodată?
Dacă am conștientizat o greșeală, cu siguranță nu o voi repeta, indiferent care este.
» Ce e mai rău, să eșuezi sau să nu încerci?
Să nu încerci. Dacă încerci ai 50% șanse să câștigi, 50% șanse să pierzi. Dacă nu încerci e 100% eșec.
» Dacă ai putea să alegi să nu mai ai provocări și obstacole în viață, ai face-o?
Nu aș face-o. Cred că suntem ceea ce suntem chiar datorită luptei cu provocările și obstacolele din cale. Ne modelează, tonifică, revigorează. Sufletește și trupește.
» Cât de des te duci la culcare simțindu-te nervoasă?
Nervoasă niciodată, poate tristă…
» Ar fi greșit să furi pentru a hrăni un copil flămând?
Nimic nu ar fi greșit din ceea ce ai face pentru un copil.
» Dacă ai acorda mai multă atenție lucrurilor triste din lumea asta, te-ai simți mai responsabilă față de ele?
Nu cred.
» Dacă învățăm din eșecuri, de ce e atât de rău să eșuezi?
Eșecul trebuie să ne călească pentru a deveni învingători, nu să fie o politică de viață.
» De ce apreciem mai mult persoanele, atunci când le pierdem?
E uman. E firesc să apreciezi mai mult ceea ce nu poți să ai. Iarba din curtea vecinului e totdeauna mai verde.
» La ce ai renunțat?
Am și aici o listă (dureroasă). Dar dacă ar fi să aleg a doua oară aș face la fel.
» Câți oameni iubești cu adevărat, și ce faci pentru ei?
Nu știu exact numărul. Fac tot ce pot pentru ei. Nu cât ar merita, din păcate.
» Pui destule întrebări, sau te mulțumești cu ce știi?
Da. Pun întrebări.
» Ce făceai când ai pierdut ultima dată noțiunea timpului?
Întotdeauna când fac ceva plăcut pierd noțiunea timpului. Vorbeam cu o persoană specială.
» Crezi că ai fi fericită dacă n-ar trebui să muncești vreodată?
Aici trebuie definit conceptul de muncă. Cred că tot timpul muncim. Uneori nu suntem retribuiți pentru munca noastră, dar asta nu înseamnă că suntem pasivi.
» Cât de bătrână ai fi dacă n-ai ști ce vârstă ai și n-ai avea o oglindă?
Cu siguranță m-aș plasa undeva în adolescență.
» Dacă ai putea cere o dorință, care ar fi?
Să am un buton de undo, sau de întoarcere în timp.
» Care sunt lucrurile fără de care nu poți trăi?
Carte, șevalet, tabletă, telefon… multe.
» Ce îți place să faci în mod constant?
Am multe pasiuni: să scriu, să comunic, să pictez, să citesc… etc
» Când ai râs ultima dată atât de puternic încât să te doară sternul?
Azi.

Ţiganii trec, eu tot aştept….

Azi m-am trezit conștiincioasă, hotărâtă să scriu. Mi-am deschis un draft… apoi am răspuns la niște comentarii… M-am întors la draft… Am amânat puțin. Am ieșit să ud grădina cu gândul că vine ea muza inspirata, că de zis am. Clar am ceva de zis. Tot timpul am ceva de zis. Dar ce?
Am udat grădina și m-am întors la draft. Hmmm… Nimic.
M-am gândit că ar trebui să ies un pic la jogging. Mai târziu o să fie prea cald și am timp să scriu atunci. Dar scriu. Dac-am zis că scriu, scriu. Cu siguranță azi scriu. Nu știu ce, dar știu că scriu. (și am promis, deci…)
Aer curat, dimineață, ora opt. De undeva vine miros de pâine de casă. Gospodina tradițională face pâine. Culorile străzii se topesc deja în toamnă. Unele frunze mor prematur…
Mi-am amintit de o întrebare lepșească la care nu am putut răspunde: care este anotimpul tău preferat și am înțeles de ce. Anotimpurile sunt culori. Nu ai cum să alegi, că ai desperechea paleta.
Primăvara- fresh, toate se nasc deodată, în aceeași secundă, încondeind gingașe desene chinezești delicate.
Vara – amestec sofisticat, nuanțe de-albastru topite la soare: de cer și de val, de curcubeu spart în argint nisipos…
Toamna e diferit. Culoarea se maturizează. Explodează-n stridențe sănătoase, cu personalitate și ton profund… E atât de puternică muzica ei… dă pe dinafară în parfum.
Iarna te lasă fără cuvinte… dantela diafană a fulgilor de nea… răceala distinsă, curată, care prin contrast accentuează căldura din fața șemineului, din inimă și brațe iubinde….
Clar. E o logică în nehotărârea mea. Cum să alegi o parte, când tu vrei întregul?
În fața unei case doi pui chinezi mi-au întrerupt logoreea gândurilor. Mici și grăsuți. Unul galben, iar celălalt portocaliu. Râdeau fericiți, gâlgâiți și îndesați, cu fețe de lună plină. Cel mic a zis „Hi!” în direcția mea. M-am prins că nu cu mine vorbește, dar am intrat în joc. „Hi!” și-am râs. Au chicotit amândoi, și mai gâlgâiți, în pijămăluțe vesele de pui de Paști. Cel mare mi-a explicat peltic, haios că ei vorbesc cu „tata”, care tocmai cobora din mașină, în spatele meu. „Da, dar eu vreau să vorbesc cu voi”. S-a uitat rușinat în pământ, legănându-se rotund și descumpănit. Problemă de om mare. Cum să procedeze?
Mi-a rămas râsul pe buze și pe obraji. Am ajuns acasă. Am dat cu ochii de draft.
Să scriu. Ce să scriu? Ce-o ieși.
De fiecare dată când am citit postări cu miorlăială de Miorlăici pe genul vreau să scriu, dar nu am ce m-a luat șifoneala. Păi nu scrie dacă n-ai. Punct.
Da. Dar uite că se ia. M-a luat și pe mine.
Nah! Vreau să scriu. Ce?
E vară și e-un pic de august și-un pic de duminică. Și eu încă mă gândesc să spun ceva interesant. Mai e treaz cineva???